DECIZIE nr. 871 din 30 noiembrie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80 pct. 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă



Ion Predescu – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorIon Tiucă – procurorMarieta Safta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80 pct. 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Selgros Cash amp; Carry” – S.R.L. în Dosarul nr. 721/RCA/2005 al Tribunalului Constanţa – Secţia civilă.La apelul nominal răspunde, pentru autoarea excepţiei, avocat Beatrice Onica-Jarka.Lipseşte cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Având cuvântul, avocatul Societăţii Comerciale "Selgros Cash amp; Carry" – S.R.L. solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate, expunând, pe larg, motivele formulate în concluziile scrise depuse la dosarul cauzei.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, arătând că prevederile legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 20 aprilie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 721/RCA/2005, Tribunalul Constanţa – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80 pct. 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Selgros Cash amp; Carry” – S.R.L. în dosarul menţionat.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că interdicţia stabilită de textul de lege criticat de a exercita activităţi de comerţ cu ridicata şi comerţ cu amănuntul în aceeaşi structură de vânzare este excesivă, nefiind impusă de niciuna dintre cauzele prevăzute de art. 53 din Constituţie privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi. Se arată că "finalitatea comerţului de gros cash amp; carry este împiedicată de dispoziţiile art. 80 pct. 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 […] care, interzicând desfăşurarea de comerţ cu amănuntul şi comerţ cu ridicata în aceeaşi structură, respectiv suprafaţă de vânzare, nu permite accesul persoanelor fizice nici la această formă de comerţ, creându-se astfel o discriminare expres prohibită de dispoziţiile art. 53 din Legea fundamentală”. Totodată, se arată că, „prin edictarea dispoziţiilor criticate sub aspectul constituţionalităţii, legiuitorul nu numai că nu a asigurat respectarea principiilor art. 53, coroborate cu cele ale art. 16 din Legea fundamentală, ci, mai mult, a legiferat o barieră în calea dezvoltării comerţului, împiedicând nemotivat posibilitatea desfăşurării în aceeaşi locaţie a două forme de comerţ pe care le permite a fi desfăşurate în locaţii diferite şi care se adresează aceleiaşi categorii de cetăţeni persoane fizice”.Tribunalul Constanţa – Secţia civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textul de lege criticat "nu îngrădeşte libertatea comerţului, ci impune reguli de natură a asigura un comerţ specific economiei de piaţă, caracterizat prin concurenţă liberă şi loială". Astfel, "un comerciant care desfăşoară comerţ cu ridicata, spre deosebire de un comerciant care desfăşoară comerţ cu amănuntul, nu este nevoit să facă investiţii de amenajare estetică a spaţiilor comerciale, vinde cantităţi mari ale unor produse şi le achiziţionează îndeobşte direct de la producător sau importator în cantităţi mari la un preţ redus, toate acestea permiţându-i să practice preţuri mai mici decât comerciantul care vinde cu amănuntul, obţinând totuşi profit. În aceste condiţii, legiuitorul a urmărit să separe activităţile de comerţ cu ridicata – care să se adreseze comercianţilor sau utilizatorilor profesionali şi colectivi – de activităţile de comerţ cu amănuntul – care să se adreseze consumatorilor finali şi individuali", exercitarea celor două forme de comerţ, de către acelaşi comerciant, în aceleaşi spaţii comerciale, denaturând concurenţa comercială.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul, referindu-se şi la jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie, consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, arătând că prevederile legale criticate nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autoarea excepţiei.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autoarei excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie art. 80 pct. 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 424 din 1 septembrie 2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 650/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 914 din 16 decembrie 2002, potrivit căruia „Constituie contravenţii, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să constituie infracţiuni, şi se sancţionează după cum urmează:[…]22. exercitarea de activităţi de comerţ cu ridicata şi comerţ cu amănuntul în aceeaşi structură de vânzare, respectiv suprafaţă de vânzare, cu amendă de la 20.000.000 lei la 100.000.000 lei şi cu interzicerea uneia dintre cele două activităţi."Dispoziţiile constituţionale invocate ca fiind încălcate sunt cele ale art. 16 alin. (1) privind egalitatea cetăţenilor în faţa legii, ale art. 45 privind "Libertatea economică" şi ale art. 53 privind "Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi".Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea constată că este neîntemeiată. Aceasta deoarece, potrivit art. 45 din Constituţie, "Accesul liber al persoanei la o activitatea economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora în condiţiile legii sunt garantate". În deplină concordanţă cu aceste dispoziţii constituţionale, textul de lege criticat reglementează condiţiile de exercitare a unor activităţi economice, în considerarea scopului Ordonanţei Guvernului nr. 99/2000, aşa cum acesta este stabilit de art. 1, şi anume: „dezvoltarea reţelei de distribuţie a produselor şi serviciilor de piaţă, cu respectarea principiilor liberei concurenţe, protecţiei vieţii, sănătăţii, securităţii şi intereselor economice ale consumatorilor, precum şi a mediului”. Astfel, definind comerţul cu ridicata ca fiind „activitatea desfăşurată de comercianţii care cumpără produse în cantităţi mari în scopul revânzării acestora în cantităţi mai mici altor comercianţi sau utilizatori profesionali şi colectivi”, şi comerţul cu amănuntul ca fiind „activitatea desfăşurată de comercianţii care vând produse, de regulă, direct consumatorilor pentru uzul personal al acestora”, legiuitorul a prevăzut sancţiuni pentru exercitarea acestor activităţi în aceeaşi structură de vânzare, respectiv suprafaţă de vânzare, în scopul asigurării unei concurenţe loiale.Aşa fiind, contrar susţinerilor autoarei excepţiei, prevederile legale criticate nu numai că nu restrâng exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi, ci dau expresie dispoziţiilor constituţionale referitoare la libertatea economică. Stabilirea unei contravenţii şi sancţionarea acesteia cu amendă reprezintă o opţiune legitimă a legiuitorului, care, cu referire la prevederile din ordonanţa criticată, exprimă preocuparea statului pentru a asigura libertatea comerţului şi respectarea principiilor liberei concurenţe. De altfel, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat în acest sens în jurisprudenţa sa, de exemplu prin Decizia nr. 530 din 25 noiembrie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1 din 3 ianuarie 2005, în care a statuat că art. 80 pct. 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 este în deplină concordanţă cu prevederile art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, potrivit cărora „Statul trebuie să asigure: a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie.”În motivarea excepţiei se mai susţine că dispoziţiile art. 80 pct. 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000, interzicând desfăşurarea de comerţ cu amănuntul şi comerţ cu ridicata în aceeaşi structură, respectiv suprafaţă de vânzare, nu permit accesul persoanelor fizice la comerţul de tip cash and carry, ceea ce are ca efect crearea unei discriminări între cetăţeni, în contradicţie cu dispoziţiile art. 16 din Legea fundamentală. Ipoteza criticată „are în vedere mai ales interpretarea organelor de control în ceea ce priveşte asimilarea cumpărării de produse pentru consum propriu de către persoanele fizice din magazinele cash and carry, cu desfăşurarea activităţii de vânzare cu amănuntul.” Potrivit susţinerilor autoarei excepţiei, „teza neconstituţională este aceea că, datorită prevederilor art. 80 pct. 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000, cu modificările ulterioare, persoanele fizice – deşi autorizate prin raporturile de mandat sau prepuşenie să aibă acces la magazinele cash and carry, sunt restricţionate şi discriminate faţă de persoanele fizice autorizate administrativ, de la posibilitatea de a cumpăra produse pentru consum propriu, datorită asimilării acestei activităţi cu cea de vânzare cu amănuntul.” Curtea nu poate primi aceste critici, care vizează, în esenţă, modul de interpretare a art. 4 lit. e) din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000, care defineşte „comerţul de gros cash and carry” coroborat cu art. 80 pct. 22 din acelaşi act normativ. Aceasta întrucât, potrivit art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 „Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată […]”. Competenţa de a aprecia cu privire la natura juridică şi caracteristicile formei de comerţ exercitate de autoarea excepţiei, precum şi a incidenţei, în cauză, a prevederilor legale criticate, revine instanţei de judecată căreia, de altfel, Societatea Comercială „Selgros Cash amp; Carry” – S.R.L. i s-a adresat, formulând plângere împotriva procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor întocmit de organele fiscale.Pentru considerentele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 alin. (1) şi (6) din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 80 pct. 22 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Selgros Cash amp; Carry” – S.R.L. în Dosarul nr. 721/RCA/2005 al Tribunalului Constanţa – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 noiembrie 2006.PREŞEDINTE,ION PREDESCUMagistrat-asistent,Marieta Safta_________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește