DECIZIE nr. 880 din 16 octombrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 48^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicaţiilor



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorAntonia Constantin – procurorClaudia-Margareta Krupenschi – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 48^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicaţiilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Touring Europabus România” – S.R.L. în Dosarul nr. 8.231/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal răspunde partea Autoritatea Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei, prin consilier juridic Cristina Elena Creţu, cu delegaţie depusă la dosar, lipsind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul părţii prezente, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată întrucât textul legal criticat nu contravine prevederilor din Constituţie invocate. Arată în aceste sens că tariful de monitorizare nu reprezintă o sarcină fiscală, ci o modalitate de finanţare extrabugetară pentru exercitarea de către Autoritatea Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei a atribuţiilor legale pe piaţa comunicaţiilor, în sprijinul acestor susţineri invocând şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, de exemplu deciziile nr. 517/2005 şi nr. 699/2005. În plus, precizează că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2002 cuprinde dispoziţii cu privire la modalitatea alternativă de calcul al tarifului, prin luarea în considerare a veniturilor rezultate din furnizarea de reţele sau de servicii de comunicaţii electronice ori din furnizarea de servicii poştale, în locul cifrei de afaceri, astfel că nu se poate reţine încălcarea art. 56 din Constituţie.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, deoarece textul legal criticat nu contravine prevederilor art. 56 alin. (2) din Constituţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 14 decembrie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 8.231/2/2006, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 48^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicaţiilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Touring Europabus România” – S.R.L. într-o cauză de contencios administrativ având ca obiect soluţionarea unei plângeri împotriva unei decizii emise de preşedintele Autorităţii Naţionale de Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul consideră că dispoziţiile art. 48^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2002 contravin prevederilor constituţionale ale art. 56 alin. (2) referitoare la aşezarea justă a sarcinilor fiscale, deoarece acestea prevăd obligaţia plăţii unor „sume exorbitante în avans, pentru anul următor, pentru o activitate din care nu s-a obţinut nici un profit sau pe care nu am practicat-o, fiind doar în obiectul de activitate”. În plus, se susţine că „este neconstituţional să taxezi ceea ce nu este venit, mai ales pentru faptul că societatea noastră nu are ca activitate de bază servicii poştale”.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată, reglementarea cuprinsă în art. 48^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2002 fiind în concordanţă cu prevederile art. 56 alin. (2) din Constituţie.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Menţionează în acest sens că nu se poate reţine neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 48^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2002, care reglementează tariful de monitorizare, faţă de prevederile art. 56 alin. (2) din Constituţie, întrucât tariful de monitorizare nu poate fi asimilat taxelor sau impozitelor, acesta având altă natură juridică.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 48^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2002 sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, dispoziţiile art. 48^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicaţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 457 din 27 iunie 2002, astfel cum au fost modificate prin art. III pct. 17 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 70/2006 privind modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul comunicaţiilor electronice şi al serviciilor poştale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 810 din 2 octombrie 2006. Textul criticat are următorul conţinut:Art. 48^1 – "(1) Orice persoană care are calitatea de furnizor de reţele publice de comunicaţii electronice, furnizor de servicii de comunicaţii electronice destinate publicului sau furnizor de servicii poştale are obligaţia de a plăti către ANRC un tarif de monitorizare anual, în condiţiile prevăzute de prezentul capitol, din momentul dobândirii calităţii de furnizor şi până la încetarea acestei calităţi."În opinia autorului excepţiei, acest text legal încalcă dispoziţiile art. 56 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora "Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale".Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea Constituţională constată că dispoziţiile art. 48^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicaţiilor au mai fost examinate prin raportare la aceleaşi texte constituţionale invocate şi în prezenta cauză şi faţă de o motivare asemănătoare.Astfel, prin Decizia nr. 517 din 11 octombrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.041 din 23 noiembrie 2005, Curtea Constituţională a statuat, în esenţă, că tariful de monitorizare, reglementat de Capitolul VIII^1 din ordonanţa de urgenţă criticată, nu reprezintă o sarcină fiscală în sensul de impozite sau de taxe ce constituie venituri la bugetul de stat, ci este o plată legală pentru activitatea de supraveghere şi control al pieţei comunicaţiilor electronice, desfăşurată de Autoritatea Naţională de Reglementare în Comunicaţii şi Tehnologia Informaţiei. Ca atare, s-a reţinut că sumele încasate din tariful de monitorizare datorat se reţin integral ca venituri proprii extrabugetare, cu titlu permanent la dispoziţia Autorităţii, şi sunt folosite în conformitate cu prevederile bugetului de venituri şi cheltuieli aprobat potrivit legii.În plus, Curtea Constituţională reţine că, potrivit art. 48^5 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2002, furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice, servicii de comunicaţii electronice destinate publicului sau furnizorii de servicii poştale sunt obligaţi să ţină contabilitatea în mod distinct în ceea ce priveşte veniturile obţinute din prestarea acestor activităţi şi pot solicita în vederea determinării tarifului luarea în considerare a veniturilor rezultate din furnizarea respectivelor servicii în locul cifrei de afaceri.În concluzie, Curtea nu poate primi critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 48^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2002 faţă de prevederile art. 56 alin. (2) din Constituţie şi urmează să respingă excepţia de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 48^1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 79/2002 privind cadrul general de reglementare a comunicaţiilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Touring Europabus România” – S.R.L. în Dosarul nr. 8.231/2/2006 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 16 octombrie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia-Margareta Krupenschi––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește