DECIZIE nr. 87 din 30 aprilie 1997

privind excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă



Ioan Muraru – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Popa – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorRaul Petrescu – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol, pronunţarea asupra recursului declarat de Udrescu Mircea, Udrescu Alexandru, Udrescu Vladimir şi Udrescu Ştefan împotriva Deciziei Curţii Constituţionale nr. 110 din 8 octombrie 1996*).Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 22 aprilie 1997, în prezenta părţilor şi a reprezentantului Ministerului Public, şi au fost consemnate în încheierea de la acea data, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 30 aprilie 1997.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Decizia nr. 110 din 8 octombrie 1996, Curtea Constituţională a respins ca vadit nefondata excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă. Soluţia s-a fundamentat pe Decizia nr. 96 din 24 septembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 251 din 17 octombrie 1996, prin care s-a statuat ca prevederile art. 330^1 din Codul de procedură civilă sunt neconstituţionale în măsura în care se aplică hotărârilor pronunţate înainte de 26 iulie 1993, data intrării în vigoare a Legii nr. 59/1993.Împotriva acestei decizii au declarat recurs Udrescu Mircea, Udrescu Alexandru, Udrescu Vladimir şi Udrescu Ştefan, sustinand ca art. 330^1 din Codul de procedură civilă este neconstitutional, deoarece prin declararea oricând a recursului în anulare, împotriva unor hotărâri definitive şi irevocabile, se creează o incertitudine cu privire la ocrotirea legală a dreptului de proprietate.Potrivit art. 24 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepţia a fost respinsă ca vadit nefondata, s-au solicitat punctele de vedere ale celor două Camere ale Parlamentului şi al Guvernului.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca recursul este nefondat, deoarece Decizia nr. 110/1996 se întemeiază pe prevederi ale unor decizii definitive ale Curţii Constituţionale, care, potrivit Constituţiei şi Legii nr. 47/1992, sunt obligatorii.Camera Deputaţilor şi Senatul nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,având în vedere decizia atacată, motivele de recurs invocate, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile recurentilor şi ale procurorului, prevederile art. 330^1 din Codul de procedură civilă, raportate la dispoziţiile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Art. 135 alin. (1) din Constituţie prevede că statul ocroteşte proprietatea. De asemenea, conform art. 41 alin. (1) din Constituţie, dreptul de proprietate este garantat, iar conţinutul şi limitele lui sunt stabilite prin lege.Exercitarea recursului în anulare nu este de natura a aduce atingere dreptului de proprietate, asa cum este el reglementat prin dispoziţiile constituţionale precitate. Prin definiţie, rolul şi functionalitatea unei cai de atac sunt acelea de a se indrepta posibilele erori de legalitate sau temeinicie săvârşite de instanţele judecătoreşti în pronunţarea unor hotărâri. Or, acest lucru nu poate intră în conflict cu drepturile care aparţin persoanelor fizice şi juridice în baza unor hotărâri judecătoreşti. Aceste hotărâri, pentru a constitui un fundament legal al drepturilor recunoscute, trebuie să fie pronunţate în condiţii de legalitate şi temeinicie, iar verificarea lor constituie obiectiv esenţial al oricărei cai de atac prevăzute de lege.Cat despre exercitarea oricând a recursului în anulare, se constată că prin Legea nr. 17 din 17 februarie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 26 din 18 februarie 1997, dispoziţiile art. 330^1 din Codul de procedură civilă au fost modificate în sensul că recursul în anulare nu mai poate fi declarat oricând, ci numai în termen de 6 luni de la data când hotărârea judecătorească a rămas irevocabilă sau de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. Pe cale de consecinţa, urmează a se admite recursul şi, în temeiul art. 25 din Legea nr. 47/1992, ţinând seama de noua redactare a art. 330^1 din Codul de procedură civilă, excepţia de neconstituţionalitate să fie respinsă ca fiind lipsită de obiect.În temeiul dispoziţiilor art. 144 lit. c) şi ale art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi ale art. 13 alin. (1) lit. A.c), ale art. 25 şi ale art. 26 din Legea nr. 47/1992,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Admite recursul declarat de Udrescu Ştefan, Udrescu Alexandru, Udrescu Mircea şi Udrescu Vladimir şi modifica Decizia Curţii Constituţionale nr. 110 din 8 octombrie 1996, în sensul că respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 330^1 din Codul de procedură civilă, ca fiind lipsită de obiect.Definitivă.Pronunţată în şedinţa publică din 30 aprilie 1997.––––Notă …
*) Decizia Curţii Constituţionale nr. 110 din 8 octombrie 1996 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 37 din 6 martie 1997.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN MURARUMagistrat-asistent,Florentina Geangu––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește