DECIZIE nr. 89 din 19 martie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 72 alin. 2 şi 3 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorLucian Stangu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorIoan Vida – judecătorGabriela Ghita – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 72 alin. 2 şi 3 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, excepţie ridicată de Iosif Keszek în Dosarul nr. 3.612/2001 al Judecătoriei Medias.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, arătând ca asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 72 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 7/1996 Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 176/1999, statuand ca aceste dispoziţii sunt constituţionale, neintervenind elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 3 octombrie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 3.612/2001, Judecătoria Medias a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 72 alin. 2 şi 3 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, excepţie ridicată de Iosif Keszek.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul considera ca textul art. 72 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 7/1996 este neconstitutional, întrucât această lege nu a fost pusă în aplicare, şi ca tehnica legislativă pe care ea se bazează este contrară principiului conform căruia România este un stat unitar, principiu consacrat de art. 1 alin. (1) din Legea fundamentală. Autorul excepţiei solicita Curţii sa pronunţe o decizie de interpretare, deşi recunoaşte ca, potrivit competentei sale, Curtea nu poate pronunţa decizii interpretative, „dar se poate pronunţa asupra intelesului contrar Constituţiei al unei legi sau ordonanţe, fiind frecventa exprimarea ca un text legal este constituţional «numai în măsura» în care este aplicat într-un anumit sens, ceea ce, după noi, în fond este tot o modalitate de interpretare”.Judecătoria Medias, exprimandu-şi opinia, considera excepţia ca neîntemeiată, invocand o decizie anterioară a Curţii Constituţionale.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedintele Camerei Deputaţilor apreciază ca dispoziţiile art. 72 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 7/1996 sunt constituţionale şi nu contravin caracterului unitar al statului. Se arata, pe de o parte, ca în legislaţia noastră exista şi alte norme legale cu aplicabilitate doar pe o anumită parte a teritoriului, iar pe de altă parte, ca asupra acestei excepţii Curtea s-a pronunţat prin Decizia nr. 176/1999, în sensul respingerii criticilor formulate.Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocand, în acest sens, Decizia Curţii Constituţionale nr. 176/1999. Se arata ca intrarea în vigoare a unei legi nu se confunda cu punerea ei în aplicare. Or, Legea nr. 7/1996 este în vigoare, dar punerea ei în aplicare este condiţionată de înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea birourilor de carte funciară, asigurarea bazei tehnico-materiale a acestora, de angajarea şi pregătirea personalului, de întocmirea documentelor cadastrale de către experţi autorizaţi, pe baza măsurătorilor efectuate la imobilele supuse înscrierii în cartea funciară.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei îl constituie prevederile art. 72 alin. 2 şi 3 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, care au următoarea redactare: „La data finalizarii lucrărilor cadastrale şi a registrelor de publicitate imobiliară pentru întreg teritoriul administrativ al unui judeţ îşi încetează aplicabilitatea, pentru judeţul respectiv, următoarele dispoziţii legale:– art. 1801, 1802 şi 1816-1823 din Codul civil;– art. 710-720 din Codul de procedură civilă, cu excepţia prevederilor referitoare la amanet;– Decretul-lege nr. 115 din 27 aprilie 1938 pentru unificarea dispoziţiilor referitoare la cărţile funciare, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 95 din 27 aprilie 1938, cu modificările ulterioare;– Legea nr. 242 din 12 iulie 1947 pentru transformarea cărţilor funciare provizorii din vechiul Regat în cărţi de publicitate funciară, publicată în Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947, cu modificările ulterioare;– Decretul nr. 2.142 din 12 iunie 1930 pentru funcţionarea cărţilor funduare centrale pentru căile ferate şi canaluri;– Legea LX din anul 1881 privitoare la executarea silită imobiliară, cu modificările ulterioare.După definitivarea cadastrului la nivelul întregii tari, se abroga:– art. 1801, 1802 şi 1816-1823 din Codul civil;– art. 710-720 din Codul de procedură civilă, cu excepţia prevederilor referitoare la amanet;– Decretul-lege nr. 115 din 27 aprilie 1938 pentru unificarea dispoziţiilor referitoare la cărţile funciare, publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 95 din 27 aprilie 1938, cu modificările ulterioare;– Legea nr. 242 din 12 iulie 1947 pentru transformarea cărţilor funciare provizorii din vechiul Regat în cărţi de publicitate funciară, publicată în Monitorul Oficial nr. 157 din 12 iulie 1947, cu modificările ulterioare;– Decretul nr. 2.142 din 12 iunie 1930 pentru funcţionarea cărţilor funduare centrale pentru căile ferate şi canaluri;– Legea LX din anul 1881 privitoare la executarea silită imobiliară, cu modificările ulterioare.La data intrării în vigoare a prezentei legi se abroga:– art. 37-43 din Legea fondului funciar nr. 59 din 29 octombrie 1974, publicată în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 138 din 5 noiembrie 1974, cu modificările ulterioare;– anexa nr. 1 la Decretul nr. 146/1985 privind înfiinţarea colectivelor de lucrări cadastrale;– Decretul nr. 305 din 15 septembrie 1971 privind activitatea geodezica, topofotogrammetrica şi cartografica, precum şi procurarea, deţinerea şi folosirea datelor şi documentelor rezultate din aceasta activitate, publicat în Buletinul Oficial, Partea I, nr. 111 din 26 septembrie 1971;– orice alte dispoziţii contrare prezentei legi."Principala critica de neconstituţionalitate priveşte punerea în aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 7/1996, aceasta urmând să se facă pe judeţe în raport de finalizarea lucrărilor de cadastru. Autorul excepţiei susţine ca această lege nu a fost pusă în aplicare şi ca tehnica legislativă pe care ea se bazează este contrară principiului potrivit căruia România este un stat unitar, principiu consacrat de art. 1 alin. (1) din Legea fundamentală.În istoria statului unitar român au existat şi mai exista norme legale aplicabile doar pe o anumită parte a teritoriului naţional, ca de exemplu: Legea nr. LX/1881 privitoare la executarea silită imobiliară în Transilvania, Legea nr. 84/1992 privind regimul zonelor libere, Legea nr. 151/1998 privind dezvoltarea regionala în România. Existenta unor acte normative diferite pentru anumite zone ale tarii nu este de natura sa afecteze caracterul unitar al statului, ci pune numai problema aplicării în spaţiu a respectivelor acte. Unificarea legislaţiei, realizată prin extinderea legislaţiei din vechiul Regat pe întreg cuprinsul tarii, a înlăturat conflictele de legi interprovinciale. Legea nr. 7/1996 pune capăt unei asemenea situaţii, anume aplicării unor reglementări legale diferite, pe de o parte, în Transilvania, iar pe de altă parte, în vechiul Regat, în ceea ce priveşte publicitatea imobiliară, realizată prin sistemul de carte funciară şi, respectiv, prin registrele de transcripţiuni şi inscriptiuni. Ca efect al aplicării Legii nr. 7/1996 se va realiza o unificare legislativă a regimului de publicitate imobiliară; acest regim urmează să se aplice pe întregul teritoriu, dar, datorită complexităţii condiţiilor tehnice, nu dintr-o dată, ci treptat. Esenţial în aceasta materie este faptul ca, în ceea ce priveşte coexistenta în spaţiu a doua ori chiar a mai multor reglementări legale, exista o singura autoritate legiuitoare de la care emana aceste reglementări, nefiind vorba despre un conflict de suveranitate – care priveşte dreptul internaţional public – şi nici despre existenta unor reglementări multiple într-un stat federal – care ar conduce la domeniul dreptului interprovincial.De altfel, asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 72 alin. 2 şi 3 din Legea nr. 7/1996 Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 176 din 16 noiembrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 64 din 14 februarie 2000, statuand ca aceste dispoziţii sunt constituţionale. Întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât considerentele, cat şi soluţia din aceasta decizie îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţa.În ceea ce priveşte solicitarea autorului excepţiei privind pronunţarea de către Curtea Constituţională a unei decizii de interpretare, prin care urmează să se constate ca textul este neconstitutional folosindu-se exprimarea "în măsura în care", Curtea constata ca aceasta nu poate fi primită. Potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea Constituţională nu se poate pronunţa asupra modului de interpretare şi aplicare a legii, ci numai asupra intelesului sau contrar Constituţiei.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 72 alin. 2 şi 3 din Legea cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, excepţie ridicată de Iosif Keszek în Dosarul nr. 3.612/2001 al Judecătoriei Medias.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 martie 2002.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Maria Bratu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește