DECIZIE nr. 88 din 3 martie 2004

asupra sesizării de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. I pct. 2 din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor



Cu Adresa nr. 51/139 din 26 februarie 2004 secretarul general al Camerei Deputaţilor a transmis Curţii Constituţionale sesizarea privind declanşarea controlului de constituţionalitate asupra dispoziţiilor art. 3 alin. (2) din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, adoptată de Camera Deputaţilor în şedinţa din 17 februarie 2004, iar de Senat în şedinţa din 24 februarie 2004. Sesizarea a fost formulată, în temeiul dispoziţiilor art. 146 din Constituţie, de către un grup de 54 de deputaţi, şi anume: Gheorghe Albu, Victor Babiuc, Gheorghe Barbu, Radu Mircea Berceanu, Emil Boc, Anca Daniela Boagiu, Vasile Bran, Costică Canacheu, Ion Cîrstoiu, Teodor Cladovan, Iliescu Valentin, Paula Maria Ivănescu, Victor Sorin Lepşa, Mircea Man, Alexandru Mocanu, Ion Mogoş, Nicolae Nan, Gheorghe-Liviu Negoiţă, Vasile Nistor, Ioan Oltean, Ioan Onisei, Alexandru Pereş, Ştefan-Marian Popescu-Bejat, Romeo-Marius Raicu, Mihai Stănişoară, Mircea Nicu Toader, Marin Anton, Cornel Boiangiu, George Crin Laurenţiu Antonescu, Constantin-Gheorghe Avramescu, Andrei Ioan Chiliman, Viorel-Gheorghe Coifan, Victor Paul Dobre, Ovidiu-Virgil Drăgănescu, Liviu Iuliu Dragoş, Valeriu Gheorghe, Titu-Nicolae Gheorghiof, Puiu Haşotti, Anton Ionescu, Ion Luchian, Cătălin Micula, Monica Octavia Muscă, Gheorghe-Eugen Nicolăescu, Napoleon Pop, Cornel Popa, Grigore Dorin Popescu, Călin Constantin Anton Popescu-Tăriceanu, Vasile Predică, Dan Radu Ruşanu, Nini Săpunaru, Adrian Emanuil Semcu, Dan Coriolan Simedru, Cornel Ştirbeţ şi Radu Stroe.Sesizarea a fost înregistrată la Curtea Constituţională sub nr. 1.021 din 26 februarie 2004, formând obiectul Dosarului nr. 101A/2004.Prin această sesizare se solicită Curţii Constituţionale să constate că prevederile art. 3 alin. (2) din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor sunt neconstituţionale pentru următoarele motive:Prevederile de lege criticate sunt contrare dispoziţiilor art. 102 alin. (3) din Constituţie, republicată, care precizează că Guvernul este alcătuit din prim-ministru, miniştri şi alţi membri stabiliţi prin lege organică. Din interpretarea acestei dispoziţii constituţionale rezultă că legiuitorul constituant a dorit "să consacre o formulă de guvern fără scară ierarhică interioară". Autorii sesizării susţin, în aceeaşi ordine de argumentare, că "enumerările într-o propoziţie au semnificaţie foarte precisă" şi, întrucât, în textul constituţional menţionat, "între funcţia de prim-ministru şi funcţia de ministru de stat este pusă virgulă, rezultă logic că ceea ce urmează după funcţia de ministru poate fi echivalentul acestei funcţii ori o funcţie mai mică în grad sau importanţă şi, în nici un caz, o funcţie superioară". Faţă de aceste argumente, "categoria miniştrilor de stat" este în contradicţie cu dispoziţiile constituţionale menţionate.În conformitate cu dispoziţiile art. 18 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, republicată, sesizarea de neconstituţionalitate a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a prezenta punctele lor de vedere.Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul său de vedere, apreciază că sesizarea este neîntemeiată, în esenţă, pentru următoarele motive:1. Dispoziţiile cuprinse la art. 3 alin. (2) din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 90/2001 prevăd obligaţia Guvernului de a prezenta Parlamentului lista cu componenţa Guvernului, pentru acordarea votului de încredere. În temeiul art. 102 alin. (3) din Constituţie, republicată, această listă poate cuprinde pe lângă miniştri şi alţi membri ai Guvernului stabiliţi prin lege organică, cum ar fi miniştri de stat şi miniştri delegaţi. Critica de neconstituţionalitate este nefondată, deoarece funcţia de ministru de stat este reglementată prin legea criticată, care este o lege organică.2. Din interpretarea gramaticală, precum şi din interpretarea sistematică a dispoziţiilor art. 102 alin. (3) din Constituţie, republicată, în lumina dispoziţiilor art. 107 alin. (3) din Constituţia României, republicată, rezultă că legiuitorul constituant a reglementat atribuţia Preşedintelui României de a desemna "un alt membru al Guvernului ca prim-ministru interimar", fără să utilizeze noţiunea de ministru. Dacă s-ar accepta interpretarea autorilor sesizării, consecinţa ar fi aceea a numirii ca prim-ministru interimar a unui demnitar care ocupă "o funcţie mai mică în grad sau importanţă" decât ministru, ceea ce este inadmisibil, deoarece aceasta ar însemna să se adauge la Constituţie.De asemenea, din corelarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 102 alin. (3) cu cele ale art. 73 alin. (3) lit. e) rezultă că enumerarea funcţiilor "nu poate avea decât caracter exemplificativ, prin înscrierea atât a funcţiei de prim-ministru, având în vedere că acesta conduce Guvernul, cât şi a funcţiei de ministru, comună oricărui cabinet".Preşedintele Senatului consideră neîntemeiată critica de neconstituţionalitate, în esenţă, pentru următoarele motive:1. Autorii sesizării pun în discuţie numai funcţia ministrului de stat, nu şi pe cea a ministrului delegat, deşi nici acesta nu este prevăzut de dispoziţiile art. 102 alin. (3) din Constituţie.Totodată, nu s-au observat prevederile art. 37 alin. (2) din lege potrivit cărora Parlamentul, în temeiul art. 61 alin. (1) din Constituţie, republicată, hotărăşte care dintre miniştrii propuşi pe lista Guvernului vor deţine şi funcţia de ministru de stat. La fel, nu s-au avut în vedere nici dispoziţiile art. 53 alin. (4) privind calitatea miniştrilor de stat ca membri ai Guvernului, care îşi exercită atribuţiile şi sarcinile diferenţiat, potrivit diviziunii şi specializării activităţii ministerelor, urmând să conlucreze cu miniştrii care rămân competenţi şi răspunzători de domeniul ministerului respectiv.2. Autorii sesizării nu au avut în vedere nici dispoziţiile art. 107 alin. (1) din Constituţie, republicată, potrivit cărora primul-ministru are atribuţii de conducere a Guvernului şi de coordonare a activităţii membrilor acestuia. El poate ca, direct şi personal, să conducă şi să coordoneze activitatea Guvernului, după cum poate să delege o parte din atribuţiile sale. De asemenea, poate dispune de un aparat propriu executiv de conducere şi de coordonare.Guvernul consideră că sesizarea de neconstituţionalitate este nefondată pentru următoarele motive:În conformitate cu dispoziţiile art. 117 alin. (1) din Constituţie, republicată, "Ministerele se înfiinţează, se organizează şi funcţionează potrivit legii". Calitatea de ministru şi numărul miniştrilor se determină în funcţie de numărul ministerelor. "Pot avea calitate de miniştri şi alte persoane, cum ar fi miniştri de stat, miniştri fără portofoliu, miniştri delegaţi, dacă prin lege organică, respectiv prin legea de organizare a Guvernului, prevăzută la art. 73 alin. (3) lit. e) din Constituţie, se prevăd asemenea funcţii". Dispoziţiile art. 102 alin. (3) din Constituţie, republicată, fac o enumerare exemplificativă a funcţiilor din componenţa Guvernului care, cu excepţia primului-ministru, nu se află în relaţie ierarhică. Soluţia adoptată de legiuitor în actuala lege, criticată de autorii sesizării, a fost utilizată în activitatea de guvernare în actualul regim constituţional, aşa cum rezultă din practica procedurilor parlamentare privind structura şi componenţa Guvernului.CURTEA,examinând sesizarea, punctele de vedere ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile criticate din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, reţine următoarele:Curtea a fost legal sesizată şi este competentă să se pronunţe asupra constituţionalităţii legii criticate.Examinând Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, Curtea constată că dispoziţiile legale vizate, fiind norme modificatoare, sunt sistematizate la art. I pct. 2. Aşadar, obiectul controlului de neconstituţionalitate îl constituie aceste dispoziţii, care au următorul cuprins:"Art. I. – Legea nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 2 aprilie 2001, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi se completează după cum urmează: […]2. Alineatul (2) al articolului 3 va avea următorul cuprins:«(2) Din Guvern pot face parte şi miniştri de stat, precum şi miniştri-delegaţi cu însărcinări speciale pe lângă primul-ministru, prevăzuţi în lista Guvernului prezentată Parlamentului pentru acordarea votului de încredere.»"În sesizare se susţine că aceste prevederi contravin dispoziţiilor art. 102 alin. (3) din Constituţie, republicată, care au următorul cuprins: "Guvernul este alcătuit din prim-ministru, miniştri şi alţi membri stabiliţi prin lege organică."Curtea Constituţională constată că alin. (1) al art. 3 din Legea nr. 90/2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 164 din 2 aprilie 2001, prevede că „Guvernul este alcătuit din primul-ministru şi miniştri”, iar alin. (2) al aceluiaşi articol, în forma sa iniţială, prevedea că din Guvern pot face parte şi „miniştri-delegaţi cu însărcinări speciale”. Completarea adusă prin textul de lege criticat constă în introducerea funcţiei de „ministru de stat” şi „miniştri-delegaţi cu însărcinări speciale pe lângă primul-ministru” printre funcţiile care intră în alcătuirea Guvernului.Cu privire la funcţia de "ministru de stat", autorii sesizării consideră că prin această prevedere se completează componenţa Guvernului cu o funcţie superioară în grad funcţiei de ministru, care nu este prevăzută de dispoziţiile art. 102 alin. (3) din Constituţie, republicată, şi se creează un sistem ierarhic în rândul membrilor Guvernului, ceea ce ar contraveni acestor dispoziţii constituţionale.Curtea consideră că legiuitorul constituant a reglementat modul de alcătuire a Guvernului într-o manieră suplă, care permite acestei autorităţi publice ca, în scopul realizării programului său de guvernare aprobat prin acordarea votului de încredere de către Parlament [art. 102 alin. (1) din Constituţie, republicată], să propună o structură în raport cu obiectivele pe care trebuie să le realizeze. Este evident că legiuitorul constituant nu a reglementat într-o manieră rigidă modul de alcătuire a Guvernului prin nominalizarea tuturor ministerelor.Utilizarea de către legiuitorul ordinar a categoriilor de "miniştri de stat" sau de "miniştri-delegaţi cu însărcinări speciale pe lângă primul-ministru" are menirea să distingă caracterul însărcinărilor miniştrilor, şi anume dacă deţin sau nu portofolii ministeriale, specificul atribuţiilor lor în organizarea Guvernului potrivit diviziunii şi specializării activităţii ministerelor.Aşa fiind, se impune concluzia că noţiunea de "miniştri", ca de altfel şi cea de "membri ai Guvernului" sunt utilizate în sens generic şi permit, aşadar, includerea în sfera lor şi a funcţiei de "ministru de stat", "ministru-delegat cu însărcinări speciale pe lângă primul-ministru", "ministru fără portofoliu" etc.De altfel, în aplicarea aceluiaşi text constituţional, Curtea constată că, de-a lungul anilor, în procesul guvernării, au fost aduse modificări în structura executivului, prin hotărâri succesive ale legislativului. Aşa, spre exemplu, Hotărârea Parlamentului nr. 23/1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 4 decembrie 1997, a stabilit, în legătură cu structura de atunci a Guvernului, că „ministrul industriei şi comerţului, ministrul afacerilor externe, ministrul justiţiei, ministrul de interne şi ministrul muncii şi protecţiei sociale sunt miniştri de stat”.Având în vedere considerentele expuse în prezenta decizie, dispoziţiile art. 102 alin. (3), art. 107 alin. (1), art. 146 lit. a) din Constituţie, republicată, precum şi prevederile art. 13 alin. (1) lit. A.a), art. 17 şi 18 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Constată că dispoziţiile art. I pct. 2 din Legea pentru modificarea şi completarea Legii nr. 90/2001 privind organizarea şi funcţionarea Guvernului României şi a ministerelor sunt constituţionale.Definitivă şi obligatorie.Decizia se comunică Preşedintelui României şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Dezbaterea a avut loc la data de 3 martie 2004 şi la aceasta au participat: Nicolae Popa, preşedinte, Costică Bulai, Nicolae Cochinescu, Constantin Doldur, Kozsokar Gabor, Petre Ninosu, Şerban Viorel Stănoiu, Lucian Stângu şi Ioan Vida, judecători.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAPrim magistrat-asistent,Claudia Miu––––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește