DECIZIE nr. 877 din 10 iulie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistent-şefPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, excepţie ridicată de Dănuţ Miculescu în Dosarul nr. 8.536/30/2007 al Tribunalului Timiş – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal se prezintă, pentru Curtea de Conturi a României, consilier juridic Mihaela Duţă, cu delegaţie depusă la dosar, constatându-se lipsa autorului excepţiei şi a celorlalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Curţii de Conturi a României solicită respingerea excepţiei, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate întrucât consideră că textul de lege criticat nu contravine art. 140 din Constituţie.CURTEA ,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 31 martie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 8.536/30/2007, Tribunalul Timiş – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 31 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, excepţie ridicată de Dănuţ Miculescu într-o cauză având ca obiect despăgubiri civile.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că textul de lege criticat este contrar art. 140 din Constituţie, prin aceea că "nu prevede sesizarea instanţei de judecată, ci sesizarea Colegiului jurisdicţional al Curţii". Or, autorul excepţiei consideră că, dacă Legea nr. 94/1992 ar fi fost armonizată cu Constituţia, art. 31 alin. (2) „ar fi dat dreptul Curţii de Conturi să sesizeze instanţele de judecată, iar aceasta ar fi avut reprezentativitate în instanţă, în sensul că ar fi putut să stea în instanţă ca reclamantă, putând formula acţiuni împotriva unităţilor administrative centrale sau teritoriale, sau ar fi putut reprezenta unităţile administrativ-teritoriale în calitate de reclamante păgubite în instanţă”.Tribunalul Timiş – Secţia comercială şi de contencios administrativ consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens, arată că prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 117/2003, aprobată prin Legea nr. 49/2004, „activitatea jurisdicţională, precum şi personalul Curţii de Conturi au fost preluate de către instanţele judecătoreşti, iar potrivit art. 1 din ordonanţă, până la constituirea instanţelor judecătoreşti specializate, litigiile rezultate din activitatea Curţii de Conturi se soluţionează de instanţele judecătoreşti ordinare”.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 31 alin. (2) din Legea nr. 94/1992, republicată, sunt chiar în sensul art. 140 din Constituţie, ca urmare a adoptării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 117/2003.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA ,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţii prezente şi ale reprezentantului Ministerului Public, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 31 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 16 martie 2000, cu modificările şi completările ulterioare, text de lege care are următorul cuprins: „(2) Asupra rapoartelor, completul, astfel format, pronunţă încheieri prin care dispune fie descărcarea de gestiune, fie sesizarea Colegiului jurisdicţional al Curţii sau, după caz, a colegiului jurisdicţional al camerei de conturi, pentru stabilirea răspunderii juridice potrivit legii.”Autorul excepţiei susţine că textul de lege criticat contravine prevederilor constituţionale ale art. 140 referitoare la "Curtea de Conturi".Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea reţine următoarele:Potrivit criticilor formulate, art. 31 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 este neconstituţional întrucât „nu prevede sesizarea instanţei de judecată, ci sesizarea Colegiului jurisdicţional al Curţii”, ceea ce contravine art. 140 alin. (1) teza finală din Constituţie, potrivit căruia, „[…] În condiţiile legii organice, litigiile rezultate din activitatea Curţii de Conturi se soluţionează de instanţele judecătoreşti specializate”.Analizând aceste susţineri, Curtea constată că art. 31 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 a mai făcut obiectul controlului de neconstituţionalitate pentru motive asemănătoare celor din prezenta cauză şi, de asemenea, prin raportare la art. 140 alin. (1) teza a doua din Constituţie. Prin Decizia nr. 137 din 20 februarie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 16 aprilie 2007, respingând excepţia, Curtea a statuat că, „potrivit art. 140 alin. (1) teza finală din Constituţie, litigiile rezultate din activitatea Curţii de Conturi sunt soluţionate de către instanţele judecătoreşti specializate, iar faptul că o structură din cadrul Curţii de Conturi, denumită complet, sesizează instanţele judecătoreşti competente a stabili răspunderea juridică nu echivalează cu o încălcare a prevederilor constituţionale sus-menţionate”.Cele statuate prin decizia menţionată îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză, întrucât nu au intervenit elemente noi, care să justifice schimbarea acestei jurisprudenţe.Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992, cu majoritate de voturi,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a art. 31 alin. (2) din Legea nr. 94/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii de Conturi, excepţie ridicată de Dănuţ Miculescu în Dosarul nr. 8.536/30/2007 al Tribunalului Timiş – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 iulie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent-şef,Gabriela Dragomirescu–––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește