DECIZIE nr. 877 din 30 noiembrie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) fraza întâi din Legea nr. 1/1998 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului de Informaţii Externe



Ion Predescu – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorIuliana Nedelcu – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconsti-tuţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 1/1998 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului de Informaţii Externe, excepţie ridicată de Ionel Dragomir în Dosarul nr. 8.418/299/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei ca nefondată, întrucât apreciază că prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate ca fiind încălcate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 30 iunie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 8.418/299/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1) din Legea nr. 1/1998, excepţie ridicată de Ionel Dragomir.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2), precum şi ale art. 21 şi 20, prin raportare la art. 6, 13 şi 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece "se creează un regim privilegiat directorului S.I.E. în raporturile cu oricare cetăţean al României, vătămat printr-o acţiune sau inacţiune a directorului". De asemenea, mai arată că, "dacă legiuitorul ar fi dorit aplicarea unui regim preferenţial special pentru directorul S.I.E., atunci l-ar fi introdus în rândul subiecţilor prevăzuţi de art. 29 din Codul de procedură penală".Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală consideră neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă, deoarece critica priveşte modul de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 6 din Legea nr. 1/1998.Avocatul Poporului arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale invocate în motivarea excepţiei.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Potrivit încheierii de sesizare a Curţii, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 6 alin. (1) din Legea nr. 1/1998 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului de Informaţii Externe. Din examinarea susţinerilor autorului excepţiei se constată însă că, în realitate, excepţia de neconstituţionalitate vizează numai prevederile art. 6 alin. (1) fraza întâi din Legea nr. 1/1998. Aşa fiind, Curtea urmează să se pronunţe asupra constituţionalităţii acestor din urmă dispoziţii, care au următorul cuprins: „Conducerea Serviciului de Informaţii Externe se asigură de către un director, cu rang de ministru […].”Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi (2) privind egalitatea în drepturi, ale art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie şi ale art. 20 privind tratatele internaţionale privind drepturile omului, coroborate cu art. 6, 13 şi 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale privind dreptul la un proces echitabil, dreptul la un recurs efectiv şi interzicerea discriminării.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile art. 6 alin. (1) fraza întâi din Legea nr. 1/1998 nu conţin nicio prevedere contrară art. 16 alin. (1) şi (2), art. 21 şi 20 din Constituţie, raportate la art. 6, 13 şi 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Astfel, nu se poate reţine încălcarea dispoziţiilor constituţionale privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări, întrucât prin textul de lege criticat nu s-a instituit un regim privilegiat făptuitorului, cum de altfel susţine autorul excepţiei. Se constată că intenţia legiuitorului a fost aceea de a-i conferi directorului Serviciului de Informaţii Externe rang de ministru, ceea ce nu contravine dispoziţiilor constituţionale invocate.Totodată, se constată că dispoziţiile art. 20 din Legea fundamentală nu au incidenţă în cauză, nefiind vorba de nicio neconcordanţă între pactele şi tratatele privitoare la drepturile omului, la care România este parte, şi legile interne. De asemenea, prin dispoziţiile art. 6 alin. (1) fraza întâi din Legea nr. 1/1998 nu îi este îngrădit părţii vătămate dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil.În realitate, critica adusă textului nu priveşte constituţionalitatea acestuia, ci modul său de interpretare şi aplicare pentru stabilirea instanţei judecătoreşti competente să soluţioneze cauza după calitatea făptuitorului. Or, după cum a statuat Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, interpretarea conţinutului unei norme juridice, ca fază indispensabilă procesului de aplicare a legii la situaţiile de fapt deduse judecăţii, este de competenţa exclusivă a instanţelor judecătoreşti. A răspunde criticilor autorului excepţiei în această situaţie ar însemna o ingerinţă a Curţii Constituţionale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 alin. (1) din Constituţie, potrivit cărora justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege.Faţă de cele arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (1), fraza întâi din Legea nr. 1/1998 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului de Informaţii Externe, excepţie ridicată de Ionel Dragomir în Dosarul nr. 8.418/299/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 noiembrie 2006.PREŞEDINTE,ION PREDESCUMagistrat-asistent,Florentina Geangu__________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește