DECIZIE nr. 873 din 10 iulie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 privind Registrul comerţului



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorPatricia Marilena Ionea – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 privind Registrul comerţului, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Astra” – S.A. din Piteşti în Dosarul nr. 936/46/2007 al Curţii de Apel Piteşti – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele dispune să se facă apelul şi în dosarele nr. 928D/2008 şi nr. 937D/2008 având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 privind Registrul comerţului, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Astra” -S.A. din Piteşti în dosarele nr. 939/46/2007 şi nr. 938/46/2007 ale Curţii de Apel Piteşti – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea, având în vedere că obiectul excepţiilor de neconstituţionalitate ridicate în dosarele nr. 902D/2008, nr. 928D/2008 şi nr. 937D/2008 este similar, pune în discuţie, din oficiu, problema conexării cauzelor.Reprezentantul Ministerului Public este de acord cu conexarea dosarelor.Curtea, deliberând, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, dispune conexarea dosarelor nr. 928D/2008 şi nr. 937D/2008 la dosarul nr. 902D/2008, care este primul înregistrat.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, considerând că textele de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 14 decembrie 2008, pronunţate în dosarele nr. 936/46/2007, nr. 939/46/2007 şi nr. 938/46/2007, Curtea de Apel Piteşti – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 privind Registrul comerţului. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Astra” – S.A. din Piteşti cu prilejul soluţionării recursurilor formulate împotriva încheierilor nr. 8.922 din 29 octombrie 2007, nr. 8.920 din 29 octombrie 2007 şi nr. 8.919 din 29 octombrie 2007, pronunţate de judecătorul delegat la Oficiul Comerţului de pe lângă Tribunalul Argeş.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că textul de lege criticat este discriminatoriu, întrucât supune încheierile judecătorului delegat pentru efectuarea înmatriculării comercianţilor sau a unor înregistrări în registrul comerţului doar căii de atac a recursului, în timp ce hotărârile judecătoreşti irevocabile, în baza cărora, de asemenea, se pot face înregistrări în registrul comerţului, potrivit textului de lege criticat, au fost supuse apelului, recursului şi celorlalte căi extraordinare de atac. În acest sens, invocă şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului prin care s-a stabilit că "faptul unui stat de a instaura jurisdicţii ale căror decizii sunt susceptibile de apel şi altele ale căror decizii nu pot face decât obiectul unui recurs creează o discriminare." În continuare, arată că prevederea doar a căii de atac a recursului poate duce la interpretarea că sunt excluse căile extraordinare de atac. În sfârşit, arată şi faptul că excluderea apelului ca o cale de atac distinctă contravine Constituţiei, întrucât judecătorul delegat acţionează şi se pronunţă în cadrul unor proceduri necontencioase, iar activitatea sa nu este cea a unui "tribunal" în sensul Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Aşa fiind, se încalcă dreptul de acces liber la justiţie şi dreptul la apărare.Curtea de Apel Piteşti – Secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal consideră că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată. În acest sens, arată că stabilirea unor căi de atac diferite în privinţa unor acţiuni în justiţie diferite nu încalcă în vreun fel dreptul de acces la justiţie şi nu produce discriminări între justiţiabili. Astfel, stabilirea căii de atac este apreciată de legiuitor în funcţie de natura complexă şi de caracterul urgent al unui litigiu. De asemenea, arată că dreptul la un proces echitabil nu constă în egalizarea gradelor de jurisdicţie pentru toate litigiile, indiferent de natura lor.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului, precum şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că art. 6 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 este constituţional. Astfel, arată că acest text de lege instituie reguli procedurale care se aplică în mod egal tuturor persoanelor prevăzute de ipoteza normei, fără discriminări pe criterii arbitrare. De asemenea, faptul că încheierile judecătorului delegat sunt supuse numai recursului nu înlătură posibilitatea părţilor interesate de a se adresa justiţiei, de a beneficia de un proces echitabil şi de dreptul la apărare. În legătură cu aceasta, arată că legiuitorul poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, ca şi modalităţi de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri în formele şi modalităţile instituite de lege.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au transmis punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctele de vedere ale Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile de lege criticate, prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 6 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 privind Registrul comerţului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 49 din 4 februarie 1998, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 279 din 21 aprilie 2003.Textul de lege criticat are următoarea redactare:– Art. 6 alin. (2): "Încheierile judecătorului delegat privitoare la înmatriculare sau la orice alte înregistrări în registrul comerţului sunt executorii de drept şi sunt supuse numai recursului."Autorul excepţiei consideră că acest text de lege este contrar următoarelor texte din Constituţie: art. 16 alin. (1) privind egalitatea în drepturi, art. 21 alin. (1), (2) şi (3) care consacră dreptul de acces liber la justiţie, art. 24 alin. (1) privind dreptul la apărare şi art. 129 privind folosirea căilor de atac. De asemenea, consideră că este încălcat art. 20 alin. (1) din Constituţie, referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, prin raportare la dispoziţiile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în esenţă, critica autorului excepţiei are în vedere două aspecte.Astfel, o primă critică este aceea că art. 6 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 creează o diferenţă de tratament juridic între situaţii identice. În acest sens, autorul excepţiei arată că atât în baza încheierilor judecătorului delegat, cât şi a hotărârilor irevocabile la care se referă acest text de lege se pot face înregistrări în registrul comerţului şi este inechitabil ca încheierile să poată fi atacate doar cu recurs, în timp ce la pronunţarea hotărârilor irevocabile s-a ajuns în urma parcurgerii mai multor grade de jurisdicţie.Faţă de aceste susţineri, Curtea constată că posibilitatea de a efectua înregistrări în registrul comerţului atât în baza hotărârilor judecătorului delegat, cât şi a unor hotărâri irevocabile nu pune un semn de egalitate între natura şi specificul cauzelor care au avut ca rezultat pronunţarea acestor acte. Astfel, încheierile judecătorului delegat se pronunţă în urma solicitării pentru efectuarea înmatriculării sau a unor înregistrări în registrul comerţului şi a depunerii actelor necesare în acest sens şi vizează respectarea condiţiilor necesare pentru a se face înregistrarea. În schimb, cauzele în care deja s-au pronunţat hotărâri irevocabile ce trebuie menţionate în registrul comerţului pot avea naturi şi obiecte diferite, despre care trebuie să se facă menţiune în registrul comerţului, aşa cum cere art. 21 din Legea nr. 26/1990, şi în funcţie de care legiutorul, în conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constituţie, poate stabili reglementări procedurale diferite. În acest sens, pot fi amintite cauzele în urma cărora se pronunţă o hotărâre de divorţ a comerciantului, punerea comerciantului sub interdicţie sau condamnarea sa pentru fapte penale care îl fac nedemn sau incompatibil să exercite activitatea comercială.Aşa fiind, este mai mult decât evident că cele două situaţii pe care le confruntă autorul excepţiei nu sunt analoage, astfel că instituirea unui tratament juridic diferenţiat nu este de natură să aducă atingere principiului egalităţii în drepturi. Pentru acest motiv nu pot fi reţinute nici argumentele privind considerentele Comisiei Europene a Drepturilor Omului pronunţate pe data de 1 decembrie 1986 în Cauza X contra Regatul Unit al Marii Britanii, întrucât acestea se raportau la situaţii comparabile în care era instituit un tratament juridic diferit, iar nu la situaţii diferite.În ceea ce priveşte cel de-al doilea aspect pus în discuţie de autorul excepţiei, acesta priveşte respectarea accesului liber la justiţie. În acest sens, arată că procedura desfăşurată în faţa judecătorului delegat este o procedură necontencioasă şi că prin recursul formulat împotriva încheierii judecătorului delegat, în realitate, se judecă pentru prima oară fondul de către o instanţă de judecată care îndeplineşte cerinţele unui "tribunal" în sensul art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Prin urmare, în opinia sa, ar trebui prevăzută şi o cale de atac împotriva hotărârii instanţei care judecă pentru prima oară fondul.Faţă de aceste susţineri, Curtea reţine că dreptul de acces liber la justiţie, aşa cum este prevăzut atât în art. 21 din Constituţie, cât şi în art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, presupune posibilitatea pe care o persoană trebuie să o aibă de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime. Actul internaţional amintit detaliază condiţiile care trebuie să caracterizeze acest acces la justiţie, inclusiv prin stabilirea condiţiilor pe care trebuie să le îndeplinească instanţa şi procedura în faţa acesteia.Aşa cum recunoaşte şi autorul excepţiei, prin calea de atac prevăzută de textul de lege criticat sunt asigurate toate condiţiile exercitării dreptului de acces liber la justiţie. Însă critica de neconstituţionalitate se referă, în realitate, la inexistenţa unui al doilea grad de jurisdicţie în faţa instanţelor de judecată. Faţă de această împrejurare, Curtea reţine că nici dispoziţiile constituţionale, nici cele ale Convenţiei Europene a Drepturilor Omului nu condiţionează accesul la justiţie de existenţa unui dublu grad de jurisdicţie, excepţie făcând doar cauzele penale, astfel că argumentele de neconstituţionalitate apar ca fiind neîntemeiate.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 6 alin. (2) din Legea nr. 26/1990 privind Registrul comerţului, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Astra” – S.A. din Piteşti în dosarele nr. 936/46/2007, nr. 939/46/2007 şi nr. 938/46/2007 ale Curţii de Apel Piteşti – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 iulie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Patricia Marilena Ionea–––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește