DECIZIE nr. 88 din 27 ianuarie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 238 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii



Ion Predescu – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorBenke Karoly – magistrat-asistent-şefCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 238 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Termoelectrica” – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 59/95/2010 al Tribunalului Gorj – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că autorul excepţiei, prin critica sa, vizează interpretarea şi aplicarea art. 238 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 3 iunie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 59/95/2010, Tribunalul Gorj – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 238 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Termoelectrica” – S.A. din Bucureşti într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui litigiu de muncă.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prevederile art. 238 alin. (1) şi (2) din Codul muncii sunt contrare art. 1 alin. (4), art. 9, art. 16, art. 40, art. 41 alin. (5), art. 53 şi art. 73 din Constituţie. Astfel, se arată că textele de lege criticate conferă instanţei de judecată atribuţii de legiuitor, încălcându-se astfel principiul separaţiei puterilor în stat. În acest sens, se apreciază că dispoziţiile legale criticate permit instanţei de judecată să intervină şi să completeze contractele colective de muncă care au putere de lege între părţile contractante, ceea ce echivalează cu o adăugare la lege. Implicit se produce şi o lezare a dispoziţiilor art. 73 din Constituţie. De asemenea, se arată că textele de lege criticate impun partenerilor sociali care încheie contracte colective de muncă la nivel de angajator şi care nu sunt parte semnatară sau afiliată vreunui organism sindical sau patronal ce a semnat contractul colectiv la nivel naţional să se supună clauzelor stabilite în acest din urmă contract în ceea ce priveşte limitele minimale ale drepturilor stabilite, lucru ce încalcă grav principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii. În sfârşit, se consideră că este încălcat şi dreptul părţilor de a încheia liber un contract individual de muncă sau un contract colectiv de muncă, instituind în sarcina angajatorului obligaţii foarte oneroase, generate de încheierea unor alte contracte faţă de care acesta este un terţ. Astfel este înfrânt art. 53 din Constituţie, întrucât angajatorul nu poate negocia drepturi inferioare celor prevăzute la nivel de ramură, lucru ce poate genera inclusiv incapacitatea de plată a acestor drepturi sau chiar falimentul angajatorului.Tribunalul Gorj – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate formulată este neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, invocând, în acest sens, jurisprudenţa Curţii Constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 238 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins:"(1) Contractele colective de muncă nu pot conţine clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.(2) Contractele individuale de muncă nu pot conţine clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă". … Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (4) privind principiul separaţiei puterilor în stat, art. 9 referitor la sindicate, patronate şi asociaţiile profesionale, art. 16 privind egalitatea în drepturi, art. 40 care consacră dreptul de asociere, art. 41 alin. (5) care garantează dreptul la negocieri colective în materie de muncă şi caracterul obligatoriu al convenţiilor colective, art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi art. 73 prin care se arată că regimul general privind raporturile de muncă, sindicatele, patronatele şi protecţia socială se reglementează prin lege organică.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în raport cu critici de neconstituţionalitate identice, a constatat constituţionalitatea dispoziţiilor legale criticate. Astfel, prin Decizia nr. 380 din 30 septembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.015 din 3 noiembrie 2004, şi Decizia nr. 1.310 din 13 octombrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 846 din 8 decembrie 2009, Curtea a statuat că, pentru asigurarea desfăşurării în condiţii optime şi uniforme a raporturilor de muncă, actele normative în materie prevăd drepturi şi obligaţii minimale, respectiv maximale, care vor trebui respectate la încheierea atât a contractelor colective de muncă, cât şi a celor individuale.Dând expresie recunoaşterii dreptului părţilor raporturilor de muncă la negocierea colectivă a drepturilor şi îndatoririlor izvorâte din aceste raporturi, legislaţia reglementează şi condiţiile de negociere şi de încheiere a contractelor colective de muncă, a clauzelor obligatorii ale acestor contracte, la nivel de unitate, la nivel de ramură şi la nivel naţional.Curtea a arătat că aceste reglementări legale nu au însă nicio legătură cu libertatea de asociere. Astfel, niciun patron ori organizaţie patronală, respectiv niciun salariat ori organizaţie sindicală, nu poate fi obligat să se asocieze ori să se afilieze la o organizaţie de nivel superior. Organizaţiile sindicale şi patronale pot fi reprezentative la nivel de unitate, de ramură sau la nivel naţional, în funcţie de numărul minim, prevăzut de lege, al membrilor lor. Reprezentativitatea acestor organizaţii le îndreptăţeşte să negocieze şi să încheie contractele colective de muncă la nivelurile respective, ale căror clauze, referitoare la drepturile minimale, să fie obligatorii la încheierea contractelor colective de muncă la niveluri inferioare, indiferent dacă părţile acestora s-au asociat, respectiv s-au afiliat ori nu, la organizaţiile de la nivelul superior. Contractul colectiv de muncă încheiat la nivel naţional sau la nivel de ramură constituie izvor de drept (ca şi legea) la încheierea contractelor colective de muncă la nivel de unitate, ceea ce impune respectarea clauzelor referitoare la drepturile minimale. Ca atare, cu aceste obligaţii fireşti, părţile au toată libertatea să negocieze şi alte clauze, precum şi drepturi superioare.Totodată, Curtea, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate raportată la dispoziţiile art. 1 alin. (4) şi art. 73 din Constituţie, a statuat că textele de lege criticate nu prevăd libertatea instanţelor judecătoreşti de a institui noi clauze în contractele de muncă, ele putând constitui doar temei pentru sancţionarea unor astfel de contracte prin care s-au stabilit drepturi inferioare celor stipulate în contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale, soluţia şi considerentele deciziilor mai sus amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Totodată, Curtea observă că textul legal criticat nu încalcă dispoziţiile art. 16 din Constituţie, aplicându-se în mod nediscriminatoriu. Astfel, în lipsa încălcării vreunui drept fundamental, Curtea constată că art. 53 din Constituţie nu are incidenţă în cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 238 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Termoelectrica” – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 59/95/2010 al Tribunalului Gorj – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2011.PREŞEDINTE,ION PREDESCUMagistrat-asistent-şef,Benke Karoly_________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește