DECIZIE nr. 88 din 20 martie 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorIoan Muraru – judecătorKozsokar Gabor – judecătorLucian Stangu – judecătorNicolae Popa – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorClaudia Miu – magistrat-asistent şefPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Societatea Comercială „AEM Luxten Lichting-Company” – S.A. din Timişoara în Dosarul nr. 5.469/C/2000 al Curţii de Apel Timişoara – Secţia civilă.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, reprezentat prin consilier juridic Iolanda Lazar, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul autorului excepţiei arata ca, deşi Curtea Constituţională a statuat în jurisprudenta sa ca dispoziţiile legale criticate nu contravin Constituţiei, solicita reconsiderarea practicii în aceasta materie, ţinându-se seama ca locuintele ocupate pe bază de tarif nu pot fi asimilate cu locuintele de serviciu sau cu locuintele de intervenţie. Se considera ca dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 49, întrucât restrang exercitarea dreptului de dispoziţie al proprietarului, precum şi ale art. 114 alin. (4), deoarece la adoptarea ordonanţei Guvernul nu se afla în situaţia unui "caz excepţional" care să justifice reglementarea materiei prin ordonanţa de urgenţă.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând, referitor la susţinerea privind încălcarea art. 114 alin. (4) din Constituţie, ca adoptarea ordonanţei a fost justificată de urgenta reglementării în domeniul locativ. De asemenea, se solicita respingerea cererii privind reconsiderarea practicii jurisdicţionale în materie, arătându-se ca aplicarea sau neaplicarea dispoziţiilor legale criticate şi în cazul locuinţelor ocupate pe bază de tarif este de competenţa exclusiva a instanţelor judecătoreşti, nefiind o problemă de constituţionalitate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 16 octombrie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 5.469/C/2000, Curtea de Apel Timişoara – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Societatea Comercială „AEM Luxten Lichting-Company” – S.A. din Timişoara.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca "Guvernul, în privinta căminelor muncitoresti, a emis o ordonanţa pe care nu avea dreptul sa o emita, neavând delegarea legislativă conform art. 114 alin. (4) din Constituţie, nefiind vorba de un caz excepţional". În conformitate cu prevederile art. 107 din Constituţie ordonanţele se pot emite numai în temeiul unei legi speciale de abilitare, în limitele şi în condiţiile stabilite de aceasta. Se mai arata ca dispoziţia legală criticata "încalcă prevederile art. 49 din Constituţie prin aceea ca restrânge dreptul de dispoziţie al proprietarului, ocrotit deopotrivă de art. 480 din Codul civil, ca şi de art. 41 din Constituţie", drept care este exclusiv şi absolut, "neexistand cele 6 excepţii prevăzute strict în art. 49 din Constituţie".Curtea de Apel Timişoara – Secţia civilă, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia ridicată "este neîntemeiată, întrucât închirierea unei locuinţe nu aduce atingere prerogativelor dreptului de proprietate, neafectand atributul dispoziţiei, întrucât este un simplu act de administrare a proprietăţii". Se mai arata ca "ratiunea adoptării acestei ordonanţe a fost protecţia chiriaşilor şi prelungirea contractelor de închiriere".În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, incheirea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Preşedintele Camerei Deputaţilor, în punctul sau de vedere, considera, în esenta, ca actul normativ criticat a fost emis cu respectarea dispoziţiilor art. 114 alin. (4) din Constituţie, deoarece "cazul excepţional" a fost generat de necesitatea reglementării urgente a prelungirii contractelor de închiriere, menita sa prevină grave conflicte sociale. Cu privire la dispoziţiile art. 5 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 se arata ca acestea sunt în concordanta cu dispoziţiile art. 49 din Constituţie, deoarece nu se pune în discuţie restrangerea exerciţiului unor drepturi, „scopul legiuitorului fiind unul singur: protecţia chiriaşilor, prin prelungirea contractelor de închiriere pe o durată de 5 ani. Aceasta înseamnă ca, prin noua reglementare, legiuitorul s-a referit la raporturile juridice în desfăşurare şi nu la raporturile juridice care s-ar fi născut prin efectul ordonanţei”.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia ridicată nu este intemeiata. În motivarea acestui punct de vedere se arata ca dispoziţia legală criticata "nu are ca obiect restrangerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi, situaţie reglementată de art. 49 din Constituţia României", şi ca în realitate ea nu restrânge dreptul de dispoziţie, "deoarece închirierea nu este un act de dispoziţie, ci de administrare". Se invoca şi art. 480 din Codul civil, potrivit căruia "Proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura şi a dispune de un lucru în mod exclusiv şi absolut, însă în limitele determinate de lege". În ceea ce priveşte susţinerea ca au fost incalcate dispoziţiile art. 114 alin. (4) din Constituţie se arata ca "în cazuri excepţionale Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă, care intră în vigoare după depunerea lor spre aprobare la Parlament, iar dacă Parlamentul nu se afla în sesiune, acesta se convoacă în mod obligatoriu". Caracterul excepţional care a impus adoptarea ordonanţei criticate a fost determinat de expirarea termenului prevăzut de Legea nr. 17/1994 pentru prelungirea sau reînnoirea contractelor de închiriere privind unele suprafeţe locative, precum şi de necesitatea soluţionării cu celeritate a litigiilor apărute în urma aplicării Legii nr. 112/1995.Preşedintele Senatului nu a transmis punctul sau de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale preşedintelui Camerei Deputaţilor şi Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2 alin. (2), ale art. 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate cu care a fost sesizată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 5 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, care au următorul conţinut: „Pentru imobilele – terenuri şi construcţii -, precum şi pentru suprafeţele locative cu destinaţia de locuinta, privatizate după 1 ianuarie 1990 o dată cu societăţile comerciale care le detineau în proprietate ca locuinţe, locuinţe de serviciu, cămine pentru salariaţi, aşezăminte social-culturale sau unităţi de învăţământ, proprietarul va încheia, la cererea chiriaşului sau a fostului chiriaş care ocupa efectiv locuinta, un contract de închiriere pe o durată de 5 ani.”Autorul excepţiei considera ca aceste prevederi contravin dispoziţiilor art. 49 şi ale art. 114 alin. (4) din Constituţie, potrivit cărora:– Art. 49: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.(2) Restrangerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertăţii."; … – Art. 114 alin. (4): "În cazuri excepţionale, Guvernul poate adopta ordonanţe de urgenţă. Acestea intră în vigoare numai după depunerea lor spre aprobare la Parlament. Dacă Parlamentul nu se afla în sesiune, el se convoacă în mod obligatoriu."Cu privire la excepţia ridicată Curtea constata ca, în ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate bazată pe încălcarea prevederilor art. 114 alin. (4) din Constituţie, cu motivarea că nu a existat un caz excepţional care să fi justificat adoptarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999, Curtea Constituţională s-a pronunţat în mai multe cazuri. Astfel, de exemplu, prin Decizia nr. 107 din 13 iunie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 389 din 21 august 2000, Curtea a respins excepţia, retinand ca „Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 a fost adoptată cu respectarea cerinţelor art. 114 alin. (4) din Constituţie. Cazul excepţional avut în vedere de Guvern la adoptarea acestei ordonanţe a fost necesitatea reglementării de urgenta a prelungirii contractelor de închiriere, a căror valabilitate expira la data de 18 aprilie 1999, conform Legii nr. 17/1994„.Considerentele şi soluţia adoptată prin aceasta decizie sunt valabile şi în prezenta cauza, neintervenind fapte sau elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.De altfel la aceeaşi soluţie de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate se ajunge şi pe baza argumentelor înfăţişate în opinia separată formulată la Decizia Curţii Constituţionale nr. 15 din 25 ianuarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 267 din 14 iunie 2000, opinie pe care autorii acesteia, membri ai completului de judecată, o menţin şi în cauza de faţa.Examinând fondul reglementării cuprinse în art. 5 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999, Curtea Constituţională constata ca aceasta nu contravine prevederilor art. 49 din Constituţie, întrucât textul de lege criticat nu dispune restrangerea exerciţiului vreunor drepturi sau libertăţi. Aceste dispoziţii trebuie examinate sub aspectul respectării prevederilor constituţionale referitoare la ocrotirea proprietăţii. Astfel, se constată că dispoziţiile art. 5 din ordonanţa nu restrang exerciţiul dreptului de dispoziţie al proprietarului, ci reglementează într-un mod restrictiv exercitarea dreptului de folosinţă şi de administrare a proprietăţii, obligând proprietarul sa încheie contract de închiriere pe o perioadă determinata, în cazul în care chiriaşul cere aceasta.Temeiul constituţional al acestei reglementări legale consta în prevederile art. 41 alin. (1), potrivit cărora "Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege".De altfel Curtea observa ca scopul adoptării Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 a fost acela de realizare a protecţiei chiriaşilor prin măsuri corespunzătoare prevederilor art. 43 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora „Statul este obligat sa ia măsuri de dezvoltare economică şi de protecţie socială, de natura să asigure cetăţenilor un nivel de trai decent”.Cu privire la susţinerea autorului excepţiei, potrivit căreia locuintele ocupate pe bază de tarif nu pot fi asimilate cu locuintele de serviciu sau cu locuintele de intervenţie, Curtea constata ca aceasta nu este o problemă de control al constituţionalităţii, ci una de aplicare a legii, care intră în competenţa instanţelor judecătoreşti.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 2 alin. (2), al art. 12 alin. (2), al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 40/1999 privind protecţia chiriaşilor şi stabilirea chiriei pentru spaţiile cu destinaţia de locuinţe, excepţie ridicată de Societatea Comercială „AEM Luxten Lichting-Company” – S.A. din Timişoara în Dosarul nr. 5.469/C/2000 al Curţii de Apel Timişoara Secţia civilă.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 martie 2001.PREŞEDINTELE CURŢIICONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent şef,Claudia Miu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește