DECIZIE nr. 891 din 16 iunie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 86 şi art. 94 din Codul familiei



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen-Cătălina Gliga – procurorIrina Loredana Gulie – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 86 şi ale art. 94 din Codul familiei, excepţie invocată de Dragoş Gheorghiu în Dosarul nr. 1.780/300/2007 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prin avocat, cu delegaţie la dosar. Lipseşte cealaltă parte. Procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Având cuvântul, reprezentantul autorului excepţiei solicită admiterea acesteia. În acest sens, arată că legislaţia română nu cuprinde un text de lege care să reglementeze cuantumul şi modalitatea de stabilire a întreţinerii datorate descendenţilor cuprinşi în grupa de vârstă 18-26 ani, astfel încât, în practica instanţelor de judecată, aceasta se stabileşte prin analogie cu prevederile art. 86 şi art. 94 din Codul familiei, care se referă la descendenţii minori. Depune concluzii scrise.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, având în vedere că, în realitate, motivarea excepţiei vizează un vid legislativ.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 2 martie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 1.780/300/2007, Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 86 şi ale art. 94 din Codul familiei, excepţie invocată de Dragoş Gheorghiu într-o cauză având ca obiect obligarea la plata unei pensii de întreţinere.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că legislaţia română nu conţine nicio prevedere cu privire la acordarea obligaţiei de întreţinere pentru copiii majori, aflaţi în grupa de vârstă 18-26 de ani, situaţie în care instanţele de judecată stabilesc atât existenţa obligaţiei respective, cât şi cota procentuală a întreţinerii, făcând trimitere la dispoziţiile art. 86 şi ale art. 94 din Codul familiei, ce se referă însă la descendenţii minori. În opinia autorului excepţiei, prin această practică a instanţelor sunt încălcate dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, art. 61 alin. (1) referitor la rolul Parlamentului şi în art. 126 alin. (6) privind controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice.Tribunalul Bucureşti – Secţia a IV-a civilă apreciază că prevederile legale criticate sunt constituţionale. Pe de altă parte, arată că în cauză este vorba de modalitatea de interpretare şi aplicare a legii.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că prevederile art. 86 şi ale art. 94 din Codul familiei sunt în deplină concordanţă cu dispoziţiile din Legea fundamentală referitoare la principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat şi la rolul Parlamentului de unică autoritate legiuitoare a ţării. Se arată că prevederile art. 86 alin. (1) din Codul familiei reglementează obligaţia de întreţinere generală, ca o consecinţă a rudeniei, fără a distinge între copii minori sau majori, din căsătorie sau din afara acesteia, iar art. 94 din acelaşi Cod reprezintă regula generală a determinării cuantumului întreţinerii. Pe de altă parte, consideră că excepţia vizează modul de interpretare şi aplicare a prevederilor legale criticate, aspect ce excedează competenţei Curţii Constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Potrivit încheierii de sesizare, obiectul excepţiei îl constituie prevederile art. 86 şi ale art. 94 din Codul familiei, care au următorul cuprins:– Art. 86: "Obligaţia de întreţinere există între soţ şi soţie, părinţi şi copii, cel care adoptă şi adoptat, bunici şi nepoţi, străbunici şi strănepoţi, fraţi şi surori, precum şi între celelalte persoane anume prevăzute de lege.Are drept la întreţinere numai acela care se află în nevoie, neavând putinţa unui câştig din muncă, din cauza incapacităţii de a munci.Descendentul, cât timp este minor, are dreptul la întreţinere oricare ar fi pricina nevoii în care el se află.";– Art. 94: "Întreţinerea este datorată potrivit cu nevoia celui care o cere şi cu mijloacele celui ce urmează a o plăti.Instanţa judecătorească va putea mări sau micşora obligaţia de întreţinere sau hotărî încetarea ei, după cum se schimbă mijloacele celui care dă întreţinerea sau nevoia celui ce o primeşte.Când întreţinerea este datorată de părinte sau de cel care adoptă, ea se stabileşte până la o pătrime din câştigul său din muncă pentru un copil, o treime pentru doi copii şi o jumătate pentru trei sau mai mulţi copii."În opinia autorului excepţiei, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat, art. 61 alin. (1) referitor la rolul Parlamentului şi în art. 126 alin. (6) privind controlul judecătoresc al actelor administrative ale autorităţilor publice.De asemenea, se invocă încălcarea prevederilor art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitor la protecţia proprietăţii, precum şi art. 14 din aceeaşi Convenţie, privind interzicerea discriminării.Examinând excepţia, Curtea reţine că autorul excepţiei nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate ale prevederilor legale invocate, ci este nemulţumit de aplicarea concretă a legii de către instanţele de judecată, susţinând că există un vid legislativ în cazul obligaţiei de întreţinere faţă de copilul major aflat în continuarea studiilor, ce este complinit de instanţele de judecată, acestea aplicând, prin analogie, prevederile art. 86 şi art. 94 din Codul familiei, ce se referă la descendenţii minori.Faţă de aceste susţineri, Curtea constată că prerogativa interpretării înţelesului unei norme legale, în scopul aplicării acesteia la situaţia de fapt dedusă judecăţii, aparţine exclusiv instanţei de judecată. Modalitatea în care se interpretează în cazuri concrete aplicarea acestor prevederi legale şi, cu atât mai mult, modificarea sau completarea acestora nu intră în sfera de atribuţii a Curţii Constituţionale.Ca atare, în temeiul art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit căruia instanţa de contencios constituţional „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”, excepţia urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 86 şi art. 94 din Codul familiei, excepţie invocată de Dragoş Gheorghiu în Dosarul nr. 1.780/300/2007 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 iunie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Irina Loredana Gulie––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește