DECIZIE nr. 88 din 7 februarie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 131^2 alin. (9) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorMădălina Ştefania Diaconu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 131^2 alin. (9) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, excepţie ridicată de Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România – Asociaţia pentru Drepturi de Autor în Dosarul nr. 288/2005 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa în materie a Curţii Constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 8 septembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 288/2005, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 131^2 alin. (9) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 285/2004. Excepţia a fost ridicată de Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România – Asociaţia pentru Drepturi de Autor, cu prilejul soluţionării unui apel împotriva unei hotărâri arbitrale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că reglementarea căii de atac a apelului împotriva hotărârii arbitrale privind forma definitivă a metodologiilor negociate de organismele de gestiune colectivă cu utilizatorii operelor al căror mod de exploatare face imposibilă autorizarea individuală de către titularii de drepturi, încalcă dreptul părţilor de a exercita toate căile de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti, soluţia instanţei de apel fiind definitivă şi irevocabilă. Astfel, prevederea legală criticată contravine principiului constituţional al liberului acces la justiţie, deoarece părţile sunt private de dreptul de a supune cauza dezbaterii şi judecăţii unei instanţe de fond, fiind trimise direct în faţa unei instanţe de apel.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Avocatul Poporului apreciază că textele legale criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 131^2 alin. (9) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 26 martie 1996, modificată şi completată prin Legea nr. 285/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 30 iunie 2004, şi, ulterior, prin art. I pct. 47 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 123/2005 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 843 din 19 septembrie 2005. În prezent, textul de lege criticat are următorul cuprins: „În termen de 30 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii arbitrale părţile pot face apel împotriva acesteia la instanţa Curţii de Apel Bucureşti, care se va pronunţa asupra cauzei, în complet civil. Hotărârea arbitrală este executorie de drept până la pronunţarea soluţiei cu privire la menţinerea sau modificarea metodologiilor. Soluţia Curţii de Apel Bucureşti este definitivă şi irevocabilă, se comunică Oficiului Român pentru Drepturile de Autor şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, prin decizie a directorului general, emisă în 5 zile de la data comunicării.”În susţinerea neconstituţionalităţii acestor texte de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor art. 21, 124, 125, 126 şi 129 din Constituţie, referitoare la liberul acces la justiţie, la înfăptuirea justiţiei, la statutul judecătorilor, la instanţele judecătoreşti şi, respectiv, la folosirea căilor de atac.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:Hotărârea arbitrală este un act cu caracter jurisdicţional, care, potrivit art. 363 alin. 3 din Codul de procedură civilă, este asimilat, în privinţa efectelor juridice, unei hotărâri judecătoreşti, chiar dacă membrii completului arbitral nu sunt judecători, în sensul art. 124 şi 125 din Constituţie.Instituirea unei singure căi de atac împotriva unei hotărâri arbitrale reprezintă o regulă procedurală specială, reglementată de legiuitor, în temeiul atribuţiilor sale stabilite prin art. 126 alin. (2) din Legea fundamentală, şi nu contravine principiului constituţional al accesului liber la justiţie. Astfel, Curtea a reţinut în jurisprudenţa sa, spre exemplu în Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, că principiul constituţional al liberului acces la justiţie al persoanelor în apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime nu are semnificaţia accesului, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac şi nici la toate mijloacele procedurale prin care se înfăptuieşte actul de justiţie.De asemenea, în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului (spre exemplu în cauza Golder împotriva Regatului Unit, 1975), s-a statuat că dreptul de acces la tribunale nu este un drept absolut. S-a arătat că, "fiind vorba de un drept pe care Convenţia l-a recunoscut fără să-l definească în înţelesul restrâns al cuvântului, există posibilitatea limitărilor implicit admise, chiar în afara limitelor care circumscriu conţinutul oricărui drept".Pentru aceleaşi raţiuni, nu poate fi primită nici susţinerea potrivit căreia textul de lege criticat încalcă dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 129 din Constituţie, referitoare la folosirea căilor de atac.De altfel, asupra constituţionalităţii acestui text Curtea Constituţională s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 661 din 8 decembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 30 ianuarie 2006, când a respins criticile de neconstituţionalitate care vizau acest text de lege.Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură a determina reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, argumentarea şi soluţia reţinute în decizia citată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 131^2 alin. (9) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe, excepţie ridicată de Uniunea Compozitorilor şi Muzicologilor din România – Asociaţia pentru Drepturi de Autor în Dosarul nr. 288/2005 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 7 februarie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mădălina Ştefania Diaconu––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește