DECIZIE nr. 89 din 10 februarie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 alin. (1), art. 50 alin. (1) şi ale art. 51 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale



Ioan Vida – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorDan a Titian – procurorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 alin. (1), art. 50 alin. (1) şi ale art. 51 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Victor Ruse în Dosarul nr. 678/C+C/2004 al Curţii de Apel Galaţi – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca neîntemeiată. În acest sens, arată că persoanele la care se referă textele de lege criticate se găsesc în situaţii obiectiv diferite, astfel încât impunerea unui tratament juridic diferit este justificată. Acest punct de vedere se sprijină şi pe jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale în care s-a statuat că principiul egalităţii nu înseamnă uniformitate, astfel că, dacă la situaţii identice tratamentul juridic trebuie să fie identic, la situaţii obiectiv diferite tratamentul juridic instituit de legiuitor nu poate fi decât diferit.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 20 octombrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 678/C+C/2004, Curtea de Apel Galaţi – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 alin. (1), art. 50 alin. (1) şi ale art. 51 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale. Excepţia a fost ridicată de Victor Ruse într-o cauză civilă având ca obiect un litigiu de asigurări sociale.În motivarea excepţiei, autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate au un caracter discriminatoriu, contravenind astfel prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, cât şi celor ale art. 2 lit. b) din Legea nr. 19/2000. Motivând această susţinere, arată că prevederile art. 51 din Legea nr. 19/2000 fac imposibil cumulul facilităţilor prevăzute de art. 42 alin. (1) şi art. 50 alin. (1) din aceeaşi lege.Curtea de Apel Galaţi – Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că excepţia ridicată nu este întemeiată. Astfel, în opinia sa, textele de lege criticate sunt în concordanţă cu principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, întrucât reglementează situaţii diferite. În consecinţă, instituirea unui tratament juridic diferit este justificată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, referindu-se la susţinerile autorului excepţiei potrivit cărora prevederile legale criticate contravin art. 2 lit. b) din Legea nr. 19/2000, arată că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece constituţionalitatea sau neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unor dispoziţii ale acestora se apreciază în raport cu reglementările Constituţiei, iar nu în raport cu alte dispoziţii legale. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate adusă prevederilor art. 42 alin. (1), art. 50 alin. (1) şi ale art. 51 din Legea nr. 19/2000 în raport cu principiul constituţional consacrat în art. 16 alin. (1), apreciază că este neîntemeiată. În acest sens, arată că, din analiza textelor de lege criticate, „nu rezultă discriminări ale uneia sau alteia dintre categoriile de asiguraţi, ci doar faptul că legiuitorul a ales să reglementeze diferit situaţii diferite”. De altfel, aminteşte că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, egalitatea nu înseamnă uniformitate, astfel că pot fi instituite tratamente juridice diferite pentru anumite categorii de persoane sau grupuri dacă există o justificare obiectivă şi rezonabilă. În sfârşit, menţionează şi faptul că textele de lege supuse controlului de constituţionalitate se aplică tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută în ipoteza normei legale, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare.Avocatul Poporului consideră că textele legale criticate sunt constituţionale, nefiind în contradicţie cu principiul egalităţii consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituţie. Argumentând acest punct de vedere, arată că prevederile art. 42 alin. (1), art. 50 alin. (1) şi ale art. 51 din Legea nr. 19/2000 se aplică tuturor categoriilor de pensionari care îndeplinesc aceleaşi condiţii de pensionare, fără nici o discriminare pe considerente arbitrare. În acelaşi timp, aceste texte de lege „reglementează situaţii diferite de acordare a pensiei, în funcţie de vârsta asiguratului şi stagiul de cotizare realizat de acesta, ceea ce impune şi justifică, în mod obiectiv şi rezonabil, aplicarea unor tratamente juridice diferite”.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 42 alin. (1), art. 50 alin. (1) şi ale art. 51 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 140 din 1 aprilie 2000, cu modificările şi completările ulterioare.Aceste texte de lege au următoarea redactare:– Art. 42 alin. (1): "Asiguraţii care au realizat stagiul complet de cotizare şi care şi-au desfăşurat activitatea total sau parţial în condiţii deosebite de muncă au dreptul la pensie pentru limită de vârstă, cu reducerea vârstelor standard de pensionare conform tabelului nr. 1.";– Art. 50 alin. (1): "Asiguraţii care au realizat stagiile complete de cotizare, precum şi cei care au depăşit stagiul complet de cotizare cu până la 10 ani pot solicita pensie anticipată parţială cu reducerea vârstelor standard de pensionare cu cel mult 5 ani.";– Art. 51: "(1) Asiguraţii care au desfăşurat activităţi în condiţii deosebite sau în condiţii speciale de muncă, dar care nu se pot pensiona cu reducerea vârstei de pensionare pe această bază, pot beneficia de prevederile art. 50. În aceste cazuri reducerea vârstei standard de pensionare nu poate fi mai mare de 5 ani.(2) În situaţia prevăzută la alin. (1) diminuarea prevăzută la art. 50 alin. (2) nu se aplică pentru numărul de luni cu care se reduce vârsta standard de pensionare datorită activităţii desfăşurate în condiţii deosebite şi/sau speciale de muncă. … (3) Prevederile alin. (1) şi (2) se aplică şi persoanelor care beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare conform art. 48, precum şi de cele prevăzute de legi speciale." … În susţinerea neconstituţionalităţii acestui text de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora: "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, potrivit dispoziţiilor art. 47 alin. (2) din Constituţie, dreptul la pensie, ca şi dreptul la alte forme de asigurări sociale ori de protecţie socială, se acordă potrivit legii. Astfel, legiuitorul este în drept ca, în reglementarea cadrului sistemului public de pensii, să stabilească criteriile şi condiţiile concrete în care asiguraţii pot beneficia de pensie, tipurile de pensii care pot fi acordate, regulile generale de acordare a acestora şi regulile derogatorii pentru situaţii deosebite, precum şi modul de calcul al pensiilor.Potrivit regulilor generale, pot beneficia de pensie persoanele care au împlinit vârsta standard de pensionare şi au realizat stagiul de cotizare prevăzut de lege.Pensia pentru persoanele care au lucrat în condiţii deosebite de muncă, pensia anticipată şi pensia anticipată parţială sunt reglementate ca excepţii de la regulile generale, avându-se în vedere situaţiile speciale în care se află anumite categorii de persoane. Legiuitorul a instituit, în consecinţă, norme speciale referitoare la perioadele care se iau în calcul, stabilind, după caz, luarea ori neluarea în calcul a perioadelor asimilate cu stagiul de cotizare.Astfel, această reglementare nu face decât să dea expresie principiului constituţional al egalităţii, care, aşa cum Curtea Constituţională a subliniat în mai multe rânduri în jurisprudenţa sa, nu are semnificaţia uniformităţii. Prin urmare, dacă în cazul unor situaţii identice se impune un tratament juridic identic, în situaţii obiectiv diferite, aşa cum este cazul în speţă, este justificată instituirea unui tratament juridic diferit.În aceeaşi ordine de idei, Curtea observă că regulile speciale instituite de textele de lege criticate se aplică deopotrivă tuturor persoanelor care se află în situaţiile speciale prevăzute în ipoteza normelor legale.De altfel, aceleaşi concluzii au fost reţinute de instanţa de contencios constituţional şi în Decizia nr. 355 din 10 decembrie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 25 februarie 2003, şi în Decizia nr. 418 din 14 octombrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.061 din 16 noiembrie 2004, când Curtea a analizat constituţionalitatea prevederilor art. 41 şi ale art. 50 din Legea nr. 19/2000 în raport cu principiul constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice.În ceea ce priveşte criticile pe care autorul excepţiei le aduce prevederilor art. 42 alin. (1), art. 50 alin. (1) şi ale art. 51 din Legea nr. 19/2000 în raport cu dispoziţiile art. 2 lit. b) din aceeaşi lege, Curtea constată că exercitarea controlului de neconstituţionalitate vizează conformitatea dispoziţiilor legale criticate cu prevederile constituţionale, iar nu eventuala necorelare existentă între dispoziţiile unor legi. De altfel, art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 prevede că: „Sunt neconstituţionale prevederile actelor prevăzute la alin. (1), care încalcă dispoziţiile sau principiile Constituţiei.”Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 42 alin. (1), art. 50 alin. (1) şi ale art. 51 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii şi alte drepturi de asigurări sociale, excepţie ridicată de Victor Ruse în Dosarul nr. 678/C+C/2004 al Curţii de Apel Galaţi – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 februarie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește