DECIZIE nr. 87 din 27 ianuarie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 166 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii



Ion Predescu – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorBenke Karoly – magistrat-asistent-şefCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Simona Ricu.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 166 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, excepţie ridicată de Mihaela Neagu în Dosarul nr. 302/44/2009 al Curţii de Apel Galaţi – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că autorul excepţiei, prin critica sa, vizează interpretarea şi aplicarea art. 166 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 10 mai 2010, pronunţată în Dosarul nr. 302/44/2009, Curtea de Apel Galaţi – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 166 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, excepţie ridicată de Mihaela Neagu într-o cauză având ca obiect soluţionarea unui litigiu de muncă.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se arată că textul legal criticat, stabilind ca moment al naşterii dreptului de prescripţie "data la care drepturile respective erau datorate", este neconstituţional în măsura în care la acea dată creditorul nu avea cunoştinţă de existenţa dreptului. În acest sens, se arată că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin Decizia nr. XXI/2008, a stabilit că magistraţii au dreptul la sporul de suprasolicitare neuropsihică, întrucât dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 83/2000 care eliminau sporul în cauză au fost declarate neconstituţionale. Or, în acest caz, nu se poate susţine că sporul în cauză era datorat doar din anul 2008, ci chiar din anul 2000; dispoziţiile criticate care prevăd prescrierea dreptului la acţiune raportată la „data la care drepturile respective erau datorate” apar ca fiind neconstituţionale din moment ce creditorul obligaţiei nu a avut cunoştinţă de drepturile salariale pe care le datora debitorul.Curtea de Apel Galaţi – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale apreciază că excepţia de neconstituţionalitate formulată este neîntemeiată; totodată, apreciază că aspectele puse în discuţie de către autorul excepţiei ţin mai degrabă de aplicarea şi interpretarea legii, chestiuni ce aparţin sferei de competenţă a instanţelor judecătoreşti.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată, arătând, în acest sens, că dispoziţiile legale criticate, consacrând soluţia prescriptibilităţii drepturilor salariale prin raportare la momentul obiectiv de la care drepturile respective erau datorate, respectă toate criteriile de calitate, accesibilitate şi previzibilitate a normelor juridice.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, ele fiind expresia la nivel legal a prevederilor art. 126 alin. (2) din Constituţie. Totodată, se arată că aspectele învederate instanţei constituţionale ţin mai degrabă de modul de aplicare şi interpretare a legii, chestiuni care excedează sferei de competenţă a Curţii Constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze prezenta excepţie.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 166 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 5 februarie 2003, cu modificările şi completările ulterioare, care au următorul cuprins:"(1) Dreptul la acţiune cu privire la drepturile salariale, precum şi cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligaţiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate."Autorul excepţiei susţine că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 41 alin. (1) privind dreptul la muncă.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în realitate, aspectele relevate nu se constituie într-o veritabilă critică de neconstituţionalitate, ci reprezintă chestiuni care ţin de modul de interpretare şi aplicare a legii. Or, astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 126 alin. (3) din Constituţie, numai instanţele judecătoreşti sunt competente a se pronunţa asupra interpretării şi aplicării legii, revenind Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie competenţa de a unifica practica judiciară. Astfel, se observă că cele arătate în excepţia de neconstituţionalitate sunt aspecte a căror soluţionare excedează competenţei instanţei constituţionale, ceea ce şi determină inadmisibilitatea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Obiter dictum, atunci când instanţa de judecată va soluţiona acţiunea reclamanţilor din dosarul sus-menţionat, va ţine seama de faptul că prin deciziile pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ca urmare a formulării unor recursuri în interesul legii nu se poate legifera, astfel încât ele pot doar constata drepturi preexistente, şi nu să creeze drepturi (salariale) noi; de altfel, aceste decizii sunt pronunţate tocmai pentru că anterior au existat atât soluţii judiciare de constatare a existenţei dreptului, cât şi de inexistenţă a acestuia.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 166 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, excepţie ridicată de Mihaela Neagu în Dosarul nr. 302/44/2009 al Curţii de Apel Galaţi – Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2011.PREŞEDINTE,ION PREDESCUMagistrat-asistent-şef,Benke Karoly____________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește