DECIZIE nr. 89 din 3 martie 2004

asupra sesizării de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 2, pct. 3, pct. 4, pct. 5, pct. 6 şi art. II din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor



Cu Adresa nr. 461 din 1 martie 2004 secretarul general al Senatului a transmis sesizarea privind declanşarea controlului de constituţionalitate asupra unor dispoziţii ale Legii pentru modificarea şi completarea Legii nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 17 februarie 2004, iar de Senat în şedinţa din 24 februarie 2004. Sesizarea a fost formulată, în temeiul dispoziţiilor art. 146 lit. a) din Constituţie, de un grup de 25 de senatori, şi anume: Nicolae-Vlad Popa, Maria Petre, Ion Vela, Hermann Armeniu Fabini, Norica Nicolai, Dan Avram, Romeo Octavian Hanganu, Dumitru Badea, Gheorghe Acatrinei, Dumitru Codreanu, Angela-Mihaela Bălan, Aron Belaşcu, Carol Dina, Valentin Dinescu, Vasile Horga, Ion Cârciumaru, Dumitru Petru Pop, Aurel Pană, Corin Penciuc, Mircea Teodor Iustian, Mircea Ionescu-Quintus, Gheorghe Flutur, Păun Ion Otiman, Nicolae Paul Anton Păcuraru şi Mihail Lupoi.Sesizarea a fost înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 1.073 din 2 martie 2004, formând obiectul Dosarului nr. 105A/2004.Prin această sesizare se solicită Curţii să constate că unele dispoziţii din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor sunt neconstituţionale, după cum urmează:1. Prevederile art. 3 alin. (2) din lege sunt contrare dispoziţiilor art. 102 alin. (3) din Constituţie, republicată, care nu prevăd că din alcătuirea Guvernului fac parte şi miniştri de stat.2. Prevederile art. 15, 20, 21, 22 şi art. II din lege, prin care se înfiinţează Cancelaria Primului-Ministru, cu buget propriu, sunt contrare dispoziţiilor art. 138 alin. (5) din Constituţie, republicată, întrucât nu se prevede sursa de finanţare a acestei structuri noi.În conformitate cu dispoziţiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, sesizarea a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a prezenta punctele lor de vedere.Preşedintele Camerei Deputaţilor consideră că sesizarea este neîntemeiată, pentru următoarele motive:1. În temeiul art. 102 alin. (3) din Constituţie, republicată, Guvernul poate cuprinde, pe lângă miniştri, şi pe alţi membri. Critica formulată de autorii sesizării, în sensul că în textul art. 102 alin. (3) din Constituţie, republicată, nu se prevede şi funcţia de ministru de stat, este nefondată, întrucât această funcţie este stabilită prin lege organică, aşa cum cere dispoziţia constituţională. Enumerarea funcţiilor are caracter exemplificativ, funcţia de ministru fiind comună oricărui cabinet. Este la latitudinea primului-ministru ca, având acordul Parlamentului, să-şi organizeze cabinetul potrivit intereselor şi priorităţilor naţionale.2. Dispoziţiile cuprinse la art. I pct. 3, art. I pct. 4 şi cele ale art. II din lege nu sunt incidente dispoziţiilor constituţionale ale art. 138 alin. (5) şi sunt nerelevante în soluţionarea sesizării, întrucât nu conţin prevederi cu impact asupra bugetului de stat. De altfel, în temeiul dispoziţiilor art. 50 din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice, pot fi efectuate transferuri între ordonatorii principali de credite fără a fi afectat echilibrul bugetar. Sursa de finanţare a cheltuielilor de funcţionare a Cancelariei menţionate o constituie bugetul Secretariatului General al Guvernului, aprobat prin Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 853 din 2 decembrie 2003.Preşedintele Senatului consideră că sesizarea este neîntemeiată pentru următoarele motive:1. Autorii sesizării pun în discuţie numai funcţia ministrului de stat, nu şi pe cea a ministrului delegat, deşi nici acesta nu este prevăzut de dispoziţiile art. 102 alin. (3) din Constituţie.Totodată, nu s-au observat prevederile art. 37 alin. (2) din lege potrivit cărora Parlamentul, în temeiul art. 61 alin. (1) din Constituţie, republicată, hotărăşte, prin lege organică, pe acei miniştri, propuşi pe lista Guvernului, care vor deţine şi funcţia de ministru de stat. La fel, nu s-au avut în vedere nici dispoziţiile art. 53 alin. (4) privind calitatea miniştrilor de stat ca membri ai Guvernului, care îşi exercită atribuţiile şi sarcinile diferenţiat, potrivit diviziunii şi specializării activităţii ministerelor, urmând să conlucreze cu miniştrii care rămân competenţi şi răspunzători în domeniul ministerului respectiv.Autorii sesizării nu au avut în vedere nici dispoziţiile art. 107 alin. (1) din Constituţie, republicată, potrivit cărora primul-ministru are atribuţii de conducere a Guvernului şi de coordonare a activităţii membrilor acestuia. El poate ca, direct şi personal, să conducă şi să coordoneze activitatea Guvernului, după cum poate să delege o parte din atribuţiile sale. De asemenea, poate dispune de un aparat propriu executiv de conducere şi de coordonare.2. Susţinerile referitoare la încălcarea art. 138 alin. (5) din Constituţie, republicată, prin aceea că legea criticată nu reglementează sursele de finanţare a cheltuielilor de funcţionare a Cancelariei Primului-Ministru, sunt neîntemeiate. Problema în discuţie este o chestiune de legiferare, neimpunându-se precizarea sursei de finanţare atunci când "autorul proiectului de lege este Guvernul".Guvernul, în punctul său de vedere, consideră că sesizarea este nefondată pentru următoarele motive:1. În conformitate cu dispoziţiile art. 117 alin. (1) din Constituţie, republicată, "Ministerele se înfiinţează, se organizează şi funcţionează potrivit legii". Calitatea de ministru şi numărul miniştrilor se determină în funcţie de numărul ministerelor. "Pot avea calitate de miniştri şi alte persoane, cum ar fi miniştri de stat, miniştri fără portofoliu, miniştri delegaţi, dacă prin lege organică, respectiv prin legea de organizare a Guvernului, prevăzută la art. 73 alin. (3) lit. e) din Constituţie, se prevăd asemenea funcţii." Dispoziţiile art. 102 alin. (3) din Constituţie, republicată, fac o enumerare exemplificativă a funcţiilor din componenţa Guvernului care, cu excepţia primului-ministru, nu se află în relaţie ierarhică. Soluţia adoptată de legiuitor în actuala lege, criticată de autorii sesizării, a fost utilizată în activitatea de guvernare în actualul regim constituţional, aşa cum rezultă din practica procedurilor parlamentare privind structura şi componenţa Guvernului.2. Referitor la critica de neconstituţionalitate ce priveşte încălcarea dispoziţiilor art. 138 alin. (5) din Constituţie, republicată, se solicită respingerea acesteia, având în vedere că prin reorganizarea aparatului de lucru al primuluiministru nu se efectuează cheltuieli bugetare suplimentare faţă de fondurile alocate autorităţilor şi instituţiilor publice prin legea bugetului de stat pe anul 2004. Prevederile acestei legi precizează că, în scopul întăririi structurilor cu atribuţii în cadrul procesului de pregătire a aderării României la Uniunea Europeană, Guvernul poate să aprobe redistribuiri de posturi şi fondurile aferente acestora, între bugetele ordonatorilor principali de credite.Noua structură este înfiinţată în acest scop, în condiţiile în care Guvernul şi-a asumat, nemijlocit, sarcina "de a asigura compatibilitatea instituţională determinată de dinamica negocierilor pentru integrarea României în Uniunea Europeană şi accentuarea, în perioada următoare, a implementării programelor şi acţiunilor guvernamentale".CURTEA,examinând sesizarea, punctele de vedere ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, raportul-judecătorului raportor, dispoziţiile criticate din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, reţine următoarele:Curtea a fost legal sesizată şi este competentă să se pronunţe asupra constituţionalităţii legii criticate.Analizând Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, Curtea constată că dispoziţiile legale vizate, fiind norme modificatoare, sunt sistematizate la art. I, după cum urmează: la pct. 2 – art. 3 alin. (2); la pct. 3 – art. 15 lit. c); la pct. 4 – art. 20; la pct. 5 art. 21; la pct. 6 – art. 22 alin. (4). Aşadar, obiectul controlului de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. I pct. 2, pct. 3, pct. 4, pct. 5, pct. 6 şi art. II din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 90/2001.1. Prima critică din sesizare vizează dispoziţiile art. I pct. 2 din lege, care au următorul cuprins:"Art. I. – Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 2 aprilie 2001, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: […]2. Alineatul (2) al articolului 3 va avea următorul cuprins:«(2) Din Guvern pot face parte şi miniştri de stat, precum şi miniştri-delegaţi cu însărcinări speciale pe lângă primulministru, prevăzuţi în lista Guvernului prezentată Parlamentului pentru acordarea votului de încredere.»"În sesizare se susţine că aceste prevederi contravin dispoziţiilor art. 102 alin. (3) din Constituţie, care au următorul cuprins: "Guvernul este alcătuit din prim-ministru, miniştri şi alţi membri stabiliţi prin lege organică."Curtea Constituţională constată că alin. (1) al art. 3 din Legea nr. 90/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 2 aprilie 2001, prevede că „Guvernul este alcătuit din primul-ministru şi miniştri”, iar alin. (2) al aceluiaşi articol, în forma sa iniţială, prevedea că din Guvern pot face parte şi „miniştri-delegaţi cu însărcinări speciale”. Completarea adusă prin textul de lege criticat constă în introducerea funcţiei de „ministru de stat” şi „miniştri-delegaţi cu însărcinări speciale pe lângă primulministru” printre funcţiile care intră în alcătuirea Guvernului.Cu privire la funcţia de "ministru de stat", autorii sesizării consideră că prin această prevedere se completează componenţa Guvernului cu o funcţie superioară în grad funcţiei de ministru, care nu este prevăzută de dispoziţiile art. 102 alin. (3) din Constituţie, republicată, şi se creează un sistem ierarhic în rândul membrilor Guvernului, ceea ce ar contraveni acestor dispoziţii constituţionale.Curtea consideră că legiuitorul constituant a reglementat modul de alcătuire a Guvernului într-o manieră suplă, care permite acestei autorităţi publice ca, în scopul realizării programului său de guvernare aprobat prin acordarea votului de încredere de către Parlament [art. 102 alin. (1) din Constituţie], să propună o structură în raport cu obiectivele stabilite prin programul de guvernare. Este evident că legiuitorul constituant nu a reglementat într-o manieră rigidă modul de alcătuire a Guvernului prin nominalizarea tuturor ministerelor.Utilizarea de către legiuitorul ordinar a categoriilor de "miniştri de stat" sau de "miniştri-delegaţi cu însărcinări speciale pe lângă primul-ministru" are menirea să distingă caracterul însărcinărilor miniştrilor, şi anume dacă deţin sau nu portofolii ministeriale, specificul atribuţiilor lor în organizarea Guvernului potrivit diviziunii şi specializării activităţii ministerelor.Aşa fiind, se impune concluzia că noţiunea de "miniştri", ca de altfel şi cea de "membri ai Guvernului" sunt utilizate în sens generic şi permit, aşadar, includerea în sfera lor şi a funcţiei de "ministru de stat", "ministru-delegat cu însărcinări speciale pe lângă primul-ministru", "ministru fără portofoliu" etc.De altfel, în aplicarea aceluiaşi text constituţional, Curtea constată că, de-a lungul anilor, în procesul guvernării, au fost aduse modificări în structura executivului, prin hotărâri succesive ale legislativului. Aşa, spre exemplu, Hotărârea Parlamentului nr. 23/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 4 decembrie 1997, a stabilit, în legătură cu structura de atunci a Guvernului, că „ministrul industriei şi comerţului, ministrul afacerilor externe, ministrul justiţiei, ministrul de interne şi ministrul muncii şi protecţiei sociale sunt miniştri de stat”.2. Cea de a doua critică de neconstituţionalitate vizează dispoziţiile art. I pct. 3, pct. 4, pct. 5, pct. 6 şi art. II din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 90/2001, care au următorul cuprins:"Art. I. – Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 2 aprilie 2001, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: […]3. Litera c) a articolului 15 va avea următorul cuprins:«c) personalul din cadrul Cancelariei Primului-Ministru;»4. Articolul 20 va avea următorul cuprins:«Art. 20. – Aparatul de lucru al Guvernului este alcătuit din Cancelaria Primului-Ministru, Secretariatul General al Guvernului, departamente şi alte asemenea structuri organizatorice cu atribuţii specifice stabilite prin hotărâre a Guvernului.»5. Articolul 21 va avea următorul cuprins:«Art. 21. – (1) Cancelaria Primului-Ministru are personalitate juridică şi este coordonată direct de primul-ministru.(2) Cancelaria Primului-Ministru este condusă de şeful cancelariei, care are rang de ministru şi calitatea de ordonator principal de credite. … (3) Organizarea şi funcţionarea Cancelariei PrimuluiMinistru se aprobă prin decizie a primului-ministru. … (4) Conducerea compartimentelor din cadrul cancelariei se asigură, după caz, de personal cu funcţii de conducere sau de demnitari. … (5) Personalului Cancelariei Primului-Ministru nu i se aplică prevederile legii privind statutul funcţionarilor publici.» … 6. Alineatul (4) al articolului 22 va avea următorul cuprins:«(4) Guvernul aprobă proiectul bugetului propriu, care se include în bugetul de stat. Ministrul pentru coordonarea Secretariatului General al Guvernului sau, după caz, secretarul general al Guvernului este ordonatorul principal de credite pentru aparatul de lucru al Guvernului, cu excepţia Cancelariei Primului-Ministru şi a altor cazuri prevăzute de lege.» […]Art. II. – În cuprinsul actelor normative în vigoare, sintagma «aparatul de lucru al primului-ministru» se înlocuieşte cu sintagma «Cancelaria Primului-Ministru.»"În sesizare se susţine că aceste prevederi care reglementează înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Cancelariei Primului-Ministru, care are buget propriu, fără să prevadă şi sursa de finanţare a cheltuielilor de funcţionare a structurii nou-înfiinţate, contravin prevederilor art. 138 alin. (5) din Constituţie, republicată, potrivit cărora "Nici o cheltuială bugetară nu poate fi aprobată fără stabilirea sursei de finanţare".Examinând sesizarea, Curtea Constituţională reţine că prin noua structură înfiinţată se reorganizează aparatul propriu al primului-ministru, cu scopul consolidării capacităţii Guvernului de a finaliza, în perioada următoare, negocierile privind integrarea României în Uniunea Europeană şi de a pune în aplicare programele guvernamentale.În aceste condiţii, chiar şi în ipoteza în care reorganizarea preconizată ar implica o creştere a cheltuielilor bugetare, Curtea observă că problema finanţării este soluţionată în conformitate cu dispoziţiile art. 9 alin. (2) din Legea bugetului de stat pe anul 2004 nr. 507/2003, potrivit cărora „Guvernul poate aproba prin hotărâre redistribuiri de posturi şi fondurile aferente acestora între bugetele ordonatorilor principali de credite, în vederea întăririi structurilor cu atribuţii în cadrul procesului de pregătire a aderării României la Uniunea Europeană”.Pe de altă parte, problema îşi găseşte soluţionarea şi în temeiul dispoziţiilor art. 50 al Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, potrivit cărora „În situaţiile în care, în timpul exerciţiului bugetar, pe baza dispoziţiilor legale, au loc treceri de unităţi, acţiuni sau sarcini de la un ordonator principal de credite la altul sau în cadrul aceluiaşi ordonator principal de credite, Ministerul Finanţelor Publice este autorizat să introducă modificările corespunzătoare în bugetele acestora şi în structura bugetului de stat, fără afectarea echilibrului bugetar şi a Fondului de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului”.Având în vedere considerentele expuse în prezenta decizie, dispoziţiile art. 102 alin. (3), art. 107 alin. (1), art. 138 alin. (5) şi art. 146 lit. a) din Constituţie, republicată, precum şi prevederile art. 13 alin. (1) lit. A.a), art. 17 şi 18 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Constată că dispoziţiile art. I pct. 2, pct. 3, pct. 4, pct. 5, pct. 6 şi art. II din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor sunt constituţionale.Definitivă şi obligatorie.Decizia se comunică Preşedintelui României şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Dezbaterea a avut loc la data de 3 martie 2004 şi la aceasta au participat: Nicolae Popa, preşedinte, Costică Bulai, Nicolae Cochinescu, Constantin Doldur, Kozsokar Gabor, Petre Ninosu, Şerban Viorel Stănoiu, Lucian Stângu şi Ioan Vida, judecători.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAPrim magistrat-asistent,Claudia Miu–––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește