DECIZIE nr. 883 din 16 iunie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. 1, art. 3 şi art. 8 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorCarmen-Cătălina Gliga – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. 1, art. 3 şi art. 8 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, excepţie ridicată, din oficiu, de instanţa judecătorească în Dosarul nr. 3.529/117/2008 al Tribunalului Cluj – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că nu se pot declara neconstituţionale norme de aplicabilitate generală prin raportare la situaţii particulare.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 27 februarie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 3.529/117/2008, Tribunalul Cluj – Secţia civilă a sesizat, din oficiu, Curtea Constituţională pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a art. 1 alin. 1, art. 3 şi art. 8 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate tribunalul apreciază că textele legale criticate sunt contrare prevederilor art. 16 alin. (1) şi art. 21 din Constituţie, în măsura în care se aplică şi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura regimului comunist. Instanţa apreciază că prin aplicarea dispoziţiilor Decretului nr. 167/1958 se produce o discriminare între foştii deţinuţi şi persecutaţi pentru motive politice, beneficiari ai drepturilor reglementate de Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, şi cei care îşi valorifică alte drepturi, decurgând din aceleaşi împrejurări, dar de altă natură (daune materiale constând în salariul pe care l-ar fi realizat dacă nu ar fi executat pedeapsa privativă de libertate şi daune morale generate de tratamentul inuman la care au fost supuşi). Dacă s-ar socoti incidente dispoziţiile referitoare la prescripţia dreptului la acţiune în cazul celei de a două categorii de persoane ar însemna că se aplică un tratament diferit unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă.Referitor la încălcarea prevederilor constituţionale privind accesul liber la justiţie, instanţa consideră că, dată fiind starea de fapt prezentată, se poate aprecia că instituţia prescripţiei îngrădeşte accesul liber la justiţie, în condiţiile în care declararea neconstituţionalităţii prevederilor criticate nu ar afecta raţiunile pentru care legiuitorul a instituit anumite termene, respectiv stabilitatea şi securitatea raporturilor juridice civile.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 1, art. 3 şi art. 8 alin. (1) din Decretul nr. 167/1958 nu contravin prevederilor constituţionale invocate, excepţia de neconstituţionalitate cu un atare obiect fiind neîntemeiată.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. 1, art. 3 şi art. 8 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, publicat în Buletinul Oficial al României, Partea I, nr. 19 din 21 aprilie 1958, care au următorul conţinut:– Art. 1 alin. 1: "Dreptul la acţiune, având un obiect patrimonial, se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit în lege.";– Art. 3: "Termenul prescripţiei este de 3 ani.";– Art. 8 alin. 1: "Prescripţia dreptului la acţiune în repararea pagubei pricinuite prin fapta ilicită, începe să curgă de la data când păgubitul a cunoscut sau trebuia să cunoască, atât paguba cât şi pe cel care răspunde de ea."Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 care consacră egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că autorul acesteia solicită, în fapt, modificarea conţinutului normelor legale criticate, în sensul adaptării lor la principiile protecţiei drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, evidenţiate în jurisprudenţa instanţei de contencios constituţional şi a celei de contencios european a drepturilor omului.Aceste susţineri nu pot fi reţinute, dat fiind faptul că, potrivit competenţei sale înscrise în art. 146 din Constituţie şi în cap. III din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională verifică, în cadrul controlului de constituţionalitate, conformitatea legilor şi a ordonanţelor Guvernului cu dispoziţiile şi principiile constituţionale, fără a putea modifica sau completa prevederea legală supusă controlului. Modificarea conţinutului unei norme juridice este atributul exclusiv al legiuitorului, în temeiul dispoziţiilor art. 61 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora: „Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român şi unica autoritate legiuitoare a ţării.”Pe de altă parte, Curtea observă că neconstituţionalitatea textelor de lege criticate este dedusă şi din modul de aplicare a prevederilor legale privind prescripţia extinctivă în cauza aflată pe rolul instanţei. Astfel, motivele invocate în susţinerea excepţiei demonstrează că, în realitate, obiectul criticii îl constituie această operaţiune, pe care Curtea ar urma să o cenzureze. Or, exercitarea controlului asupra activităţii de aplicare în concret a normelor legale reprezintă atributul exclusiv al instanţelor judecătoreşti, Curtea Constituţională fiind competentă, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, să se pronunţe numai asupra problemelor de drept, „fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului”.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. 1, art. 3 şi art. 8 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripţia extinctivă, excepţie ridicată, din oficiu, de instanţa judecătorească în Dosarul nr. 3.529/117/2008 al Tribunalului Cluj – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 iunie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește