DECIZIE nr. 884 din 30 iunie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 673^5, 673^6, art. 673^9 şi art. 673^11-673^13 din Codul de procedură civilă şi ale art. 728 din Codul civil



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorIngrid Alina Tudora – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 673^5, 673^6, art. 673^9 şi art. 673^11-673^13 din Codul de procedură civilă şi ale art. 728 din Codul civil, excepţie ridicată de Adrian-Cristian Lazăr în Dosarul nr. 350/221/2009 al Judecătoriei Deva şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 3.631D/2010.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care invocă jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 15 martie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 350/221/2009, Judecătoria Deva a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 673^5, 673^6, art. 673^9 şi art. 673^11-673^13 din Codul de procedură civilă şi ale art. 728 din Codul civil, excepţie ridicată de Adrian-Cristian Lazăr într-o cauză civilă având ca obiect partaj judiciar.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că din cauza reglementării criticate poate ajunge în situaţia de a pierde dreptul de proprietate asupra apartamentului în care locuieşte împreună cu copiii săi, "fără a primi în schimb nici măcar o sumă de bani, cu titlu de sultă". De asemenea, apreciază că prin acordarea posibilităţii instanţelor de a dispune atribuirea (chiar fără sultă) sau vânzarea la licitaţie publică se anihilează dispoziţiile constituţionale ale art. 44 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi şi ale art. 49 alin. (1) şi (5). Aşa fiind, arată că o astfel de măsură, dispusă în baza textelor de lege criticate, afectează grav interesul superior al copiilor săi, care ar rămâne practic fără locuinţă, ceea ce ar afecta creşterea şi educarea acestora.Judecătoria Deva apreciază că prevederile legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate, deoarece instanţa competentă cu judecarea litigiului poate aprecia, de la caz la caz, contribuţia fiecăreia dintre părţi la dobândirea dreptului de proprietate asupra bunurilor şi modalitatea de ieşire din indiviziune, aspect ce nu reprezintă o încălcare a dreptului de proprietate şi nici nu este de natură a afecta securitatea circuitului civil. De asemenea, consideră că textele criticate nu contravin nici principiului constituţional al protecţiei copiilor, întrucât instanţa poate dispune o serie de măsuri, fie la solicitarea părţilor, fie chiar din oficiu, pentru a nu se încălca principiul interesului superior al copilului, beneficiind în acest sens de dispoziţiile Legii nr. 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că prevederile legale criticate, stabilind procedura în urma căreia fiecare copărtaş devine proprietar exclusiv al unei anumite părţi concret determinate din ceea ce forma obiectul coproprietăţii, sunt conforme cu normele constituţionale privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii private. Totodată, apreciază că nu se aduce atingere nici principiului protecţiei speciale a copilului, deoarece instanţa decide asupra măsurilor care se impun pentru respectarea interesului superior al acestuia.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile legale criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 673^5, 673^6, 673^9, 673^11, 673^12 şi 673^13 din Codul de procedură civilă şi cele ale art. 728 din Codul civil, prevederi care au următorul conţinut:– Art. 673^5 din Codul de procedură civilă: "Dacă părţile nu se învoiesc, instanţa va stabili bunurile supuse împărţelii, calitatea de coproprietar, cota-parte ce se cuvine fiecăruia şi creanţele născute din starea de proprietate comună pe care coproprietarii le au unii faţă de alţii. Dacă se împarte o moştenire, instanţa va mai stabili datoriile transmise prin moştenire, datoriile şi creanţele comoştenitorilor faţă de defunct, precum şi sarcinile moştenirii.Instanţa va face împărţeala în natură. În temeiul celor stabilite potrivit alin. 1, ea procedează la formarea loturilor şi la atribuirea lor. În cazul în care loturile nu sunt egale în valoare, ele se întregesc printr-o sumă de bani.";– Art. 673^6 din Codul de procedură civilă: "Dacă pentru formarea loturilor sunt necesare operaţii de măsurătoare, evaluare şi altele asemenea, pentru care instanţa nu are date suficiente, ea va da o încheiere prin care va stabili elementele arătate la art. 673^5 alin. 1, întocmind în mod corespunzător minuta prevăzută de art. 258. Prin aceeaşi încheiere instanţa va dispune efectuarea unei expertize pentru formarea loturilor.Raportul de expertiză va arăta evaluarea şi criteriile avute în vedere la stabilirea acesteia, va indica dacă bunurile pot fi comod partajabile în natură şi în ce mod anume, propunând loturile ce urmează a fi atribuite.";– Art. 673^9 din Codul de procedură civilă: "La formarea şi atribuirea loturilor, instanţa va ţine seama, după caz, şi de acordul părţilor, mărimea cotei-părţi ce se cuvine fiecăreia ori masa bunurilor de împărţit, natura bunurilor, domiciliul şi ocupaţia părţilor, faptul că unii dintre coproprietari, înainte de a se cere împărţeala, au făcut construcţii, îmbunătăţiri cu acordul coproprietarilor sau altele asemenea.";– Art. 673^11 din Codul de procedură civilă: "În cazul în care niciunul dintre coproprietari nu cere atribuirea bunului ori, deşi acesta a fost atribuit provizoriu, nu s-au depus, în termenul stabilit, sumele cuvenite celorlalţi coproprietari, instanţa, prin încheiere, va dispune vânzarea bunului, stabilind, totodată, dacă vânzarea se va face de către părţi prin buna învoială, ori de către executorul judecătoresc.Dacă s-a dispus ca vânzarea bunului să se facă de părţi prin buna învoială, instanţa va stabili şi termenul în care aceasta va fi efectuată. Termenul nu poate fi mai mare de 6 luni. La împlinirea termenului, părţile vor prezenta instanţei dovada vânzării.În cazul în care vânzarea prin buna învoială nu se realizează în termenul prevăzut de alin. 2, instanţa, prin încheiere, va dispune ca vânzarea să fie efectuată de executorul judecătoresc.Încheierile prevăzute în prezentul articol pot fi atacate separat cu apel. Dacă nu au fost astfel atacate, aceste încheieri nu mai pot fi supuse apelului odată cu hotărârea asupra fondului procesului.";– Art. 673^12 din Codul de procedură civilă: "După rămânerea irevocabilă a încheierii prin care s-a dispus vânzarea bunului de către executorul judecătoresc, acesta va proceda la efectuarea vânzării la licitaţie publică.Executorul va fixa termenul de licitaţie, care nu va putea depăşi 30 de zile pentru bunurile mobile şi 60 zile pentru bunurile imobile, socotite de la data primirii încheierii, şi va înştiinţa coproprietarii despre data ori locul vânzării.Pentru termenul de licitaţie a bunurilor mobile, executorul va întocmi şi va afişa publicaţia de vânzare, cu cel puţin 5 zile înainte de acel termen.În cazul vânzării unui bun imobil, executorul va întocmi şi afişa publicaţia de vânzare cu cel puţin 30 de zile înainte de termenul de licitaţie.Coproprietarii pot conveni ca vânzarea bunurilor să se facă la oricare preţ oferit de participanţii la licitaţie.Dispoziţiile prezentului articol se completează în mod corespunzător cu dispoziţiile capitolelor II, III şi IV din Cartea a V-a privind vânzarea la licitaţie a bunurilor mobile şi imobile.";– Art. 673^13 din Codul de procedură civilă: "La cererea uneia dintre părţi, instanţa poate proceda la împărţeala bunurilor pentru care nu a dispus vânzarea potrivit art. 673^11.";– Art. 728 din Codul civil: "Nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune. Un coerede poate oricând cere împărţeala succesiunii, chiar când ar exista convenţii sau prohibiţii contrarii.Se poate face învoire pentru suspendarea diviziunii pe termen de cinci ani. După trecerea acestui timp, învoirea se poate reînnoi."În opinia autorului excepţiei, prevederile de lege criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 44 alin. (1) şi alin. (2) teza întâi privind dreptul de proprietate privată şi ale art. 49 alin. (1) şi (5) referitoare la protecţia copiilor şi a tinerilor.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că prevederile legale criticate au mai făcut obiect al controlului de constituţionalitate, prilej cu care s-a constatat că acestea nu contravin dispoziţiilor Legii fundamentale.Astfel, asupra prevederilor art. 728 din Codul civil Curtea s-a pronunţat, de exemplu, prin Decizia nr. 1.139 din 28 septembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 732 din 3 noiembrie 2010, sau prin Decizia nr. 641 din 28 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 516 din 28 iulie 2009, statuând că „este de principiu că proprietatea, în majoritatea cazurilor, este pură şi simplă. Sunt situaţii însă când proprietatea este afectată de modalităţi şi prezintă forme speciale. O astfel de modalitate a proprietăţii o reprezintă proprietatea indiviză. Această situaţie însă, uneori, nu este avantajoasă pentru proprietari şi nici favorabilă pentru exploatarea economică a bunurilor, din cauza dificultăţii de a se exercită toate atributele dreptului de proprietate. De aceea, pentru asigurarea unei bune circulaţii a bunurilor şi în interesul coproprietarilor, legea prevede că indiviziunea să poată lua sfârşit oricând şi în mod liber.În consecinţă, art. 728 din Codul civil dispune că «Nimeni nu poate fi obligat a rămâne în indiviziune». Deşi acest articol se referă, în principiu, la partajul succesoral, el conţine o regulă ce se aplică la toate indiviziunile, oricare ar fi izvorul lor, astfel că orice proprietar poate cere ieşirea din indiviziune prin partaj, fără ca ceilalţi coproprietari să se poată opune, cu o singură excepţie, anume cea prevăzută de alineatul 2, şi anume posibilitatea coproprietarilor de a conveni să rămână în indiviziune pe termen de 5 ani, cu posibilitatea reînnoirii acestei convenţii la expirarea termenului".În acest context, Curtea a constatat că art. 728 din Codul civil conţine suficiente mijloace de asigurare a respectării normelor constituţionale privind garantarea şi ocrotirea proprietăţii private, reprezentând totodată o aplicare a principiului potrivit căruia "Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea".În ceea ce priveşte prevederile art. 673^5 din Codul de procedură civilă, prin Decizia nr. 1.282 din 8 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 767 din 10 noiembrie 2009, Curtea a constatat că acestea reglementează reguli procedurale privind împărţeala judiciară, în acord cu dispoziţiile constituţionale privind ocrotirea şi garantarea în mod egal a proprietăţii.De asemenea, referitor la art. 673^6 din Codul de procedură civilă, prin Decizia nr. 269 din 24 iunie 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 545 din 29 iulie 2003, Curtea a reţinut că textul de lege criticat prevede posibilitatea instanţei judecătoreşti de a apela la cunoştinţele unor experţi în cadrul procedurii împărţelii judiciare şi de a dispune prin încheiere efectuarea unei expertize atunci când pentru formarea loturilor sunt necesare operaţii de măsurătoare sau evaluare. Sub acest aspect, părerile experţilor se limitează la evaluarea bunurilor, indicarea posibilităţii lor de partajare în natură şi a modului în care acest lucru se poate realiza, precum şi la propunerea loturilor ce urmează să fie atribuite, instanţa fiind cea care, prin hotărâre, le stabileşte şi le atribuie. De altfel, potrivit dispoziţiilor art. 673^14 alin. 1, cuprinse în capitolul „Procedura împărţelii judiciare” din Codul de procedură civilă, asupra cererii de partaj instanţa se va pronunţa prin hotărâre, indiferent de modul cum a intervenit împărţeala bunurilor, prin bună învoială sau nu, sau dacă în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize. Luând cunoştinţă de propunerile expertului desemnat, bazate pe măsurători şi calcule care implică cunoştinţe de specialitate, instanţa şi le poate însuşi ca atare ori poate solicita lămuriri suplimentare, fie orale, citând expertul în faţa instanţei, fie în scris, dispunând să răspundă la obiecţiile părţilor sau să efectueze un supliment de expertiză, ori poate dispune o nouă expertiză, la cererea părţilor sau din oficiu. Prin urmare, instanţa judecătorească are la dispoziţie posibilităţi ample şi variate de natură a-i permite să pronunţe o hotărâre legală şi temeinică.Prin Decizia nr. 182 din 8 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 408 din 11 iunie 2003, Curtea a constatat că prevederile art. 673^9 din Codul de procedură civilă nu contravin dispoziţiilor constituţionale care se referă la protecţia proprietăţii private. Întreaga procedură a împărţelii judiciare, reglementată de cap. VII^1 al Codului de procedură civilă, are ca finalitate ieşirea din starea de indiviziune, procedură în urma căreia fiecare copărtaş devine proprietar exclusiv al unei anumite părţi concret determinate din ceea ce forma obiectul coproprietăţii. Textul criticat nu afectează nici cota-parte ideală din masa bunurilor ce formează proprietatea comună a părţilor şi nici, cu atât mai mult, dreptul autorului excepţiei de a i se atribui, în urma împărţelii, un lot de bunuri corespunzător drepturilor sale. Prevederile art. 673^9 din Codul de procedură civilă au ca scop, coroborate cu celelalte texte ale capitolului respectiv, să înlesnească, într-un mod cât mai echitabil, încetarea stării de indiviziune. Totodată, Curtea a reţinut că acest text procedural a fost adoptat în conformitate cu dispoziţiile art. 126 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”.În ceea ce priveşte art. 673^11 din Codul de procedură civilă, prin Decizia nr. 138 din 23 aprilie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 370 din 31 mai 2002, Curtea a apreciat că nu se poate reţine că acest text de lege ar leza dreptul de proprietate al vreunuia dintre coproprietari, fiecare având drepturi egale asupra cotei ideale ce îi revine din bunul deţinut în indiviziune. Astfel, prin această decizie Curtea a reţinut că unul dintre principalele atribute ale dreptului de proprietate este dreptul de dispoziţie; în virtutea acestui drept fiecare coproprietar poate hotărî în mod liber dacă doreşte sau nu să rămână în indiviziune, iar ceilalţi coproprietari nu se pot opune hotărârii celui care solicită încetarea stării de indiviziune.Încetarea acestei stări se poate realiza prin mai multe modalităţi, în principal: conform acordului de voinţă al coindivizărilor sau pe baza unei hotărâri judecătoreşti prin împărţirea în natură a bunului, când acesta permite divizarea; prin atribuirea bunului în natură unuia sau unora dintre coproprietari ori prin vânzarea bunului şi împărţirea preţului obţinut, în cazul în care bunul este atribuit în natură unuia dintre coproprietari. Dacă nu s-ar prevedea obligaţia acestuia de a achita celorlalţi, într-un termen rezonabil, valoarea cotei ce le revine, în mod evident şi direct ar fi lezat dreptul lor de proprietate.Raţiunile care au stat la baza adoptării soluţiei anterioare îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, astfel încât aceasta se impune a fi menţinută.Pentru aceleaşi argumente expuse mai sus, Curtea constată că nici prevederile art. 673^12 şi 673^13 din Codul de procedură civilă nu contravin normelor constituţionale referitoare la ocrotirea şi garantarea dreptului de proprietate privată. Cât priveşte invocarea dispoziţiilor constituţionale referitoare la protecţia copiilor şi a tinerilor, Curtea reţine că acestea nu au incidenţă în cauză.Pentru motivele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 673^5, 673^6 şi art. 673^9, art. 673^11-673^13 din Codul de procedură civilă şi ale art. 728 din Codul civil, excepţie ridicată de Adrian-Cristian Lazăr în Dosarul nr. 350/221/2009 al Judecătoriei Deva.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 iunie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora_________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește