DECIZIE nr. 87 din 19 martie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 106 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorPaula C. Pantea – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 106 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, excepţie ridicată, din oficiu, de Tribunalul Maramures Secţia comercială în Dosarul nr. 2.134/1997.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate. Se arata ca susţinerea judecătorului-sindic în sensul că, potrivit dispoziţiilor art. 106 din Legea nr. 64/1995, salariaţii nu îşi pot recupera restantele salariale pe care şi le-au declarat şi care nu au fost contestate este neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 11 iulie 2001 Tribunalul Maramures Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 106 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, excepţie ridicată din oficiu într-o cauza având ca obiect soluţionarea contestaţiilor înregistrate împotriva planului de distribuire depus de lichidatorul desemnat pentru falimentul debitoarei Societatea Comercială „Diante” S.R.L. din Baia Mare.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca, potrivit dispoziţiilor art. 106 din Legea nr. 64/1995, republicată, „fondurile obţinute din vânzarea bunurilor aflate în averea debitorului, constituite ca ipoteci în favoarea creditorului, vor trebui distribuite creditorilor garantaţi după scăderea cheltuielilor determinate de procedura”. Or, în aceasta situaţie toată suma ar trebui, în speta, „sa o primească Banca Dacia Felix fără ca salariaţii să-şi poată recupera restantele salariale pe care şi le-au declarat şi care nu au fost contestate”. În felul acesta se considera ca sunt incalcate dispoziţiile art. 38 alin. (2) din Constituţie, text care garantează protecţia socială a muncii pentru salariaţi. Conform susţinerilor instanţei de judecată, „protecţia socială a muncii înseamnă inclusiv garantarea plăţii salariilor pentru munca depusa şi măsuri de protecţie în caz de executare silită pentru situaţia în care această categorie de creditori vine în concurs cu alţi creditori, inclusiv cei cu garanţii reale”.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prevederile art. 106 din Legea nr. 64/1995, republicată, „se margineste să aplice, în domeniul ei, art. 1719, art. 1720 şi art. 1746-1750 din Codul civil cu privire la garanţiile reale care pot greva imobilele şi la efectele juridice ale acestora”.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei şi ale Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 106 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 608 din 13 decembrie 1999. Aceste dispoziţii legale au următorul cuprins:– Art. 106: "(1) Fondurile obţinute din vânzarea bunurilor din averea debitorului, constituite ca ipoteci sau ca alte garanţii reale în favoarea creditorilor, vor fi distribuite în următoarea ordine:1. taxe, timbre şi orice alte cheltuieli aferente vânzării bunurilor respective, inclusiv cheltuielile necesare pentru conservarea şi administrarea acestor bunuri, precum şi plata retributiilor persoanelor angajate în condiţiile art. 22;2. creanţele creditorilor garantaţi, cuprinzând tot capitalul şi dobânzile.(2) În cazul în care sumele realizate din vânzarea acestor bunuri vor fi insuficiente pentru plata în întregime a respectivelor creanţe garantate, creditorii vor avea, pentru diferenţa, creanţe chirografare care vor veni în concurs cu cele prevăzute la art. 108 pct. 9 şi vor fi supuse dispoziţiilor art. 37. Dacă după plata sumelor prevăzute la alin. (1) rezultă o diferenţa în plus, aceasta va fi depusa, prin grija lichidatorului, în contul averii debitorului. … (3) Un creditor cu creanta garantată este îndreptăţit sa participe la orice distribuire de suma, facuta înaintea vânzării bunului supus garanţiei lui. Sumele primite din acest fel de distribuiri vor fi scăzute din cele pe care creditorul ar fi îndreptăţit să le primească ulterior din preţul obţinut prin vânzarea bunului supus garanţiei sale, dacă aceasta este necesar pentru a împiedica un astfel de creditor sa primească mai mult decât ar fi primit dacă bunul supus garanţiei sale ar fi fost vândut anterior distribuirii." … Instanţa de judecată considera ca aceste prevederi legale contravin dispoziţiilor art. 38 alin. (2) din Constituţie, potrivit cărora "Salariaţii au dreptul la protecţia socială a muncii. Măsurile de protecţie privesc securitatea şi igiena muncii, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii grele, precum şi alte situaţii specifice".Se susţine, în esenta, ca protecţia socială a muncii înseamnă "inclusiv garantarea plăţii salariilor pentru munca depusa şi măsuri de protecţie în caz de executare silită pentru situaţia în care această categorie de creditori vine în concurs cu alţi creditori, inclusiv cei cu garanţii reale". Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca prevederile legale criticate sunt constituţionale pentru considerentele ce urmează:În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate intemeiata pe susţinerea potrivit căreia textul de lege criticat ar încalcă dispoziţiile art. 38 alin. (2) din Constituţie, Curtea observa ca între cele doua texte nu exista vreo legătură. Într-adevăr, în timp ce dispoziţiile art. 38 alin. (2) din Constituţie consacra dreptul fundamental la protecţia socială a muncii, textul de lege criticat se referă la ordinea de preferinta a acoperirii unor creanţe din fondurile obţinute în urma vânzării bunurilor din averea debitorului, grevate, în favoarea creditorului, de ipoteci, gajuri, drepturi de retenţie sau alte garanţii reale mobiliare, în cazul procedurii speciale reglementate de Legea nr. 64/1995, republicată. De altfel, într-o alta cauza în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 108 din Legea nr. 64/1995, republicată, text care se referă la ordinea de preferinta a creanţelor în cazul lichidării unor bunuri din averea debitorului pe bază de plan, precum şi în cazul falimentului, Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 269 din 2 octombrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 46 din 23 ianuarie 2002, a reţinut ca invocarea art. 38 alin. (1) din Constituţie nu este intemeiata, întrucât textul art. 108 pct. 3 din Legea nr. 64/1995, republicată, nu conţine prevederi care ingradesc exerciţiul dreptului la munca sau al alegerii profesiei şi a locului de muncă şi nici dreptul la o remuneraţie corespunzătoare pentru munca prestată.Aceasta argumentare a soluţiei Curţii Constituţionale poate fi considerată aplicabilă, "mutatis mutandis", şi în cazul dispoziţiilor art. 106 din Legea nr. 64/1995, republicată.În consecinţa, faptul ca legea oferă posibilitatea de a se distribui creditorilor care au garanţii reale fondurile obţinute din vânzarea bunurilor din averea debitorului nu poate fi considerată ca o încălcare a dispoziţiilor art. 38 alin. (2) din Constituţie, care reglementează dreptul la protecţia socială a muncii.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 106 din Legea nr. 64/1995 privind procedura reorganizării judiciare şi a falimentului, republicată, excepţie ridicată din oficiu în Dosarul nr. 2.134/1997 al Tribunalului Maramures – Secţia comercială.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 martie 2002.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta──────────────

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește