DECIZIE nr. 882 din 10 iulie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, excepţie ridicată de Maria Georgeta Ţăranu în Dosarul nr. 472/115/2008 al Tribunalului Caraş-Severin Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se prezintă Petru Ţăranu, soţul autoarei excepţiei. Lipseşte partea Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială Caraş-Severin, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Soţul autoarei excepţiei depune note scrise prin care arată că dispoziţiile de lege criticate sunt discriminatorii şi solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca inadmisibilă, considerând că problemele puse în discuţia Curţii Constituţionale îşi au originea în modul de aplicare a textelor de lege criticate, iar nu în însuşi conţinutul acestora.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 2 aprilie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 472/115/2008, Tribunalul Caraş-Severin – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri. Excepţia a fost ridicată de Maria Georgeta Ţăranu în cadrul unei acţiuni în contencios administrativ având ca obiect cererea de anulare a Deciziei nr. 342 din 19 decembrie 2007, prin care Direcţia de Muncă şi Protecţie Socială Caraş-Severin i-a refuzat acordarea calităţii de beneficiar al Decretului-lege nr. 118/1990.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul excepţiei arată, în esenţă, că textul de lege criticat este contrar art. 15 alin. (1) şi art. 16 alin. (1) din Constituţie. În acest sens, arată că Decretul-lege nr. 118/1990 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 214/1999 au fost corelate iniţial, în sensul că măsurile abuzive prevăzute de art. 3 lit. a), b), c), d) şi e) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 214/1999 se regăseau în totalitate în prevederile art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990. Ca urmare, persoanei căreia i se acordă calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă i se recunoştea automat şi calitatea de persoană persecutată politic. Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 214/1999 a fost completată în sensul introducerii la art. 3 a încă două măsuri administrative abuzive, respectiv excluderea din şcoli, licee şi facultăţi şi încetarea contractului de muncă sau retragerea, dispuse din motive politice, cazuri ce nu au fost introduse însă şi în textul de lege criticat, fapt ce a dus la inadvertenţe între cele două acte normative amintite. Prin urmare, se creează o discriminare între categoriile de persoane prevăzute în cele două acte normative.Tribunalul Caraş-Severin – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că nu poate fi vorba de o încălcare a principiului constituţional al egalităţii în drepturi, de vreme ce nu se aplică un tratament diferenţiat unor situaţii similare. Astfel, Decretul-lege nr. 118/1990 se referă la acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, în timp ce Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 214/1999 priveşte acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracţiuni săvârşite din motive politice, precum şi persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive. Faţă de acestea, adaugă şi faptul că în realitate autorul excepţiei solicită o completare a textului de lege criticat, aspect ce nu intră în competenţa Curţii Constituţionale.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că, în realitate, critica de neconstituţionalitate are în vedere o necorelare între prevederile unor acte normative, în sensul existenţei unor omisiuni legislative, fapt ce nu poate fi însă soluţionat de Curtea Constituţională, care nu poate avea rolul de legislator pozitiv.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 118 din 18 martie 1998, dispoziţii potrivit cărora: „(1) Constituie vechime în muncă şi se ia în considerare la stabilirea pensiei şi a celorlalte drepturi ce se acordă, în funcţie de vechimea în muncă, timpul cât o persoană, după data de 6 martie 1945, pe motive politice:a) a executat o pedeapsă privativă de libertate în baza unei hotărâri judecătoreşti rămase definitivă sau a fost lipsită de libertate în baza unui mandat de arestare preventivă pentru infracţiuni politice; … b) a fost privată de libertate în locuri de deţinere în baza unor măsuri administrative sau pentru cercetări de către organele de represiune; … c) a fost internată în spitale de psihiatrie; … d) a avut stabilit domiciliu obligatoriu; … e) a fost strămutată într-o altă localitate. … (2) De aceleaşi drepturi beneficiază şi persoana care: … a) a fost deportată în străinătate după 23 august 1944; … b) a fost constituită în prizonier de către partea sovietică după data de 23 august 1944 ori, fiind constituită ca atare, înainte de această dată, a fost reţinută în captivitate după încheierea armistiţiului. … (3) Fiecare an de detenţie sau internare pentru situaţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) se consideră ca vechime în muncă un an şi şase luni. … (4) Perioadele prevăzute la alin. (1) lit. d) şi e) constituie vechime în muncă, dacă persoanele în cauză fac dovada că nu au putut să se încadreze în muncă în funcţii pentru care aveau pregătirea profesională. … (5) Se consideră vechime în muncă şi perioada în care o persoană aflată într-una dintre situaţiile prevăzute la alin. (1) nu s-a putut încadra ca urmare a unei invalidităţi de gradul I sau II survenite în timpul în care s-a aflat în acea situaţie sau, ulterior, dacă dovedeşte că aceasta s-a produs din cauza ori în legătură cu persecuţia la care a fost supusă. … (6) Perioadele prevăzute în prezentul articol constituie şi vechime neîntreruptă în muncă şi în aceeaşi unitate şi intră în calculul acestor vechimi." … Autorul excepţiei consideră că acest text de lege este contrar prevederilor art. 15 alin. (1) şi art. 16 alin. (1) din Constituţie prin care se arată că "Cetăţenii beneficiază de drepturile şi de libertăţile consacrate prin Constituţie şi prin alte legi şi au obligaţiile prevăzute de acestea" şi este consacrat principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în esenţă, criticile de neconstituţionalitate ale autorului excepţiei pornesc de la compararea prevederilor a două acte normative, respectiv Decretul-lege nr. 118/1990 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 214/1999 privind acordarea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă persoanelor condamnate pentru infracţiuni săvârşite din motive politice, persoanelor împotriva cărora au fost dispuse, din motive politice, măsuri administrative abuzive, precum şi persoanelor care au participat la acţiuni de împotrivire cu arme şi de răsturnare prin forţă a regimului comunist instaurat în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 650 din 30 decembrie 1999. Astfel, autorul excepţiei consideră că art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990 omite anumite situaţii consacrate în art. 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 214/1999, creându-se astfel o discriminare între categoriile de persoane reglementate de aceste două acte normative. În concret, arată că, deşi a putut obţine calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă, nu poate să se bucure totuşi de drepturile conferite de Decretul-lege nr. 118/1990, întrucât art. 1 din acest act normativ nu prevede situaţiile în baza cărora a dobândit calitatea mai sus amintită.Faţă de acestea, Curtea constată că aplicarea principiului constituţional al egalităţii în drepturi se referă la instituirea unui tratament juridic identic pentru situaţii similare. Or, sfera persoanelor la care se referă Decretul-lege nr. 118/1990, care are în vedere persoanele care, pe motive politice, au fost supuse măsurilor prevăzute în art. 1 din acest act normativ, nu se suprapune perfect cu cea a persoanelor a căror situaţie este reglementată de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 214/1999, persoane care au săvârşit unele dintre infracţiunile din motive politice prevăzute la art. 2 din ordonanţă sau au participat la acţiuni de împotrivire cu arma şi de răsturnare prin forţă a regimului comunist în perioada 6 martie 1945-august 1964. Aşa fiind, existenţa unor diferenţe de tratament juridic nu poate fi privită ca având un caracter discriminatoriu în acest caz.Având în vedere, însă, perspectiva din care autorul excepţiei critică neconstituţionalitatea art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990, Curtea observă că, în realitate, problemele invocate ţin exclusiv de modul de aplicare a textelor de lege criticate. Astfel, nemulţumirea acestuia este generată de faptul că nu se poate bucura de prevederile Decretului-lege nr. 118/1990 în măsura în care i s-a recunoscut calitatea de luptător în rezistenţa anticomunistă, pentru ipotezele prevăzute la art. 3 lit. f) şi g) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 214/1999, situaţii care nu sunt cuprinse şi în textul de lege criticat. Or, potrivit art. 7 alin. (1) lit. b) din ordonanţa de urgenţă, persoanele care au dobândit această calitate beneficiază automat de drepturile prevăzute de Decretul-lege nr. 118/1990, pentru aceasta fiind necesară doar întrunirea condiţiilor pentru obţinerea calităţii de luptător în rezistenţa anticomunistă.Aşa fiind, tratamentul diferenţiat criticat de autorul excepţiei nu este cauzat de conţinutul restrâns al art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990, ci de modul în care au fost aplicate prevederile de lege în a căror ipoteză se încadrează acesta.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Decretul-lege nr. 118/1990 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum şi celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, excepţie ridicată de Maria Georgeta Ţăranu în Dosarul nr. 472/115/2008 al Tribunalului Caraş-Severin – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 iulie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește