DECIZIE nr. 870 din 24 iunie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 112 alin. 1 pct. 4 din Codul de procedură civilă



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorSimona Ricu – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 112 alin. 1 pct. 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Baupartner" – S.R.L. din Ploieşti în Dosarul nr. 2.049/105/2007 al Tribunalului Prahova – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere ca neîntemeiate a criticilor formulate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 20 ianuarie 2010, pronunţată în Dosarul nr. 2.049/105/2007, Tribunalul Prahova – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 112 alin. 1 pct. 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Baupartner" – S.R.L. din Ploieşti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul consideră că dispoziţia legală criticată, care stabileşte obligaţia facultativă a reclamantului de a-şi motiva în drept acţiunea, este neconstituţională în raport cu art. 16, 21 şi 24 din Constituţie. Astfel, textul de lege creează o vădită inegalitate între părţile din proces: în timp ce reclamantul este titularul unei obligaţii facultative, pârâtul are obligaţia de a respecta cu stricteţe normele procedurale sub sancţiunea decăderii. Nu poate fi acceptată nici posibilitatea judecătorului de a substitui prin hotărârea pronunţată lipsurile formale ale cererii de chemare în judecată, întrucât într-o atare situaţie s-ar încălca dreptul la apărare al pârâtului, principiul contradictorialităţii şi publicităţii procesului civil, precum şi principiul rolului activ al judecătorului care nu îl poate obliga pe acesta să înfăptuiască ceea ce partea, deşi avea obligaţia expresă legală, nu a realizat.Tribunalul Prahova – Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că dispoziţiile legale criticate nu aduc atingere textelor constituţionale invocate, limitarea este deopotrivă valabilă pentru ambele părţi, în situaţia în care pârâtul formulează o cerere reconvenţională, fiind obligat să respecte dispoziţiile art. 112 din Codul de procedură civilă.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, textele de lege criticate fiind în deplină concordanţă cu dispoziţiile constituţionale invocate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 112 alin. 1 pct. 4 din Codul de procedură civilă, text de lege care are următorul conţinut: "Cererea de chemare în judecată va cuprinde: […]4. arătarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea;".În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16, 21 şi 24.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că semnificaţia art. 112 din Codul de procedură civilă este aceea de a determina elementele pe care trebuie să le cuprindă cererea de chemare în judecată, ca act de învestire al instanţei de judecată. Printre acestea se regăseşte şi arătarea motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază cererea, determinând cadrul în care se va desfăşura întreaga activitate de soluţionare a litigiului. Aceste elemente sunt necesare pentru ca instanţa să aibă posibilitatea de a cunoaşte toate împrejurările relevante pe care se sprijină pretenţiile deduse în justiţie, cât şi pentru pârât, întrucât în acest mod este în măsură să îşi pregătească apărarea.Motivele de fapt reprezintă împrejurările de fapt care l-au determinat pe reclamant să apeleze la concursul instanţei. În ceea ce priveşte motivele de drept, acestea constituie temeiul juridic al cererii, fundamentul raportului juridic dedus judecăţii.Curtea reţine că nu este necesară indicarea exactă a textelor de lege pe care se întemeiază cererea de chemare în judecată, întrucât încadrarea în drept a faptelor este şi trebuie să rămână opera judecătorului, ci este suficient să se indice principiile de drept pe care se fundamentează pretenţiile reclamantului. De altfel, în cazul în care există îndoieli cu privire la temeiul juridic al acţiunii, instanţa poate da calificarea juridică corespunzătoare după ce în prealabil a pus în discuţia contradictorie a părţilor noua cauză.Raţiunea acestui element al cererii de chemare în judecată, sub ambele aspecte – al motivelor de fapt şi de drept – prezintă importanţă din mai multe puncte de vedere. Astfel, pe de o parte, permite pârâtului să îşi formuleze excepţiile, apărările sau explicaţiile cu privire la pretenţiile reclamantului, contribuind la determinarea cadrului procesual şi calităţii procesuale a părţilor, şi, pe de altă parte, stabileşte cauza juridică a litigiului, ca element al autorităţii de lucru judecat.Aşa fiind, Curtea constată că susţinerile autorului excepţiei, referitoare la încălcarea dreptului pârâtului la apărare şi la un proces echitabil sunt neîntemeiate, dispoziţiile legale criticate având ca finalitate tocmai protejarea drepturilor sale procesuale în vederea soluţionării juste a litigiului dedus judecăţii.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 112 alin. 1 pct. 4 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Societatea Comercială "Baupartner" – S.R.L. din Ploieşti în Dosarul nr. 2.049/105/2007 al Tribunalului Prahova – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 iunie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește