DECIZIE nr. 887 din 16 iunie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1.200 şi 1.201 din Codul civil, precum şi ale art. 129 alin. 5, art. 137, 167, 168, 172 şi 173 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen-Cătălina Gliga – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1.200 şi 1.201 din Codul civil, precum şi ale art. 129 alin. 5, art. 137, 167, 168, 172 şi 173 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Alcom" – S.A. din Galaţi în Dosarul nr. 3.597/121/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia comercială.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 20 februarie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 3.597/121/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 1.200 şi 1.201 din Codul civil, precum şi ale art. 129 alin. 5, art. 137, 167, 168, 172 şi 173 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Alcom" – S.A. din Galaţi.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată că dispoziţiile criticate nu asigură dreptul la un proces echitabil şi la un recurs efectiv şi imediat în materia respingerii probatoriului. Astfel, în condiţiile în care există o tendinţă manifestă a instanţelor de judecată "de a analiza acţiunile numai în raport de dispoziţiile art. 137 din Codul de procedură civilă, fără a uni excepţiile cu fondul", cu toate că, pentru soluţionarea acestora, este necesară administrarea de dovezi care trebuie să fie analizate cu stăruinţă de instanţe, normele procedurale criticate nu întrunesc exigenţele stipulate în art. 16, 21 şi 53 din Constituţie.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Codului civil cuprinse în art. 1.200 referitor la prezumţiile legale şi art. 1.201 privind autoritatea de lucru judecat, precum şi dispoziţiile Codului de procedură civilă cuprinse în art. 129 alin. 5, art.137, 167, 168, 172 şi 173, texte de lege care au următorul conţinut:– Art. 129 alin. 5: "Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. Ei vor putea ordona administrarea probelor pe care le consideră necesare, chiar dacă părţile se împotrivesc.";– Art. 137: "Instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.Excepţiile nu vor putea fi unite cu fondul decât dacă pentru judecarea lor este nevoie să se administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a pricinii.";– Art. 167: "Dovezile se pot încuviinţa numai dacă instanţa socoteşte că ele pot să aducă dezlegarea pricinii, afară de cazul când ar fi primejdie ca ele să se piardă prin întârziere.Ele vor fi administrate înainte de începerea dezbaterilor asupra fondului.Dovada şi dovada contrarie vor fi administrate pe cât cu putinţă în acelaşi timp.Când dovada cu martori a fost încuviinţată în condiţiile art. 138, dovada contrară va fi cerută sub pedeapsa decăderii în aceeaşi şedinţă, dacă amândouă părţile sunt de faţă.Partea lipsă la încuviinţarea dovezii este obligată să ceară dovada contrarie la şedinţa următoare, iar în caz de împiedicare, la prima zi când se înfăţişează.";– Art. 168: "Încheierea prin care se încuviinţează dovezile va arăta faptele ce vor trebui dovedite, precum şi mijloacele de dovadă încuviinţate pentru dovedirea lor.Administrarea dovezilor se va face în ordinea statornicită de instanţă.Când o parte renunţă la dovezile ce a propus, cealaltă parte poate să şi le însuşească.";– Art. 172: "Când partea învederează că partea potrivnică deţine un înscris privitor la pricină, instanţa poate ordona înfăţişarea lui.Cererea de înfăţişare nu poate fi respinsă dacă înscrisul este comun părţilor sau dacă însăşi partea potrivnică s-a referit în judecată la înscris ori dacă, după lege, ea este obligată să înfăţişeze înscrisul.";– Art. 173: "Instanţa va respinge cererea de înfăţişare a înscrisului, în întregime sau în parte, în cazurile:1. când cuprinsul înscrisului priveşte chestiuni cu totul personale;2. când înfăţişarea înscrisului ar încălca îndatorirea de a păstra secretul;3. când înfăţişarea ar atrage urmărirea penală împotriva părţii sau a unei alte persoane, ori ar expune-o dispreţului public."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16, 21 şi 53, precum şi dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, deşi obiectul sesizării îl constituie o serie de norme din Codul civil şi Codul de procedură civilă, autorul excepţiei se limitează a motiva doar neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 137 din legea procesuală civilă.Cu privire la celelalte dispoziţii, Curtea Constituţională constată că simpla enumerare a textelor de lege, fără indicarea prevederilor constituţionale pretins a fi încălcate, nu poate constitui temei legal pentru efectuarea controlului de constituţionalitate. Curtea nu se poate substitui autorului excepţiei în ceea ce priveşte invocarea unor motive de neconstituţionalitate, întrucât în această manieră ar exercita un control din oficiu, ceea ce excedează competenţei sale. Prin urmare, întrucât excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1.200 şi 1.201 din Codul civil, ale art. 129 alin. 5, art. 167, 168, 172 şi 173 din Codul de procedură civilă nu respectă prevederile art. 10 alin. (2) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, potrivit cărora „Sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate”, urmează a fi respinsă ca inadmisibilă.Referitor la critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 137 din Codul de procedură civilă, Curtea reţine că s-a pronunţat asupra constituţionalităţii dispoziţiilor criticate, raportate la prevederile art. 16 din Constituţie, prin Decizia nr. 861/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 786 din 20 noiembrie 2007, statuând că dispoziţiile de procedură criticate se înscriu în competenţa legiuitorului de a reglementa procedura de judecată, potrivit art. 126 alin. (2) din Constituţie, fără a încălca principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii. Reglementarea, instituită pentru o bună administrare a justiţiei, nu este de natură să creeze inegalitate între părţile din proces, dispoziţiile analizate aplicându-se fără discriminare în toate cazurile şi faţă de toate persoanele vizate de textul legii.De asemenea, prin Decizia nr. 64/1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 249 din 2 iunie 1999, Curtea a statuat că dispoziţiile art. 137 din Codul de procedură civilă nu contravin art. 21 din Constituţie. Astfel, acestea reglementează doar ordinea soluţionării excepţiilor în cadrul judecăţii, obligând instanţa de judecată să se pronunţe, înainte de a intră în fondul dezbaterilor, asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond, care fac de prisos, în total sau în parte, cercetarea în fond a pricinii. Aceasta pentru a evita o judecată inutilă sau efectuarea unor acte de procedură care apoi ar trebui refăcute la altă instanţă.Aşadar, art. 137 din Codul de procedură civilă asigură o legală administrare a justiţiei, referindu-se la situaţii ulterioare sesizării instanţei judecătoreşti, şi se înscriu în spiritul principiilor constituţionale de dreptate şi justiţie.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, atât considerentele, cât şi soluţiile deciziilor menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1.200 şi 1.201 din Codul civil, precum şi ale art. 129 alin. 5, art. 137, 167, 168, 172 şi 173 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Alcom" – S.A. din Galaţi în Dosarul nr. 3.597/121/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia comercială.2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 137 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 iunie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește