DECIZIE nr. 88 din 27 februarie 2003

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorIuliana Nedelcu – procurorMadalina Stefania Diaconu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni, excepţie ridicată de Cristina Mariana Contras în Dosarul nr. 11.866/2002 al Judecătoriei Cluj-Napoca.La apelul nominal se constata lipsa autorului excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Preşedintele Curţii dispune să se facă apel şi în Dosarul nr. 507C/2002. La apelul nominal în acest dosar lipseşte, de asemenea, autorul excepţiei, Viorica Palade. Procedura de citare este legal îndeplinită.Din oficiu Curtea pune în discuţie problema conexarii celor două dosare, având în vedere identitatea de obiect al acestora.Reprezentantul Ministerului Public arata ca este de acord cu conexarea.Curtea, în temeiul art. 16 din Legea nr. 47/1992, republicată, coroborat cu art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea Dosarului nr. 507C/2002 la Dosarul nr. 505C/2002, care este primul înregistrat.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, arătând ca graţierea nu reprezintă un drept constituţional al condamnatului, care ar fi încălcat prin textul criticat, ci este o măsura de clementa acordată de Parlament, care are deplina libertate de a limita sfera persoanelor cărora li se va aplica iertarea de pedeapsa.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, retine următoarele:Prin încheierile din 7 noiembrie 2002 şi din 19 noiembrie 2002, pronunţate în dosarele nr. 11.866/2002 şi 15.722/2002, Judecătoria Cluj-Napoca şi Judecătoria Ploiesti au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni, excepţie ridicată de Cristina Mariana Contras în faţa Judecătoriei Cluj-Napoca şi de condamnata Viorica Palade în faţa Judecătoriei Ploiesti, în cauze ce au ca obiect contestaţii la executarea pedepsei.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia arata ca dispoziţiile legale criticate instituie o discriminare, contrară prevederilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, atunci când exceptează infractorii în mod diferenţiat de la beneficiul graţierii, în raport cu data săvârşirii aceleiaşi infracţiuni, anterior sau după data modificării, prin anumite acte normative, a dispoziţiei legale de incriminare, deşi fiecare a săvârşit infracţiuni de aceeaşi natura şi la date anterioare intrării în vigoare a actului de clementa.Judecătoria Cluj-Napoca apreciază ca excepţia ridicată este intemeiata, iar dispoziţiile criticate sunt contrare art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât "exceptarea de la beneficiul graţierii făcându-se în funcţie de redactarea art. 209 alin. 1 din Codul penal – anterioară Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 207/2000 şi a Legii nr. 456/2001 şi, respectiv, redactarea în vigoare – se ajunge, practic, la aplicarea unui tratament juridic diferit unor persoane condamnate pentru aceeaşi infracţiune, comisă, însă, la date diferite, la intervale relativ scurte.”Judecătoria Ploiesti considera ca excepţia ridicată este neîntemeiată, "întrucât Parlamentul, ca putere legislativă, are ca atribuţii adoptarea unei legi prin care poate excepta anumite pedepse sau anumite infracţiuni de la beneficiul graţierii, datorită faptului ca graţierea poate fi atât condiţionată, dar şi necondiţionată".În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate. De asemenea, potrivit dispoziţiilor art. 18^1 din Legea nr. 35/1997, cu modificările ulterioare, s-a solicitat şi punctul de vedere al instituţiei Avocatul Poporului.Preşedintele Camerei Deputaţilor considera ca excepţia ridicată nu este intemeiata, deoarece elaborarea actului de clementa şi stabilirea criteriilor conform cărora persoanele condamnate pot beneficia de prevederile acestuia ţin de voinţa legiuitorului, determinata de realizarea unei politici penale corecte. Exceptarea de la graţiere a celor care au săvârşit infracţiuni prevăzute la art. 209 alin. 1 lit. a), b), d) şi g) din Codul penal, în modalităţile prevăzute în redactarea acestor texte anterioară Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 207/2000, pe considerentul ca faptele comise în modalităţile respective sunt mai grave, nu reprezintă o încălcare a art. 16 alin. (1) din Constituţie, nu instituie nici privilegii şi nici discriminări.Guvernul apreciază, de asemenea, ca dispoziţiile legale criticate nu au caracter discriminatoriu, deoarece art. 16 alin. (1) din Constituţie trebuie interpretat în legătură cu art. 4 din Legea fundamentală, privind criteriile de nediscriminare, iar art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002 nu reglementează în mod diferit beneficiul graţierii în funcţie de acele criterii. De altfel, arata Guvernul, „graţierea colectivă constituie un act de clementa al Parlamentului, condiţiile de acordare şi aplicare ale acestuia fiind stabilite prin lege organică, în temeiul art. 72 alin. (3) lit. g) din Constituţie”.Avocatul Poporului considera ca dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, având în vedere ca stabilirea criteriilor de graţiere a unor pedepse aparţine în exclusivitate legiuitorului, unele dintre aceste criterii fiind prevăzute chiar în art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002. Impunerea unor condiţii pentru a putea beneficia de graţiere nu încalcă principiul egalităţii în drepturi a cetăţenilor, deoarece „statul poate, din ratiuni de politica penală, sa considere că nu trebuie iertati de pedeapsa anumiti infractori, indiferent de cuantumul sau durata pedepsei pronunţate, dacă sunt vinovaţi de săvârşirea unor categorii de infracţiuni”.Preşedintele Senatului nu a comunicat punctul sau de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Preşedintelui Camerei Deputaţilor, ale Guvernului şi cele ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, constata următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 726 din 4 octombrie 2002, dispoziţii care au următoarea redactare:"Nu beneficiază de prevederile art. 1-3 cei cărora li s-au aplicat pedepse sau măsuri educative pentru următoarele infracţiuni:A. Infracţiuni reglementate de Codul penal:[…] 12. furtul de autovehicule, precum şi furtul calificat, prevăzute în art. 209 alin. 1 lit. a), b), d) şi g), alin. 2 şi 3 în redactarea anterioară Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 207/2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 594 din 22 noiembrie 2000, în art. 209 alin. 1-4 în redactarea anterioară Legii nr. 456/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 207/2000 privind modificarea şi completarea Codului penal şi a Codului de procedura penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, şi în art. 209 alin. 2-4, în redactarea în vigoare;”Din textul de lege criticat rezultă ca sunt exceptaţi de la beneficiul graţierii cei condamnaţi pentru săvârşirea unor infracţiuni de furt calificat, în mod diferenţiat, în funcţie de redactarea diferita a textelor incriminatoare, facuta prin acte normative succesive.Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin ca dispoziţiile legale criticate sunt contrare principiului egalităţii în drepturi a cetăţenilor, consacrat în art. 16 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia:– Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări."Examinând conţinutul textului de lege criticat, precum şi criticile formulate, cu raportare la prevederile constituţionale invocate, Curtea retine următoarele:Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni reprezintă un act de clementa, exercitat de Parlament în temeiul prerogativelor sale constituţionale şi conform politicii penale a statului. Stabilirea criteriilor de determinare a pedepselor care se gratiaza, precum şi a infracţiunilor pentru săvârşirea cărora nu se aplică iertarea de pedeapsa intră în competenţa exclusiva a legiuitorului. Criteriile de acordare a graţierii, precum şi exceptarile pot viza pedeapsa aplicată, natura infracţiunilor săvârşite sau persoana condamnatului, fără ca prin acestea să se instituie un tratament juridic inegal pentru categorii de persoane aflate în situaţii identice.Textul de lege criticat prin excepţia de neconstituţionalitate îi exceptează de la beneficiul graţierii pe infractorii condamnaţi pentru anumite infracţiuni de furt calificat. Criteriul de exceptare consta în conţinutul infracţiunii, respectiv în împrejurările de fapt care determina caracterul calificat şi mai grav al infracţiunii de furt, împrejurări reglementate în mod diferit, în timp, de legea penală. Astfel, prevederile art. 209 alin. 1 lit. a), b), d) şi g), alin. 2 şi 3, înainte de modificările aduse prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 207/2000, incriminau, în condiţii calificate, furtul săvârşit de doua sau mai multe persoane împreună, de o persoană având asupra sa o arma sau o substanţa narcotică, asupra unei persoanei aflate în imposibilitate de a-şi exprima voinţa sau de a se apara, în timpul nopţii, furtul produselor petroliere sau al gazelor naturale din conducte, depozite ori cisterne, furtul unui bun care face parte din patrimoniul cultural, al unui act ce serveşte pentru dovedirea stării civile, pentru legitimare sau pentru identificare şi furturi care au produs consecinţe deosebit de grave. Prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 207/2000, alin. 2 a fost modificat în sensul eliminării referirii la bunul ce face parte din patrimoniul cultural, acesta fiind prevăzut în noul alineat 3, alături de alte şase categorii de bunuri ce constituie obiectul material al infracţiunii de furt, iar fostul alin. 3 a devenit alin. 4. În ceea ce priveşte Legea nr. 456/2001 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 207/2000, aceasta a adus unele modificări la alin. (3) al art. 209, precizând natura celor opt categorii de bunuri, obiect material al infracţiunii de furt, care determina sancţionarea mai aspra a faptelor.Potrivit dispoziţiilor legale criticate, toţi infractorii aflaţi în aceeaşi situaţie beneficiază ori sunt exceptaţi de la beneficiul graţierii, deopotrivă, în raport cu natura infracţiunii şi a conţinutului acesteia, în formularea legală în vigoare la data săvârşirii infracţiunii.Condamnaţii care au săvârşit infracţiuni diferite sau chiar de aceeaşi natura, dar în perioade diferite, când legea penală a reglementat în redactari diferite conţinutul infracţiunilor respective, se afla, evident, în situaţii diferite, ceea ce permite şi instituirea unui tratament juridic diferenţiat, conform opţiunii libere a legiuitorului, fără a se putea retine instituirea unor privilegii sau a unor discriminări.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) şi (4) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (2) lit. A pct. 12 din Legea nr. 543/2002 privind graţierea unor pedepse şi înlăturarea unor măsuri şi sancţiuni, excepţie ridicată de Cristina Mariana Contras în Dosarul nr. 11.866/2002 al Judecătoriei Cluj-Napoca şi de Viorica Palade în Dosarul nr. 15.722/2002 al Judecătoriei Ploiesti.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 februarie 2003.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Madalina Stefania Diaconu––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește