DECIZIE nr. 885 din 16 iunie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 282 alin. 2 şi art. 299 alin. 1 teza finală din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen-Cătălina Gliga – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 282 alin. 2 şi art. 299 alin. 1 teza finală din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Farmacia Diana – S.R.L. din Dej în Dosarul nr. 10/33/2009 al Curţii de Apel Cluj – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, invocând jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 2 martie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 10/33/2009, Curtea de Apel Cluj – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 282 alin. 2 şi art. 299 alin. 1 teza finală din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Farmacia Diana – S.R.L. din Dej.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul arată, în esenţă, că dispoziţiile criticate sunt în contradicţie cu art. 16, 20, 21, art. 24 alin. 1, art. 129 din Constituţie şi art. 6 paragraful 1 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în măsura în care se interpretează că încheierea prin care instanţa respinge excepţia neîndeplinirii procedurii concilierii directe, reglementată de art. 720^1 din Codul de procedură civilă, poate fi supusă apelului sau recursului numai odată cu fondul. Îndeplinirea procedurii concilierii directe reprezintă o condiţionare a sesizării instanţei de judecată cu fondul litigiului. Verificarea de către instanţă a îndeplinirii acestei proceduri, anterior sesizării instanţei, se face printr-o procedură de judecată supusă regulilor procedurale reglementate de Codul de procedură civilă. Constatarea îndeplinirii acestei proceduri se face de către instanţă prin pronunţarea unei încheieri. Atât prin admiterea excepţiei, cât şi prin respingerea excepţiei neîndeplinirii procedurii concilierii directe se întrerupe cursul judecăţii, în sensul că litigiul cunoaşte intrarea într-o altă fază de judecată. În cazul admiterii excepţiei, acţiunea introductivă este respinsă, iar încheierea astfel pronunţată este susceptibilă de a fi atacată cu apel sau cu recurs, după caz. În cazul respingerii excepţiei, dacă s-ar interpreta că această încheiere ar putea fi atacată cu apel sau cu recurs numai odată cu fondul, s-ar încălca dispoziţiile constituţionale referitoare la dreptul la un proces efectiv, deoarece cauza ar cunoaşte administrarea probaţiunii pe fond, lipsind astfel o parte de exercitarea dreptului la o cale de atac, conform legii.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 282 alin. 2 şi art. 299 alin. 1 teza finală din Codul de procedură civilă, texte de lege care au următorul conţinut:– Art. 282 alin. 2: "Împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecăţii.";– Art. 299 alin. 1: "Hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională sunt supuse recursului. Dispoziţiile art. 282 alin. 2 sunt aplicabile în mod corespunzător."În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16, art. 20, art. 21, art. 24 alin. (1), art. 129, precum şi dispoziţiilor art. 6 paragraful 1 şi art. 13 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia, Curtea constată că prin Decizia nr. 201 din 4 iulie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 806 din 6 noiembrie 2002, a statuat că liberul acces la justiţie presupune şi accesul la mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte justiţia, iar instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti este de competenţa exclusivă a legiuitorului, potrivit art. 126 alin. (2) şi art. 129 din Constituţie. Curtea a mai reţinut că legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac.Curtea a reţinut, de asemenea, că stabilirea regulii conform căreia încheierile premergătoare – cu excepţia celor prin care s-a întrerupt cursul judecăţii – nu pot fi atacate cu apel decât odată cu fondul împiedică prelungirea excesivă a duratei procesului şi contribuie, prin aceasta, la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil.Pentru aceleaşi motive nu poate fi reţinută nici în prezenta cauză critica privind încălcarea dispoziţiilor constituţionale şi convenţionale invocate.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 282 alin. 2 şi art. 299 alin. 1 teza finală din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Farmacia Diana – S.R.L. din Dej în Dosarul nr. 10/33/2009 al Curţii de Apel Cluj – Secţia comercială, de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 iunie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește