DECIZIE nr. 885 din 16 octombrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 183 şi art. 184 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIuliana Nedelcu – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 183 şi art. 184 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Vladimir Cohn în Dosarul nr. 4.849/86/2006 (1.218/P/2006) al Tribunalului Suceava – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă Curţii că partea Societatea Comercială "Ambro" – S.A. din Suceava a depus la dosarul cauzei concluzii scrise, prin care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă.Ministerul Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 26 martie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 4.849/86/2006 (1.218/P/2006), Tribunalul Suceava – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 183 şi art. 184 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Vladimir Cohn în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textele de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât "aducerea învinuitului sau inculpatului cu mandat de aducere reprezintă un atac la demnitatea şi personalitatea acestora, şi o presiune din partea autorităţilor judiciare, făcută în scopul obţinerii de declaraţii". De asemenea, "constrângerea învinuitului sau inculpatului prin punerea în executare a mandatului de aducere reprezintă o intervenţie de tip represiv care implică o încălcare a libertăţii umane, ca stare naturală, care nu poate fi supusă unor restricţii decât în cazul luării măsurilor preventive prevăzute de art. 23 din Constituţie". În concluzie, în opinia autorului excepţiei, "mandatul de aducere presupune o îngrădire a libertăţii individuale şi este echivalentul unei reţineri. Este un act procedural prin care se aduc restrângeri exerciţiului unor drepturi sau libertăţi fundamentale prevăzute de art. 21 alin. (3) şi art. 23 alin. (1), precum şi principiilor fundamentale prevăzute de art. 1 alin. (3) din Constituţia României, un act care nu este necesar într-o societate democratică, neimpunându-se pentru desfăşurarea normală a instrucţiei penale, din moment ce dreptul la tăcere este garantat prin incidenţa art. 6 din Convenţie."Tribunalul Suceava – Secţia penală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se arată că citarea inculpatului cu mandat de aducere, conform dispoziţiilor art. 183 şi art. 184 din Codul de procedură penală, nu-i încalcă acestuia dreptul la tăcere, legiuitorul având competenţa exclusivă de a stabili regulile de procedură, precum şi modalităţile de aplicare a acestora.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu contravin principiilor statului de drept, nu încalcă liberul acces la justiţie şi nu îngrădesc libertatea individuală.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că prevederile criticate, instituind unele reguli procedurale privind mandatul de aducere şi executarea acestuia, se circumscriu scopului şi regulilor de bază ale procesului penal. Garanţiile care condiţionează dreptul la un proces echitabil sunt respectate, deoarece, potrivit art. 183 şi art. 184 din Codul de procedură penală, persoanele aduse cu mandat nu pot rămâne la dispoziţia organului judiciar decât timpul strict necesar pentru audierea lor, în afară de cazul când s-a dispus reţinerea ori arestarea preventivă a acestora, iar persoana adusă cu mandat de aducere este ascultată de îndată de către organul judiciar, fiind respectate astfel garanţiile care condiţionează dreptul la un proces echitabil.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 183 şi art. 184 din Codul de procedură penală, care au următorul cuprins:– Art. 183: "O persoană poate fi adusă în faţa organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată pe baza unui mandat de aducere, întocmit potrivit dispoziţiilor art. 176, dacă fiind anterior citată nu s-a prezentat, iar ascultarea ori prezenţa ei este necesară.Învinuitul sau inculpatul poate fi adus cu mandat chiar înainte de a fi fost chemat prin citaţie, dacă organul de urmărire penală sau instanţa constată motivat că în interesul rezolvării cauzei se impune această măsură.Persoanele aduse cu mandat, potrivit alin. 1 şi 2, nu pot rămâne la dispoziţia organului judiciar decât timpul strict necesar pentru audierea lor, în afară de cazul când s-a dispus reţinerea ori arestarea preventivă a acestora.Persoana adusă cu mandat de aducere este ascultată de îndată de către organul judiciar.";– Art. 184: "Mandatul de aducere se execută prin organele poliţiei, jandarmeriei sau poliţiei comunitare.Dacă persoana arătată în mandatul de aducere nu poate fi adusă din motive de boală, cel însărcinat cu executarea mandatului constată aceasta printr-un proces-verbal, care se înaintează de îndată organului de urmărire penală ori instanţei de judecată.Dispoziţiile alin. 2 se aplică şi în cazul în care persoana arătată în mandat, cu excepţia învinuitului sau inculpatului, nu poate fi adusă din orice altă cauză.Dacă cel însărcinat cu executarea mandatului de aducere nu găseşte persoana prevăzută în mandat la adresa indicată, face cercetări şi dacă acestea au rămas fără rezultat, încheie un proces-verbal care va cuprinde menţiuni despre cercetările făcute.Dacă învinuitul sau inculpatul refuză să se supună mandatului sau încearcă să fugă, va fi constrâns la aceasta.Executarea mandatelor de aducere privind pe militari se face prin comandantul unităţii militare sau prin comandantul garnizoanei."În susţinerea excepţiei se invocă dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3) privind statul de drept, ale art. 21 alin. (3) privind dreptul la un proces echitabil, ale art. 23 alin. (1) şi (13) privind inviolabilitatea libertăţii individuale, respectiv potrivit cărora sancţiunea privativă de libertate nu poate fi decât de natură penală. Se invocă, de asemenea, art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, privind dreptul la un proces echitabil.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că aceasta este neîntemeiată.Curtea reţine că regulile procedurale instituite prin dispoziţiile art. 183 şi art. 184 din Codul de procedură penală sunt menite să asigure buna desfăşurare a procesului penal, fără întârzieri determinate de absenţa sau refuzul persoanelor a căror ascultare sau prezenţă este apreciată ca fiind necesară de către instanţa de judecată. Prin dispoziţiile criticate nu se încalcă libertatea individuală, întrucât instituţia mandatului de aducere nu este echivalentă cu cea a sancţiunilor privative de libertate, astfel cum, în mod eronat, apreciază autorul excepţiei. De altfel, potrivit art. 53 din Constituţie, exerciţiul unor drepturi sau libertăţi poate fi restrâns pentru desfăşurarea instrucţiei penale, astfel încât constrângerea unei persoane de a se prezenta în faţa instanţei de judecată, atunci când aceasta din urmă apreciază că se impune acest lucru, nu aduce nici o atingere principiilor statului de drept.Nu este încălcat, prin aceleaşi dispoziţii legale, nici dreptul la un proces echitabil câtă vreme, potrivit chiar dispoziţiilor cuprinse în textele de lege criticate, "persoanele aduse cu mandat, […], nu pot rămâne la dispoziţia organului judiciar decât timpul strict necesar pentru audierea lor, în afară de cazul când s-a dispus reţinerea ori arestarea preventivă a acestora." De asemenea, nu se aduce atingere dreptului acuzatului de a păstra tăcerea şi de a nu contribui la propria incriminare, întrucât acesta nu este constrâns în nici un fel să facă vreo declaraţie în acest sens.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 183 şi art. 184 din Codul de procedură penală, excepţie invocată de Vladimir Cohn în Dosarul nr. 4.849/86/2006 (1.218/P/2006) al Tribunalului Suceava – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 octombrie 2007.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Marieta Safta–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește