DECIZIE nr. 876 din 30 noiembrie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (2), art. 13^2 şi art. 22 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, precum şi a dispoziţiilor art. 13 alin. (1), (1^2) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Departamentul Naţional Anticorupţie



Ion Predescu – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorIuliana Nedelcu – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (2), art. 13^2 şi art. 22 din Legea nr. 78/2000, precum şi a dispoziţiilor art. 13 alin. (1), (1^2) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, excepţie ridicată de Dumitru Bunea în Dosarul nr. 3.578/1/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.La apelul nominal este prezent autorul excepţiei, asistat de avocat Doru-Viorel Ursu. Lipsesc celelalte părţi, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă Curţii că partea Constantin Corduneanu a depus la dosar o cerere de amânare a cauzei, în vederea angajării unui apărător.Avocatul autorului excepţiei se opune acordării unui nou termen în cauză.Reprezentantul Ministerului Public arată că, în principiu, nu se opune cererii de amânare formulate.Curtea, deliberând, respinge cererea de amânare a cauzei.Având cuvântul, avocatul autorului excepţiei solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că prevederile legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 4 iulie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 3.578/1/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (2), art. 13^2 şi art. 22 din Legea nr. 78/2000, precum şi a dispoziţiilor art. 13 alin. (1), (1^2) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, excepţie ridicată de Dumitru Bunea în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că, "pornind de la obiectul de activitate şi atribuţiile Direcţiei Naţionale Anticorupţie, stabilite prin lege, analiza […] prevederilor Legii nr. 78/2000 şi Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 conduce la concluzia că urmărirea penală într-o cauză dată este de competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie în condiţiile în care infracţiunea pentru care s-a început urmărirea penală şi ulterior s-a dispus trimiterea în judecată este […] o infracţiune de corupţie propriu-zisă […]”. Configurarea „unei alte situaţii juridice” este, în opinia autorului excepţiei, fără suport legal şi poate fi „împiedicată” doar de Curtea Constituţională. Se arată în acest sens că din actele dosarului se poate constata că împotriva inculpaţilor nu s-a efectuat urmărirea penală şi nu au fost trimişi în judecată pentru o infracţiune de corupţie şi, prin urmare, „urmărirea penală efectuată de procurorii DNA şi trimiterea în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248-248^1 din Codul penal, în baza dispoziţiilor procedurale cuprinse în art. 13 alin. (1), (1^1 ) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, cu modificările ulterioare, respectiv art. 22 din Legea nr. 78/2000, s-a făcut cu înfrângerea prevederilor art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3) şi art. 124 alin. (2) din Constituţia României”.Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu conţin prevederi de natură a împiedica partea interesată să se prevaleze, fără nicio îngrădire, de toate garanţiile care caracterizează dreptul la un proces echitabil şi nu aduc atingere principiilor din Legea fundamentală care guvernează înfăptuirea justiţiei, deoarece nu afectează în vreun mod imparţialitatea, unicitatea, egalitatea şi independenţa acesteia.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul, făcând referire la considerentele care au fundamentat Decizia Curţii Constituţionale nr. 133 din 3 martie 2005, pe care le consideră valabile şi în prezenta cauză, apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este inadmisibilă.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că textele de lege criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 5 alin. (2), art. 13^2 şi art. 22 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 18 mai 2000, precum şi dispoziţiile art. 13 alin. (1), (1^2) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Departamentul Naţional Anticorupţie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 244 din 11 aprilie 2002, cu modificările şi completările ulterioare.Prevederile din Legea nr. 78/2000 criticate ca neconstituţionale au următorul cuprins:– Art. 5 alin. (2): "În înţelesul prezentei legi, sunt infracţiuni asimilate infracţiunilor de corupţie infracţiunile prevăzute la art. 10-13.";– Art. 13^2: "Infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice, infracţiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor şi infracţiunea de abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi, dacă funcţionarul public a obţinut pentru sine sau pentru altul un avantaj patrimonial sau nepatrimonial, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani.";– Art. 22: "În cazul infracţiunilor prevăzute în prezenta lege, urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror."Prevederile din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, criticate ca neconstituţionale, au următorul cuprins:– Art. 13: "(1) Sunt de competenţa Departamentului Naţional Anticorupţie infracţiunile prevăzute în Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, cu modificările şi completările ulterioare, săvârşite în una dintre următoarele condiţii:a) dacă, indiferent de calitatea persoanelor care le-au comis, au cauzat o pagubă materială mai mare decât echivalentul în lei a 200.000 euro ori o perturbare deosebit de gravă a activităţii unei autorităţi publice, instituţii publice sau oricărei alte persoane juridice ori dacă valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracţiunii de corupţie este mai mare decât echivalentul în lei a 10.000 de euro; … b) dacă, indiferent de valoarea pagubei materiale ori de gravitatea perturbării aduse unei autorităţi publice, instituţii publice sau oricărei alte persoane juridice ori de valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracţiunii de corupţie, sunt comise de către: deputaţi; senatori; membri ai Guvernului, secretari de stat ori subsecretari de stat şi asimilaţii acestora; consilieri ai miniştrilor; judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ai Curţii Constituţionale; ceilalţi judecători şi procurori; membrii Consiliului Superior al Magistraturii; preşedintele Consiliului Legislativ şi locţiitorul acestuia; Avocatul Poporului şi adjuncţii săi; consilierii prezidenţiali şi consilierii de stat din cadrul Administraţiei Prezidenţiale; consilierii de stat ai primului-ministru; membrii şi controlorii financiari ai Curţii de Conturi şi ai camerelor judeţene de conturi; guvernatorul, prim-viceguvernatorul şi viceguvernatorul Băncii Naţionale a României; preşedintele şi vicepreşedintele Consiliului Concurenţei; ofiţeri, amirali, generali şi mareşali; ofiţeri de poliţie; preşedinţii şi vicepreşedinţii consiliilor judeţene; primarul general şi viceprimarii municipiului Bucureşti; primarii şi viceprimarii sectoarelor municipiului Bucureşti; primarii şi viceprimarii municipiilor; consilierii judeţeni; prefecţii şi subprefecţii; conducătorii autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale şi persoanele cu funcţii de control din cadrul acestora, cu excepţia conducătorilor autorităţilor şi instituţiilor publice de la nivelul oraşelor şi comunelor şi a persoanelor cu funcţii de control din cadrul acestora; avocaţii; comisarii Gărzii Financiare; personalul vamal; persoanele care deţin funcţii de conducere, de la director inclusiv, în cadrul regiilor autonome de interes naţional, al companiilor şi societăţilor naţionale, al băncilor şi societăţilor comerciale la care statul este acţionar majoritar, al instituţiilor publice care au atribuţii în procesul de privatizare şi al unităţilor centrale financiar-bancare; persoanele prevăzute la art. 8^1 din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare; lichidatorii judiciari; executorii Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului. … […](1^2) Departamentul Naţional Anticorupţie este competent să efectueze urmărirea penală, dacă s-a cauzat o pagubă materială mai mare decât echivalentul în lei a 1.000.000 euro, în cazul infracţiunilor prevăzute la art. 215 alin. 1, 2, 3 şi 5, art. 246, 247, 248 şi 248^1 din Codul penal, al infracţiunilor prevăzute la art. 175, 177 şi 178-181 din Legea nr. 141/1997 privind Codul vamal al României, cu modificările şi completările ulterioare, şi în Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale.(2) Procurorii specializaţi din cadrul Departamentului Naţional Anticorupţie efectuează în mod obligatoriu urmărirea penală pentru infracţiunile prevăzute la alin. (1), (1^1) şi 1^2)". … Dispoziţiile constituţionale invocate ca fiind încălcate prin aceste texte de lege sunt cuprinse în 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii, în art. 21 alin. (3) referitoare la dreptul la un proces echitabil şi în art. 124 alin. (2) referitoare la unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea pentru toţi a justiţiei.Examinând excepţia de neconstituţionalitate astfel cum a fost formulată, Curtea constată că, în realitate, criticile autorului nu vizează neconstituţionalitatea prevederilor legale ce fac obiectul excepţiei, ci modul de interpretare şi aplicare a legii în cauza dedusă judecăţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.Astfel, autorul excepţiei susţine că împotriva inculpaţilor nu s-a efectuat urmărirea penală şi nu au fost trimişi în judecată pentru o infracţiune de corupţie şi, în consecinţă, "urmărirea penală efectuată de procurorii Departamentului Naţional Anticorupţie şi trimiterea în judecată sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 13^2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248-248^1 din Codul penal, în baza dispoziţiilor procedurale cuprinse în art. 13 alin. (1), (1^1) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, cu modificările ulterioare, respectiv art. 22 din Legea nr. 78/2000, s-a făcut cu înfrângerea prevederilor art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3) şi art. 124 alin. (2) din Constituţia României”. În acest context, se solicită Curţii Constituţionale cenzurarea unei eventuale interpretări a dispoziţiilor ce reglementează activitatea şi competenţa Departamentului Naţional Anticorupţie, interpretare ce ar determina, potrivit susţinerilor autorului excepţiei, deturnarea scopului înfiinţării şi atribuţiilor specifice acestui departament, extinderea nelegală a obiectului de activitate şi a atribuţiilor sale, substituiri nelegale între organele judiciare, discriminarea cetăţenilor chemaţi în justiţie.Asemenea critici, vizând interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale, nu intră în competenţa de soluţionare a Curţii Constituţionale, care, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, „se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată”, fiind de competenţa instanţelor judecătoreşti, în cadrul căilor de atac prevăzute de lege.Pentru considerentele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (2), art. 13^2 şi art. 22 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie, precum şi a dispoziţiilor art. 13 alin. (1), (1^2) şi (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Departamentul Naţional Anticorupţie, excepţie ridicată de Dumitru Bunea în Dosarul nr. 3.578/1/2006 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 noiembrie 2006.PREŞEDINTE,ION PREDESCUMagistrat-asistent,Marieta Safta_________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește