DECIZIE nr. 892 din 10 iulie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 156 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorIoana Marilena Chiorean – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 156 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Sabin Bălaşa în Dosarul nr. 14.376/299/2007 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.229D/2008, având ca obiect o excepţie de neconstituţionalitate identică, ridicată de Stelian Cincă în Dosarul nr. 29.914/3/2007 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Preşedintele dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 1.411D/2008, având ca obiect o excepţie de neconstituţionalitate identică, ridicată de Emiliana Bratu în Dosarul nr. 7.819/300/2006 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă.La apelul nominal răspunde partea Elena Margareta Dumitriu, lipsind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor nr. 1.165D/2008, nr. 1.229D/2008 şi nr. 1.411D/2008, având în vedere faptul că sunt îndeplinite cerinţele conexării prevăzute de art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.Elena Margareta Dumitriu nu se opune conexării dosarelor.Reprezentantul Ministerului Public arată că este de acord cu conexarea cauzelor.Curtea, având în vedere identitatea de obiect a dosarelor menţionate, în temeiul dispoziţiilor art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 1.229D/2008 şi nr. 1.411D/2008 la Dosarul nr. 1.165D/2008, care este primul înregistrat.Cauza este în stare de judecată.Elena Margareta Dumitriu solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, considerând că aceasta a fost ridicată numai pentru tergiversarea cauzei.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin Încheierea din 4 martie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 14.376/299/2007, Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 156 din Codul de procedură civilă. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Sabin Bălaşa în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei cauze civile.Prin Încheierea din 7 ianuarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 29.914/3/2007, Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 156 din Codul de procedură civilă. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Stelian Cincă în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei cauze civile.Prin Încheierea din 22 mai 2008, pronunţată în Dosarul nr. 7.819/300/2006, Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 156 din Codul de procedură civilă. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Emiliana Bratu în dosarul cu numărul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei cauze civile.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii acesteia susţin că dispoziţiile de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât limitează nejustificat accesul liber la justiţie şi exercitarea dreptului la apărare al părţilor în proces. De asemenea, consideră că dispoziţiile criticate sunt discriminatorii.Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti şi-a exprimat opinia în sensul că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, întrucât limitarea numărului de cazuri în care se poate amâna judecata pentru lipsă de apărare nu este de natură a încălca vreo dispoziţie constituţională.Tribunalul Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi-a exprimat opinia în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens deciziile Curţii Constituţionale nr. 337/2004 şi nr. 38/2002.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale, cu referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat Curţii Constituţionale punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 156 din Codul de procedură civilă, având următorul conţinut:"Instanţa va putea da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic motivată.Când instanţa refuză amânarea judecăţii pentru acest motiv, va amâna, la cererea părţii, pronunţarea în vederea depunerii de concluzii scrise."Excepţia de neconstituţionalitate se raportează la prevederile constituţionale ale art. 16 privind egalitatea în faţa legii, ale art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, ale art. 21 privind accesul liber la justiţie şi ale art. 24 privind dreptul la apărare. De asemenea, sunt invocate prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor de lege criticate prin numeroase decizii, de exemplu, prin Decizia nr. 298/2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 288 din 14 aprilie 2008, statuând că dispoziţiile art. 156 din Codul de procedură civilă nu constituie o restrângere a dreptului la apărare, ci reprezintă o măsură de descurajare a exercitării cu rea-credinţă a drepturilor procesuale prin cereri de amânare a procesului în scopul tergiversării acestuia şi al împiedicării înfăptuirii justiţiei.De asemenea, facultatea instituită pentru judecător de a nu acorda un termen pentru lipsă de apărare (caz în care se va amâna pronunţarea, la cererea părţii, pentru depunerea de concluzii scrise) sau de a acorda un singur termen în acest scop implică responsabilitatea acestuia în înfăptuirea actului de justiţie, iar pentru eventualele abuzuri sau greşeli de judecată datorate încălcării dreptului la apărare, legea prevede remediile necesare.Cu privire la invocarea prevederilor art. 21 din Constituţie referitoare la accesul liber la justiţie, Curtea a constatat că şi această susţinere este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile procesuale criticate prevăd condiţiile în care se poate amâna judecarea cauzei pentru lipsă de apărare, iar aceasta nu echivalează cu o restrângere a accesului la justiţie, partea interesată având dreptul de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură a determina schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele acestei decizii îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate referitoare la prevederile art. 16 din Constituţie, Curtea constată că şi aceasta este neîntemeiată, deoarece nu se poate susţine că textul de procedură criticat instituie discriminări, de vreme ce se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei legale. Împrejurarea că, în baza textului de lege criticat, instanţa are posibilitatea, iar nu obligaţia, de a acorda un termen de judecată pentru lipsă de apărare, temeinic motivată, nu este de natură să instituie discriminări între părţile care solicită acest termen.Având în vedere aceleaşi motive, Curtea reţine că nici prevederile art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale nu sunt încălcate de dispoziţiile criticate din Codul de procedură civilă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 156 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Sabin Bălaşa în Dosarul nr. 14.376/299/2007 al Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, de Stelian Cincă în Dosarul nr. 29.914/3/2007 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă şi de Emiliana Bratu în Dosarul nr. 7.819/300/2006 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a III-a civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 iulie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Ioana Marilena Chiorean–––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește