DECIZIE nr. 87 din 20 martie 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificate şi completate prin Ordonanţa Guvernului nr. 30/1999



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorClaudia Miu – magistrat-asistent şefPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificate şi completate prin Ordonanţa Guvernului nr. 30/1999, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Sofert” – S.A. din Bacau în Dosarul nr. 3.545/2000 al Curţii de Apel Bacau – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 26 septembrie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 3.545/2000, Curtea de Apel Bacau – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificate şi completate prin Ordonanţa Guvernului nr. 30/1999, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Sofert” – S.A. din Bacau.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine ca dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile art. 16 alin. (1) şi ale art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, creând privilegii pentru instituţiile publice prin scutirile acordate şi discriminări faţă de autorul excepţiei prin obligarea sa la plata taxei judiciare de timbru. Aceleaşi dispoziţii determina aplicarea unui tratament juridic diferit între persoanele care fac parte din aceeaşi categorie de justiţiabili, deoarece "beneficiarii acestor scutiri pot abuza şi chema în instanţa, discretionar, părţile cu care au raporturi juridice, dacă şi acestea nu au acelaşi tratament juridic pentru a-şi putea exercita căile de atac". Se mai susţine ca aceleaşi dispoziţii legale contravin şi principiului liberului acces la justiţie, consacrat prin dispoziţiile art. 21 din Constituţie, arătând ca persoana care nu beneficiază de scutire, prin imposibilitatea efectuării acestei plati, nu se poate adresa justiţiei pentru apărarea intereselor sale.Curtea de Apel Bacau – Secţia comercială şi de contencios administrativ, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia ridicată este neîntemeiată, întrucât faptul ca dispoziţiile legale criticate prevăd anumite scutiri de taxa judiciară de timbru pentru anumite instituţii publice nu poate conduce la concluzia ca se infrange principiul constituţional al egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, deoarece textul instituie scutiri pentru anumite categorii de cereri, fără să facă diferentieri între contribuabili. În susţinerea opiniei sale instanţa invoca principiul egalităţii care "nu înseamnă uniformitate, asa încât, dacă la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal, la situaţii diferite tratamentul nu poate fi decât diferit".În conformitate cu dispoziţiile art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, precum şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, apreciază ca excepţia ridicată nu este intemeiata, întrucât dispoziţia legală criticata este în concordanta cu prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, care consacra egalitatea în drepturi a cetăţenilor români, notiune care are în vedere categoria persoanelor fizice apartinatoare statului român şi care nu poate fi interpretată prin extindere ca fiind aplicabilă şi persoanelor juridice. Atunci când legiuitorul constituant a dorit ca anumite principii să fie aplicabile şi persoanelor juridice, a utilizat noţiunea de "persoane", ca de pilda în cuprinsul art. 21 din Constituţie. De altfel problematica dedusă în faţa Curţii Constituţionale "tine mai mult de justetea şi echitabilitatea unei măsuri de scutire de plată taxelor judiciare de timbru, decât de constituţionalitate".Preşedintele Senatului şi preşedintele Camerei Deputaţilor nu au transmis punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile autorului excepţiei, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificate şi completate prin Ordonanţa Guvernului nr. 30/1999, având următorul cuprins: „Sunt scutite de taxa judiciară de timbru cererile şi acţiunile, inclusiv căile de atac formulate, potrivit legii, de Senat, Camera Deputaţilor, Preşedinţia României, Guvernul României, Curtea Constituţională, Curtea de Conturi, Consiliul Legislativ, Avocatul Poporului, de Ministerul Public şi de Ministerul Finanţelor, indiferent de obiectul acestora, precum şi cele formulate de alte instituţii publice, indiferent de calitatea procesuala a acestora, când au ca obiect venituri publice.”Autorul excepţiei de neconstituţionalitate considera ca prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 16 alin. (1) şi ale art. 21 alin. (1) şi (2) din Constituţie, potrivit cărora:– Art. 16 alin. (1): "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări." ;– Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept." … Examinând susţinerea referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 16 alin. (1) din Constituţie, Curtea constata ca acestea garantează egalitatea în drepturi a cetăţenilor, iar nu egalitatea persoanelor colective, a persoanelor juridice. De aceea acest text constituţional nu este aplicabil persoanelor juridice, faţă de care s-a promovat un tratament diferenţiat numai în cazul în care regimul juridic diferit s-ar rasfrange asupra cetăţenilor, implicând inegalitatea lor în faţa legii şi a autorităţilor publice. Curtea Constituţională s-a pronunţat în mod constant în acest sens, de exemplu prin deciziile nr. 102 din 31 octombrie 1995 şi nr. 70 din 23 mai 1996, publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 287 din 11 decembrie 1995 şi, respectiv, nr. 181 din 7 august 1996.Nici critica referitoare la încălcarea principiului constituţional referitor la accesul la justiţie nu este intemeiata, deoarece, asa cum a statuat în mod constant Curtea Constituţională, accesul la justiţie nu presupune gratuitatea actului de justiţie şi, implicit, realizarea unor drepturi pe cale judecătorească în mod gratuit. În cadrul mecanismului statului funcţia de restabilire a ordinii de drept, care se realizează de către autoritatea judecătorească, este de fapt un serviciu public ale cărui costuri sunt suportate de la bugetul de stat. Cu privire la modalitatea de constituire a veniturilor bugetului public naţional art. 53 alin. (1) din Constituţie prevede: "Cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice."Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii unor dispoziţii din Legea nr. 146/1997, prin raportare la dispoziţiile art. 21 din Constituţie, statuand cu acel prilej că nu contravine Constituţiei obligarea părţilor din proces la plata taxei de timbru. Astfel, prin Decizia nr. 65 din 11 aprilie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 452 din 13 septembrie 2000, s-a reţinut ca, „deşi este adevărat ca potrivit art. 21 alin. (1) din Constituţie lt; lt;Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime gt; gt;, aceasta nu înseamnă totuşi ca accesul la justiţie trebuie să fie gratuit. Art. 21 din Legea fundamentală nu interzice stabilirea taxelor de timbru în justiţie, fiind justificat ca persoanele care se adresează autorităţilor judecătoreşti să contribuie la acoperirea cheltuielilor prilejuite de realizarea actului de justiţie. Regula este cea a timbrarii acţiunilor în justiţie, excepţiile fiind posibile numai în măsura în care sunt stabilite de legiuitor. Taxa de timbru este o modalitate de acoperire în parte a cheltuielilor pe care le implica serviciul public al justiţiei”.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 12, al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, modificate şi completate prin Ordonanţa Guvernului nr. 30/1999, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Sofert” – S.A. din Bacau în Dosarul nr. 3.545/2000 al Curţii de Apel Bacau – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 martie 2001.PREŞEDINTELE CURŢIICONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent şef,Claudia Miu––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește