DECIZIE nr. 87 din 10 februarie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 208 şi 209 din Codul penal



Ioan Vida – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorMarinela Mincă – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 208 şi 209 din Codul penal, excepţie ridicată de Marian Chiru în Dosarul nr. 1.008/2004 al Judecătoriei Constanţa.La apelul nominal se prezintă, personal, partea Marian Dragoş Câşlariu şi se constată lipsa autorului excepţiei şi a celeilalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Partea Marian Dragoş Câşlariu solicită acordarea unui nou termen de judecată în vederea pregătirii apărării.Reprezentantul Ministerului Public se opune cererii formulate, deoarece cauza se află deja la al doilea termen acordat de Curte în acelaşi scop.Curtea, deliberând asupra cererii formulate, în temeiul art. 14 din Legea nr. 47/1992 şi al art. 156 din Codul de procedură civilă, respinge cererea de acordare a unui nou termen de judecată.Cauza se află în stare de judecată.Partea prezentă solicită respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca nefondată, deoarece dispoziţiile legale criticate se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei, iar prin incriminarea faptelor de furt şi furt calificat se asigură tocmai protecţia dreptului de proprietate.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 11 octombrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 1.008/2004, Judecătoria Constanţa a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 208 şi 209 din Codul penal.Excepţia a fost ridicată de inculpatul Marian Chiru în dosarul cu numărul de mai sus, având drept obiect soluţionarea unei cauze penale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că instituirea principiului oficialităţii pentru infracţiunile prevăzute de art. 208 şi 209 din Codul penal este de natură a aduce atingere principiului egalităţii în drepturi, deoarece în cazul altor infracţiuni contra patrimoniului, cum ar fi, de pildă, cele de abuz de încredere ori gestiune frauduloasă prevăzute şi pedepsite de art. 213 şi 214 din Codul penal, acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate şi împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală. Inegalitatea este cu atât mai pregnantă în situaţia infracţiunii prevăzute de art. 210 din Codul penal, care, deşi întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii-cadru de furt, în considerarea unor aspecte referitoare la rudenie ori găzduire, oferă persoanei interesate posibilitatea de a dispune cu privire la declanşarea procesului penal. Şi în cazul altor categorii de infracţiuni, cum ar fi cele privitoare la integritatea corporală, părţile vătămate nu sunt ţinute de principiul oficialităţii, putând dispune fără o justificare obiectivă de dreptul de a exercita sau nu o acţiune judiciară.De asemenea, dreptul proprietarului de a se judeca sau nu penal cu persoana care i-a luat fără drept un bun este cenzurat de către stat, împiedicând partea vătămată să dispună cum voieşte de ceea ce este al său.Judecătoria Constanţa opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece în cadrul procesului penal tragerea la răspundere penală a infractorului se realizează, în majoritatea cazurilor, din oficiu. Legiuitorul are însă libertatea de a stabili anumite limite principiului oficialităţii, ţinând cont de gradul de pericol social diferit, de atingerea gravă ori mai puţin gravă a drepturilor ocrotite şi de rezonanţa socială a faptelor. Toate aceste excepţii de la oficialitatea procesului penal sunt stabilite expres şi ţin de politica penală a fiecărui stat, iar prin legiferarea acestora nu se aduce atingere egalităţii în drepturi a cetăţenilor şi nici principiului apărării dreptului de proprietate privată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul României apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile art. 208 şi 209 din Codul penal sunt în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale ale art. 126 alin. (2) şi ale art. 129, în temeiul cărora legiuitorul stabileşte în mod suveran regulile privind procedura de judecată, cu respectarea celorlalte dispoziţii din Legea fundamentală, şi reglementează căile de atac.Principiul egalităţii în drepturi presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. Or, în cazul infracţiunilor prevăzute în art. 279 din Codul de procedură penală legiuitorul a dat prioritate principiului disponibilităţii în considerarea unor situaţii diferite – cum ar fi pericolul social mai redus al faptei ori săvârşirea acesteia în cadrul unor relaţii de familie sau de vecinătate – de cele prevăzute în art. 208 şi 209 din Codul penal. Această diferenţă de tratament procesual nu instituie privilegii sau discriminări, iar dispoziţiile legale criticate se aplică, deopotrivă, tuturor persoanelor aflate într-o situaţie identică.Prevederile art. 208 şi 209 din Codul penal nu contravin nici dispoziţiilor art. 44 din Constituţie privind dreptul de proprietate privată, întrucât legiuitorul nu instituie reguli deosebite referitoare la ocrotirea proprietăţii în funcţie de titularul dreptului, ci, dimpotrivă, protecţia acestui drept se realizează în mod egal, pentru toate persoanele interesate.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece, astfel cum au fost redactate textele de lege criticate, care definesc conţinutul infracţiunilor de furt şi furt calificat, se aplică, fără nici o discriminare, tuturor celor aflaţi în situaţia prevăzută de ipoteza normei legale.Referitor la critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 208 şi 209 din Codul penal faţă de art. 44 din Legea fundamentală, Avocatul Poporului consideră că, dimpotrivă, textele legale contestate asigură exercitarea deplină a dreptului de proprietate, prin incriminarea acţiunii unei persoane de sustragere a unor bunuri mobile din posesia sau detenţia unei alte persoane, fără consimţământul acesteia, în scopul însuşirii pe nedrept.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 208 şi 209 din Codul penal, care au următorul conţinut:– Art. 208: "Luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, fără consimţământul acestuia, în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 12 ani.Se consideră bunuri mobile şi orice energie care are o valoare economică, precum şi înscrisurile.Fapta constituie furt chiar dacă bunul aparţine în întregime sau în parte făptuitorului, dar în momentul săvârşirii acel bun se găsea în posesia sau deţinerea legitimă a altei persoane.De asemenea, constituie furt luarea în condiţiile alin. 1 a unui vehicul, cu scopul de a-l folosi pe nedrept.";– Art. 209: "Furtul săvârşit în următoarele împrejurări:a) de două sau mai multe persoane împreună; … b) de o persoană având asupra sa o armă sau o substanţă narcotică; … c) de către o persoană mascată, deghizată sau travestită; … d) asupra unei persoane aflate în imposibilitate de a-şi exprima voinţa sau de a se apăra; … e) într-un loc public; … f) într-un mijloc de transport în comun; … g) în timpul nopţii; … h) în timpul unei calamităţi; … i) prin efracţie, escaladare sau prin folosirea fără drept a unei chei adevărate ori a unei chei mincinoase, se pedepseşte cu închisoare de la 3 la 15 ani. … Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi furtul privind:a) un bun care face parte din patrimoniul cultural; … b) un act care serveşte pentru dovedirea stării civile, pentru legitimare sau identificare. … Furtul privind următoarele categorii de bunuri:a) ţiţei, gazolină, condensat, etan lichid, benzină, motorină, alte produse petroliere sau gaze naturale din conducte, depozite, cisterne ori vagoane-cisternă; … b) componente ale sistemelor de irigaţii; … c) componente ale reţelelor electrice; … d) un dispozitiv ori un sistem de semnalizare, alarmare ori alertare în caz de incendiu sau alte situaţii de urgenţă publică; … e) un mijloc de transport sau orice alt mijloc de intervenţie la incendiu, la accidente de cale ferată, rutiere, navale sau aeriene, ori în caz de dezastru; … f) instalaţii de siguranţă şi dirijare a traficului feroviar, rutier, naval, aerian şi componente ale acestora, precum şi componente ale mijloacelor de transport aferente; … g) bunuri prin însuşirea cărora se pune în pericol siguranţa traficului şi a persoanelor pe drumurile publice; … h) cabluri, linii, echipamente şi instalaţii de telecomunicaţii, radiocomunicaţii, precum şi componente de comunicaţii se pedepseşte cu închisoare de la 4 la 8 ani. … Furtul care a produs consecinţe deosebit de grave se pedepseşte cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.În cazul prevăzut la alin. 3 lit. a), sunt considerate tentativă şi efectuarea de săpături pe terenul aflat în zona de protecţie a conductei de transport al ţiţeiului, gazolinei, condensatului, etanului lichid, benzinei, motorinei, altor produse petroliere sau gazelor naturale, precum şi deţinerea, în acele locuri sau în apropierea depozitelor, cisternelor sau vagoanelor-cisternă, a ştuţurilor, instalaţiilor sau oricăror altor dispozitive de prindere ori perforare."Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prin dispoziţiile legale criticate sunt încălcate dispoziţiile constituţionale ale art. 16 referitoare la egalitatea în drepturi şi ale art. 44 referitoare la dreptul de proprietate privată.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în conformitate cu dispoziţiile art. 73 alin. (3) lit. h) din Constituţie, reglementarea infracţiunilor, pedepselor şi regimului de executare a acestora intră în competenţa Parlamentului. Constituţia lasă, astfel, legiuitorului libertatea de a reglementa această materie prin legi organice, în funcţie de imperativul apărării sociale şi ţinând seama de toate celelalte principii consacrate prin Legea fundamentală.Susţinerea autorului excepţiei, în sensul că dispoziţiile art. 208 şi 209 din Codul penal ar încălca principiul egalităţii în drepturi prevăzut de art. 16 din Constituţie, este nefondată, dat fiind că, prin conţinutul lor, infracţiunile stabilite prin prevederile legale menţionate se deosebesc de infracţiunile la care se referă autorul excepţiei – infracţiuni pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar împăcarea părţilor constituie o cauză de înlăturare a răspunderii penale -, astfel că, neexistând identitate de situaţii juridice, tratamentul juridic diferit nu constituie o discriminare.Nu poate fi primită nici susţinerea autorului excepţiei privind încălcarea art. 44 din Constituţie care garantează dreptul de proprietate, dat fiind că infracţiunile la care se referă acesta fac parte din categoria de infracţiuni contra patrimoniului, iar incriminarea faptelor ce intră în conţinutul lor constituie unul din mijloacele de apărare şi, deci, de garantare a proprietăţii.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 208 şi 209 din Codul penal, excepţie ridicată de Marian Chiru în Dosarul nr. 1.008/2004 al Judecătoriei Constanţa.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 februarie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește