DECIZIE nr. 89 din 27 martie 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi 2 din Legea nr. 17/1994 pentru prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere privind unele suprafeţe locative şi a dispoziţiilor art. 2, art. 9 alin. (1), art. 11 alin. (1), art. 13, art. 14 alin. (1) şi (2), art. 17 şi art. 32 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorGabriela Ghita – procurorCristina Radu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi 2 din Legea nr. 17/1994 pentru prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere privind unele suprafeţe locative şi a dispoziţiilor art. 2, art. 9 alin. (1), art. 11 alin. (1), art. 13, art. 14 alin. (1) şi (2), art. 17 şi art. 32 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Maria Dumitrescu în Dosarul nr. 1.982/2000 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă.La apelul nominal răspunde reprezentantul autorului excepţiei, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul autorului excepţiei de neconstituţionalitate solicita admiterea acesteia, considerând ca dispoziţiile legale invocate contravin prevederilor art. 20, 41 şi 51 din Constituţie. Se apreciază ca sunt incalcate dispoziţiile art. 1 alin. 1 din Primul protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând, pe de o parte, ca dispoziţiile art. 1 şi 2 din Legea nr. 17/1994 pentru prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere privind unele suprafeţe locative au devenit inaplicabile prin efectul Legii nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 194522 decembrie 1989, iar pe de altă parte, invocand în acest sens practica jurisdicţională în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 27 iunie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 1.982/2000, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi 2 din Legea nr. 17/1994 pentru prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere privind unele suprafeţe locative şi a dispoziţiilor art. 2, art. 9 alin. (1), art. 11 alin. (1), art. 13, art. 14 alin. (1) şi (2), art. 17 şi art. 32 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Maria Dumitrescu.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca prin prelungirea sau reînnoirea de drept a contractelor de închiriere "se încalcă dreptul proprietarului de a dispune de bunul sau", arătându-se ca "statul nu poate impune proprietarului o restrictie asupra dreptului de a dispune de proprietatea sa, restrictie care să fie constituţională". Se apreciază ca astfel se încalcă prevederile art. 20, 41 şi 51 din Constituţie şi ale art. 1 pct. 1 din Primul protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocand în acest sens jurisprudenta Curţii Constituţionale.Preşedintele Senatului şi preşedintele Camerei Deputaţilor nu au transmis punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 şi 2 din Legea nr. 17/1994 pentru prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere privind unele suprafeţe locative şi dispoziţiile art. 2, art. 9 alin. (1), art. 11 alin. (1), art. 13, art. 14 alin. (1) şi (2), art. 17 şi art. 32 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe.Textele criticate din Legea nr. 17/1994 pentru prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere privind unele suprafeţe locative au următorul conţinut:– Art. 1: "Contractele de închiriere, indiferent de proprietar, privind suprafeţele locative cu destinaţia de locuinţe, supuse normarii şi închirierii conform Legii nr. 5/1973, precum şi cele folosite de către aşezăminte social-culturale şi de învăţământ, de partide politice, sindicate şi alte organizaţii neguvernamentale, aflate în curs de executare la data intrării în vigoare a prezentei legi, se prelungesc de drept pe o perioadă de 5 ani, în aceleaşi condiţii.";– Art. 2: "Contractele de închiriere având ca obiect aceleaşi suprafeţe prevăzute în art. 1, existente la 1 ianuarie 1988, precum şi cele încheiate şi expirate după 1 ianuarie 1988 se reinnoiesc, în aceleaşi condiţii, dacă chiriaşul ocupa şi în prezent spaţiul locativ care a făcut obiectul închirierii."De asemenea, textele criticate din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe au următorul conţinut:– Art. 2: "Durata contractelor de închiriere încheiate după prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere în baza Legii nr. 17/1994, pentru suprafeţele cu destinaţia de locuinta redobândite de foştii proprietari sau de moştenitorii acestora anterior intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă, se prelungeşte, la cererea chiriaşului, pentru o perioadă de cel mult 3 ani de la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă.”;– Art. 9 alin. (1): "În cazurile prevăzute la art. 2-7, între proprietari şi chiriaşi se va încheia un nou contract de închiriere numai la cererea chiriaşului sau a fostului chiriaş, după caz.";– Art. 11 alin. (1): "Nerespectarea de către proprietar a dispoziţiilor art. 10 alin. (1) atrage prelungirea de drept a contractului de închiriere anterior până la încheierea unui nou contract de închiriere. Neplata chiriei până la încheierea noului contract de închiriere nu poate fi invocată de proprietar ca motiv de evacuare a chiriaşului sau a fostului chiriaş.";– Art. 13: "Prelungirea contractelor de închiriere nu se aplică:a) în cazul contractelor de închiriere încheiate de chiriaşi cu proprietari persoane fizice, altele decât cele prevăzute la art. 2-7; … b) în cazul contractelor de închiriere pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, prevăzute la art. 1-7, ai căror titulari de contract sau membri de familie menţionaţi în contract sunt proprietari ai unei locuinţe corespunzătoare ori au înstrăinat o locuinta corespunzătoare după data de 1 ianuarie 1990, în aceeaşi localitate. Fac excepţie contractele de închiriere ai căror titulari sau membri de familie menţionaţi în contract au redobândit, în calitate de fosti proprietari sau moştenitori ai acestora, locuinţe care sunt efectiv ocupate de chiriaşi persoane fizice, de una dintre persoanele juridice prevăzute la art. 1 sau de o instituţie publică; … c) chiriaşului care refuza sa preia în folosinţă o alta locuinta pusă la dispoziţie în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă de către fostul proprietar sau de moştenitorii acestuia ori de către autorităţile publice locale; … d) în cazul litigiilor determinate de refuzul chiriaşilor cărora li s-a notificat sa încheie un nou contract de închiriere cu proprietarul potrivit Legii nr. 17/1994, Legii nr. 112/1995 sau Legii nr. 114/1996, republicată; … e) în cazul litigiilor dintre proprietar şi chiriaş având ca obiect schimbul obligatoriu de locuinţe; … f) în cazul chiriaşilor care au subinchiriat locuinta fără consimţământul scris al proprietarului; … g) în cazul chiriaşilor care au schimbat total sau parţial destinaţia ori structura interioară a locuinţei fără consimţământul scris al proprietarului şi fără aprobările legale; … h) chiriaşului care a pricinuit însemnate stricăciuni locuinţei, clădirii în care este situata aceasta, instalaţiilor sau bunurilor aferente acestora ori care a înstrăinat fără drept părţi din acestea; … i) chiriaşului care are un comportament ce face imposibila convieţuirea sau care împiedica folosirea normală a locuinţei; … j) în cazul prevăzut la art. 6, dacă persoana care a cumpărat locuinta în baza Legii nr. 112/1995 a înstrăinat-o sub orice formă, inclusiv prin schimb; … k) în cazul prevăzut la art. 6, dacă persoana care a cumpărat locuinta în baza Legii nr. 112/1995 a ipotecat-o, a concesionat-o sau a încheiat un contract de leasing pentru o parte sau pentru întreaga locuinta; … l) în cazul prevăzut la art. 6, dacă persoana care a cumpărat locuinta în baza Legii nr. 112/1995 a închiriat-o în totalitate sau în parte. Dacă locuinta a fost închiriată în parte, prevederile prezentului articol se aplică numai pentru suprafaţa din locuinta, închiriată de persoana care a cumpărat-o în baza Legii nr. 112/1995.”; … – Art. 14 alin. (1) şi (2): "(1) La expirarea termenului de închiriere chiriaşul are dreptul la reînnoirea contractului pentru aceeaşi perioadă, dacă părţile nu modifica prin acord expres durata închirierii.(2) Proprietarul poate refuza reînnoirea contractului de închiriere numai pentru următoarele motive: … a) locuinta este necesară pentru a satisface nevoile sale de locuit, ale soţului, părinţilor ori copiilor oricăruia dintre aceştia, numai dacă sunt cetăţeni români cu domiciliul în România; … b) locuinta urmează să fie vândută în condiţiile prezentei ordonanţe de urgenţă; … c) chiriaşul nu a achitat chiria cel puţin 3 luni consecutive în executarea contractului de închiriere; … d) în cazurile prevăzute la art. 13 lit. f)-i)."; … – Art. 17: "Persoana prevăzută la art. 14 alin. (2) lit. a) trebuie să ocupe locuinta în termen de 60 de zile de la data părăsirii acesteia de către chiriaş şi pentru o perioadă care nu poate fi mai mica de un an de la data mutării efective în locuinta."– Art. 32 alin. (2): "În acest caz, nivelul maxim al chiriei nu poate depăşi 25 % din venitul net lunar pe familie, dacă venitul mediu net lunar pe membru de familie este mai mic decât salariul mediu net lunar pe economie."Textele constituţionale invocate de autorul excepţiei ca fiind incalcate sunt următoarele:– Art. 20: "(1) Dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanta cu Declaraţia Universala a Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care România este parte.(2) Dacă exista neconcordante între pactele şi tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, şi legile interne, au prioritate reglementările internaţionale."; … – Art. 41: "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor. … (3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauza de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreapta şi prealabilă despăgubire. … (4) Pentru lucrări de interes general, autoritatea publică poate folosi subsolul oricărei proprietăţi imobiliare, cu obligaţia de a despăgubi proprietarul pentru daunele aduse solului, plantaţiilor sau construcţiilor, precum şi pentru alte daune imputabile autorităţii. … (5) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) şi (4) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenta, prin justiţie. … (6) Dreptul de proprietate obliga la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului. … (7) Averea dobandita licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezuma. … (8) Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii."; … – Art. 51: "Respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie."De asemenea, se invoca încălcarea art. 1 pct. 1 din Primul protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, text care are următorul conţinut: "Orice persoană fizica sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional."Examinând excepţia de neconstituţionalitate a art. 1 şi 2 din Legea nr. 17/1994 pentru prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere privind unele suprafeţe locative, Curtea constata ca prin Decizia nr. 30 din 6 aprilie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 100 din 18 aprilie 1994, a decis ca aceste prevederi legale sunt constituţionale. Pentru a pronunţa aceasta soluţie Curtea a reţinut ca prelungirea termenului de validitate a contractelor de închiriere „nu atinge cu nimic dreptul de dispoziţie al proprietarului. Închirierea este în dreptul civil un simplu act de administrare, care nu afectează atributul dispoziţiei. Proprietarul îşi conserva intact dreptul sau de proprietate, beneficiază de toate drepturile ce decurg şi este ţinut de toate obligaţiile ce îi revin”.Analizând conţinutul dispoziţiilor legale criticate, Curtea constata ca finalitatea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 este aceea de a reglementa raporturile dintre chiriaşi şi proprietari, de a oferi soluţii situaţiilor litigioase ivite în procesul aplicării Legii nr. 112/1995, prin utilizarea unor mijloace juridice, inclusiv prin schimbul obligatoriu de locuinta, şi de a stabili cuantumul chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinta. Prin dispoziţiile ordonanţei nu se reglementează regimul general al proprietăţii şi moştenirii şi nici regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele şi protecţia socială, domenii pentru care, într-adevăr, Constituţia prevede necesitatea reglementării prin lege organică.De asemenea, Curtea observa ca intervenţia Guvernului printr-o măsura de urgenta s-a justificat, avându-se în vedere faptul ca la data de 18 aprilie 1999 expira termenul prevăzut de Legea nr. 17/1994 pentru prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere privind unele suprafeţe locative, iar emiterea unei ordonanţe de urgenţă se impunea pentru evitarea unor posibile conflicte între proprietari şi chiriaşi.Faţa de motivele arătate excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată şi urmează să fie respinsă.De altfel la aceeaşi soluţie de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate se ajunge şi pe baza argumentelor înfăţişate în opinia separată formulată la Decizia Curţii Constituţionale nr. 15 din 25 ianuarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 14 iunie 2000, opinie pe care autorii acesteia, membri ai completului de judecată, o menţin şi în cauza de faţa.Curtea constata, de asemenea, ca textele legale invocate nu contravin nici prevederilor art. 1 pct. 1 din Primul protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, întrucât nu conţin dispoziţii prin care să se aducă atingere dreptului de proprietate dobândit şi exercitat în condiţiile legii.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 şi 2 din Legea nr. 17/1994 pentru prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere privind unele suprafeţe locative şi a dispoziţiilor art. 2, art. 9 alin. (1), art. 11 alin. (1), art. 13, art. 14 alin. (1) şi (2), art. 17 şi ale art. 32 alin. (2) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Maria Dumitrescu în Dosarul nr. 1.982/2000 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 martie 2001.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Cristina Radu–––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește