DECIZIE NR. 87 DIN 30 SEPTEMBRIE 1994

privind constituţionalitatea art. 7 din Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului



Cu adresa nr. XI/686 din 13 septembrie 1994, Curtea Constituţională a fost sesizată de preşedintele Camerei Deputaţilor şi de preşedintele Senatului, în temeiul art. 144 lit. b) din Constituţie şi al art. 21 din Legea nr. 47/1994, pentru verificarea constituţionalităţii art. 7 din Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, în raport cu prevederile art. 88 din Constituţie.Sesizarea nu este motivată, dar din dezbaterile parlamentare ce au avut loc în şedinţa Camerelor reunite pentru primirea mesajului adresat Parlamentului de Preşedintele României, la 13 septembrie 1994, rezultă ca problema ce a suscitat controversa legată de art. 7 din regulament îşi are sorgintea în propunerea ca după prezentarea mesajului să aibă loc, imediat, dezbaterea acestuia. Aceasta propunere îşi avea temeiul în prevederile art. 7 alin. 1 din regulament, potrivit căruia "prezentarea şi dezbaterea mesajelor adresate Parlamentului" de către Preşedintele României se înscriu, cu prioritate, pe ordinea de zi.În sesizare se solicita aprecierea constituţionalităţii art. 7 din regulament în raport cu dispoziţiile art. 88 din Constituţie conform cărora "Preşedintele României adresează Parlamentului mesaje cu privire la principalele probleme politice ale naţiunii".Având în vedere dispoziţiile art. 144 lit. b) din Constituţie, precum şi ale art. 2, 3, 12 şi 21 din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională este competenţa sa verifice constituţionalitatea art. 7 din Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, care face obiectul sesizării.CURTEA CONSTITUŢIONALĂţinând seama de prevederile Constituţiei, ale Legii nr. 47/1992 şi ale art. 7 din Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, precum şi de rapoartele judecătorilor-raportori, constata următoarele :Din prevederile art. 88 din Constituţie rezultă ca mesajul este mijlocul prin care Preşedintele României comunică Parlamentului opiniile sale cu privire la principalele probleme politice ale naţiunii. Dreptului de mesaj al preşedintelui îi corespunde, potrivit art. 62 alin. (2) lit. a) din Constituţie, obligaţia Camerelor, întrunite în şedinţa comuna, de a primi mesajul.Nici o dispoziţie constituţională nu prevede obligaţia supunerii acestui mesaj spre dezbatere Parlamentului.De asemenea, întrucît art. 99 din Constituţie prevede că numai decretele preşedintelui se contrasemnează de către primul-ministru, rezultă ca mesajul constituie un act politic exclusiv şi unilateral al Preşedintelui României pe care Camerele, întrunite în şedinţa comuna, au, potrivit art. 62 alin. (2) lit. a) din Constituţie, numai obligaţia de a-l "primi". De aceea organizarea dezbaterii mesajului cu participarea preşedintelui este în contradictie cu aceste prevederi.Prin locul şi rolul sau, derivat din alegerea directa de către popor – ceea ce îi conferă un grad echivalent de legitimitate cu Parlamentul, de asemenea ales direct -, Preşedintele României nu poate fi participant la o dezbatere parlamentară, deoarece aceasta ar insemna să-şi angajeze răspunderea politica, ceea ce este contrar poziţiei sale constituţionale, situându-l într-o situaţie similară cu aceea a Guvernului care, potrivit art. 108 alin. (1) din Constituţie, răspunde politic în faţa Parlamentului.Primirea mesajului de către Camerele reunite constituie o modalitate a colaborării celor două autorităţi alese prin vot direct – Parlamentul şi Preşedintele României – constind în aducerea la cunoştinţa parlamentarilor a opiniilor preşedintelui cu privire la principalele probleme politice ale naţiunii. De aceea, după primirea mesajului de către Camere, aspecte ce alcătuiesc conţinutul sau ar putea face obiectul unei dezbateri, dar ca o problemă separată. Nimic nu poate împiedica Parlamentul, în calitate de organ reprezentativ suprem al poporului român, potrivit art. 58 alin. (1) din Constituţie, sa dezbata o problemă prevăzută în mesajul pe care l-a primit şi chiar sa adopte o măsura pe baza acestei dezbateri. Aceasta este însă un alt aspect, ulterior şi subsecvent primirii mesajului, fără participarea preşedintelui, nemaiconstituind expresia unei obligaţii constituţionale, ca aceea a primirii mesajului, prevăzută de art. 62 alin. (2) lit. a) din Constituţie, ci exercitarea unei prerogative proprii, caracteristice activităţii parlamentare. Obiectul şi scopul unei asemenea dezbateri nu ar putea fi respingerea mesajului, deoarece "a primi" – asa cum prevede art. 62 alin. (2) lit. a) din Constituţie – nu poate fi confundat cu "a respinge". De aceea dezbaterea ar putea urmări exclusiv exprimarea opiniei parlamentarilor în legătură cu problema aflată în discuţie şi, după caz, adoptarea, în mod corespunzător, unei sau unor măsuri.Faţa de cele arătate, rezultă ca textul art. 7 alin. 1 din regulament, care se referă la "prezentarea şi dezbaterea" mesajului, întrucît reuneste doua aspecte ce nu pot fi decît distincte, este, în ceea ce priveşte obligaţia dezbaterii, neconstitutional. El vine în conflict nu cu dreptul la mesaj, consacrat de art. 88 din Constituţie, ci cu prevederile art. 62 alin. (2) lit. a) din Constituţie, care instituie obligaţia Camerelor de "a primi" mesajul.În afară însă de art. 88, Constituţia se referă expres la mesaj şi în cuprinsul dispoziţiilor art. 92 alin. (3), referitor la aducerea la cunoştinţa Parlamentului a măsurilor luate pentru respingerea unei agresiuni. În aceasta situaţie, ţinând seama de atribuţiile constituţionale ale Parlamentului prevăzute la art. 62 alin. (2) lit. c) şi d) din Constituţie şi de faptul ca mesajul are ca obiect o decizie adoptată, prezentarea şi dezbaterea acestuia nu pot fi decît concomitente, asa cum se prevede la art. 7 alin. 1 din regulament.În concluzie, având în vedere prevederile art. 144 lit. b) din Constituţie, ale Regulamentului şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului şi ale Legii nr. 47/1992, cu majoritate de voturi.CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE1. Prevederea de la art. 7 alin. 1 din Regulamentul şedinţelor comune ale Camerei Deputaţilor şi Senatului, referitoare la obligativitatea dezbaterii mesajelor prezentate de Preşedintele României, este neconstitutionala, cu excepţia situaţiilor la care se referă art. 92 alin. (3) din Constituţie.2. Prezenta decizie se comunică celor două Camere ale Parlamentului şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.Dezbaterea a avut loc la data de 30 septembrie 1994 şi la ea au participat Vasile Gionea, preşedinte, Viorel Mihai Ciobanu, Mihai Constantinescu, Ion Filipescu, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru, Florin Bucur Vasilescu şi Victor Dan Zlatescu, judecători.p. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,Florin Bucur Vasilescu Magistrat-asistent,Florentina Geangu–––––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește