DECIZIE nr. 881 din 16 octombrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Rada Zamfir în Dosarul nr. 1.953/3/2006 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.La apelul nominal se prezintă autoarea excepţiei, personal, lipsind partea Primăria Sectorului 1 Bucureşti, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul autoarei excepţiei, care învederează Curţii aspecte de fapt legate de fondul cauzei şi solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că jurisprudenţa Curţii Constituţionale existentă în materie nu se impune a fi schimbată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 6 aprilie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 1.953/3/2006, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Rada Zamfir într-o cauză civilă având ca obiect soluţionarea cererii de obligare a acesteia la desfiinţarea unor lucrări nelegal realizate.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că obligaţia instituită de textul de lege criticat goleşte de conţinut dreptul de proprietate privată, garantat la nivel constituţional, şi favorizează interesul general în detrimentul celui particular, în lipsa unei prevederi exprese, în acest sens, a legii. Se mai arată că, în virtutea prerogativei lor generale de jurisdicţie, instanţele judecătoreşti pot dispune desfiinţarea unui imobil deja edificat, fără să fie nevoie de obţinerea unei autorizaţii de demolare, ceea ce contravine principiului constituţional potrivit căruia justiţia se înfăptuieşte în numele legii. Aceasta, deoarece o asemenea hotărâre ar fi pronunţată cu nesocotirea dispoziţiilor de lege care conferă competenţe organelor administraţiei locale de a emite autorizaţii şi avize.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens, invocă jurisprudenţa Curţii Constituţionale, concretizată în deciziile nr. 159/2006, 199/2005 şi 257/2003, precum şi pe cea a Curţii Europene a Drepturilor Omului, respectiv Cauza Mellacher şi alţii împotriva Austriei, 1989.Avocatul Poporului apreciază că textul de lege criticat este constituţional, invocând în argumentarea sa cele reţinute de Curtea Constituţională în practica sa în materie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autoarei excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 933 din 13 octombrie 2004, care au următorul cuprins:– Art. 32 alin. (1) lit. b): "(1) În cazul în care persoanele sancţionate contravenţional au oprit executarea lucrărilor, dar nu s-au conformat în termen celor dispuse prin procesul-verbal de constatare a contravenţiei, potrivit prevederilor art. 28 alin. (1), organul care a aplicat sancţiunea va sesiza instanţele judecătoreşti pentru a dispune, după caz: (…)b) desfiinţarea construcţiilor realizate nelegal." … În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat este contrar prevederilor art. 44 alin. (1) şi (2) din Constituţie privind garantarea şi ocrotirea dreptului de proprietate privată, precum şi dispoziţiilor art. 1 din primul Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, referitoare la protecţia proprietăţii.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că textul de lege ce formează obiectul prezentei excepţii a mai fost supus controlului de constituţionalitate, sub aspectul aceloraşi critici de neconstituţionalitate ca şi cele formulate în cauza de faţă şi prin raportare la aceleaşi prevederi din Legea fundamentală. Curtea Constituţională are în acest domeniu o bogată jurisprudenţă. Dintre numeroasele decizii prin care instanţa de contencios constituţional a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, este de amintit Decizia nr. 639 din 28 iunie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 1 august 2007.Cele statuate în decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză, neintervenind elemente noi, de natură a determina o reconsiderare a jurisprudenţei Curţii Constituţionale.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 32 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, excepţie ridicată de Rada Zamfir în Dosarul nr. 1.953/3/2006 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IV-a civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 octombrie 2007.PREŞEDINTELECURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește