DECIZIE Nr. 88 din 3 octombrie 1995

Ioan Muraru – preşedinteViorel Mihai Ciobanu – judecătorIoan Deleanu – judecătorAntonie Iorgovan – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecător Raul Petrescu – procurorDoina Suliman – magistrat-asistentPe rol soluţionarea recursului declarat de Niculescu Vasile împotriva Deciziei nr. 3, pronunţată de Curtea Constituţională la data de 10 ianuarie 1995.Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 12 septembrie 1995, în prezenta reprezentantului recurentului şi în lipsa intimatei, Societatea Comercială "Moraritul" – S.A. Ialomita, legal citata, au fost consemnate în Încheierea de la aceeaşi dată, când pronunţarea s-a aminat la 19 septembrie 1995, la 26 septembrie 1995 şi apoi la 3 octombrie 1995.CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,examinînd actele şi lucrările dosarului, constata:Prin Decizia nr. 3 din 10 ianuarie 1995, Curtea Constituţională a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 119/1948 privind naţionalizarea întreprinderilor industriale, bancare, de asigurări, miniere şi de transporturi, invocată de Niculescu Vasile în Dosarul nr. 590/1991 al Tribunalului Ialomita.Împotriva acestei decizii, Niculescu Vasile, prin mandatarul sau, Lepadatu Alexandru, a declarat recurs, în termenul legal, în esenta pentru următoarele motive: necitarea la judecarea cauzei în prima instanţa, existenta unor contradictii între considerente şi dispozitiv, aplicarea gresita a legii şi afirmaţii vadit ilegale în cadrul deciziei atacate.Curtea Constituţională, făcând aplicarea prevederilor art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, a solicitat puncte de vedere celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.Dind curs solicitării Curţii Constituţionale, Guvernul, în punctul sau de vedere, insusindu-şi considerentele deciziei atacate, apreciază excepţia de neconstituţionalitate a Legii nr. 119/1948 ca vadit nefondata.Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA CONSTITUŢIONALĂ,examinînd decizia atacată cu recurs, motivele de recurs, raportul întocmit în cauza şi concluziile procurorului, dispoziţiile Legii nr. 119/1948 raportate la prevederile constituţionale şi ale Legii nr. 47/1992, precum şi dispoziţiile Regulamentului de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale, retine următoarele:Faţa de prevederile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, motivul de recurs vizind necitarea, în prima instanţa, la Curtea Constituţională, a autorului excepţiei de neconstituţionalitate, nu poate fi primit, deoarece, dacă judecătorul-raportor considera ca excepţia este vadit nefondata, înştiinţează pe preşedinte pentru convocarea completului de judecată, care poate hotărî, cu unanimitate de voturi, sa respingă excepţia fără citarea părţilor. De altfel, dreptul la apărare contradictorialitatea se realizează prin judecata în recurs care se desfăşoară cu citarea părţilor.Critica care vizează existenta unor contradictii între considerentele şi dispozitivul deciziei atacate este neîntemeiată, deoarece, indiferent de obiectul deciziilor anterioare ale Curţii Constituţionale nr. 4/1992, nr. 3/1993, nr. 5/1993, nr. 14/1993 şi nr. 27/1993, în cauza interesează faptul ca suprematia dispoziţiilor constituţionale referitoare la constituirea dreptului de proprietate privată, ca de altfel suprematia legii fundamentale prevăzute în art. 51 din Constituţie, se aplică exclusiv legilor şi altor reglementări în vigoare. Aplicarea criteriului ierarhic al supremaţiei Constituţiei faţă de o lege anterioară ar avea drept consecinţa încălcarea principiului neretroactivitatii legii, prevăzut în art. 15 alin. (2) din Constituţie.Din regimul actual al dreptului de proprietate, inclusiv cel al statului, nu se poate deduce stingerea acestui drept cît timp legea în baza căreia el s-a constituit a fost adoptată sub alt regim constituţional. De aceea, art. 77 din Legea nr. 58/1991 şi art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 stipulează ca repararea daunelor suferite înainte de intrarea în vigoare a Constituţiei din 1991 se reglementează prin lege.Urmează să se constate deci ca drepturile subiective create sub imperiul legii anterioare sau derivate dintr-o astfel de lege nu pot fi stinse printr-o lege posterioară, fie ea chiar fundamentală, fiindca s-ar încalcă prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie. Evident, un astfel de drept, constituit anterior, urmează să se exercite, în prezent, cu respectarea prevederilor constituţionale, inclusiv a celor care au ca obiect reglementarea dreptului de proprietate. Dar noile condiţii ale exercitării dreptului nu afectează însăşi existenta acestuia. De altfel, din cuprinsul prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 rezultă explicit ca neconstituţionalitatea unei legi se poate constata doar ca referire la raporturile juridice stabilite după intrarea în vigoare a Constituţiei din 1991.În sfârşit, considerentele deciziei atacate ar fi putut face obiectul recursului numai dacă prin ele s-ar fi rezolvat o probleme litigioasa, specifică contenciosului constituţional. Dar prin considerentele respective s-au reiterat de fapt argumente din deciziile anterioare pentru a evoca astfel conceptia şi practica jurisdicţiei constituţionale în situaţii similare, de la care Curtea Constituţională nu are motive să se îndepărteze.Faţa de cele arătate, în temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. c) şi ale art. 145 alin. (2) din Constituţie, ale art. 1, 3 şi 13 alin. (1) lit. A.c), art. 23, 25 şi 26 din Legea nr. 47/1992, precum şi ale art. 26 alin. 2 din Regulamentul de organizare şi funcţionare a Curţii Constituţionale,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legii DECIDE:Respinge recursul declarat de Niculescu Vasile împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 3 din 10 ianuarie 1995.Definitivă.Pronunţată în şedinţa din 26 septembrie 1995.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN MURARUMagistrat-asistent,Doina Suliman–––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește