DECIZIE nr. 87 din 1 iunie 1999

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Decretului-lege nr. 68/1990 pentru înlăturarea unor inechitati în salarizarea personalului



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorDoina Suliman – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Decretului-lege nr. 68 din 8 februarie 1990 pentru înlăturarea unor inechitati în salarizarea personalului, excepţie ridicată de Petru Costea în Dosarul nr. 3.501/1998 al Tribunalului Arad – Secţia comercială şi contencios administrativ.La apelul nominal lipsesc părţile, Petru Costea şi Direcţia generală de muncă şi protecţie socială Arad, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicita admiterea excepţiei invocate, deoarece considera ca dispoziţiile art. 2 alin. 1 din Decretul-lege nr. 68/1990 încalcă prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 21 iulie 1998, pronunţată în Dosarul nr. 3.501/1998, Tribunalul Arad – Secţia comercială şi contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Decretului-lege nr. 68/1990 pentru înlăturarea unor inechitati în salarizarea personalului. Excepţia a fost ridicată de Petru Costea într-o cauza în care solicită ca Direcţia generală de muncă şi protecţie socială Arad – Oficiul de pensii să-i recunoască dreptul la încadrarea în grupa a II-a de muncă, precum şi acordarea sporului aferent, pentru perioada 15 iulie 1971 – 4 noiembrie 1998, când a lucrat la Societatea Comercială „Constar” – S.A. din Arad.În motivarea excepţiei se susţine ca dispoziţiile legale criticate, fiind aplicabile numai persoanelor în activitate la data intrării lor în vigoare, iar nu şi persoanelor pensionate, încalcă prevederile constituţionale ale art. 16 alin. (1) care consacra principiul egalităţii cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.Exprimandu-şi opinia, instanţa de judecată apreciază ca excepţia este neîntemeiată, deoarece "Decretul-lege nr. 68/1990, prin care au fost inlaturate inechitatile în salarizarea personalului, în acordarea sporurilor şi în încadrarea în grupe de muncă, corespunde art. 15 alin. (2) din Constituţie, ce consacra principiul neretroactivitatii legii, nefiind posibila acordarea acestor drepturi pentru perioada invocată” de autorul excepţiei.Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, au fost solicitate punctele de vedere ale preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului.În punctul de vedere comunicat de Guvern se apreciază ca art. 2 din Decretul-lege nr. 68/1990 nu contravine art. 16 alin. (1) din Constituţie, „întrucât cele două categorii de persoane – persoanele ce au calitatea de salariaţi şi cele care au calitatea de pensionari – … se afla în situaţii complet diferite sub aspect juridic, ceea ce exclude egalitatea de tratament prin aplicarea aceloraşi reglementări”.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, dispoziţiile legale atacate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, retine următoarele:Din examinarea motivarii excepţiei de neconstituţionalitate rezultă ca aceasta vizează doar dispoziţiile art. 2 alin. 1 din Decretul-lege nr. 68/1990, astfel ca, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, Curtea fiind legal sesizată, urmează să se pronunţe asupra constituţionalităţii acestora, care, deşi preconstitutionale, produc efecte după intrarea în vigoare a Constituţiei din 1991.Textul de lege criticat prevede că "Personalul de la locurile de muncă şi activităţile care, potrivit reglementărilor existente până în anul 1969 şi după aceea, erau prevăzute să fie încadrate în grupele I şi II de muncă beneficiază de acest drept pe întreaga perioadă cat au lucrat la locurile de muncă şi activităţile respective".Autorul excepţiei considera ca aceste dispoziţii legale, deoarece se aplică numai persoanelor aflate în activitate la data intrării lor în vigoare, iar nu şi persoanelor pensionate, încalcă art. 16 alin. (1) din Constituţie, potrivit căruia "Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţii publice, fără privilegii şi fără discriminări".Dispoziţiile art. 2 alin. 1 din Decretul-lege nr. 68/1990, referindu-se la „personalul de la locurile de muncă şi activităţile” pentru perioade anterioare datei intrării lor în vigoare, recunosc doar beneficiul unor drepturi cuvenite şi câştigate anterior, ale căror efecte sau valorificare, însă, se face ulterior. Sub acest aspect, apare discriminatorie recunoaşterea beneficiului drepturilor respective doar în favoarea persoanelor care sunt încă în activitate la locuri de muncă sau în activităţi caracterizate prin condiţii deosebite, nu şi în favoarea celor care anterior au lucrat în aceleaşi condiţii, dar înainte de intrarea în vigoare a Decretului-lege nr. 68/1990, au încetat raporturile lor de muncă, prin pensionare sau din alte motive, ori s-au încadrat la locuri de muncă care nu mai au acelaşi caracter. Acest tratament juridic diferenţiat încalcă principiul egalităţii înscris în art. 16 alin. (1) din Constituţie. Persoanele în privinta cărora se examinează aplicabilitatea dispoziţiilor art. 2 alin. 1 din Decretul-lege nr. 68/1990 se găsesc în situaţii diferite doar sub aspectul statutului lor social – de persoane încadrate la locuri de muncă sau în activităţi având condiţii deosebite, de persoane încadrate la alte locuri de muncă sau în alte activităţi, ori de persoane care nu s-au mai încadrat în munca din diverse motive – şi toate acestea vazute la o dată exactă, aceea a intrării în vigoare a actului normativ respectiv. Or, în măsura în care textul de lege criticat reglementează beneficiul şi posibilitatea valorificării unor drepturi cuvenite şi câştigate în perioade când toate aceste categorii de persoane au lucrat în aceleaşi condiţii, este evident ca, sub acest aspect, ele se afla într-o situaţie identică, ceea ce impune şi tratament juridic identic.Potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie, "Legile şi toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituţii". Examinând dispoziţiile art. 2 alin. 1 şi, implicit, integral Decretul-lege nr. 68/1990, Curtea constata ca acestea nu sunt abrogate prin efectul prevederilor constituţionale citate. Acestea nu sunt neconstituţionale pentru ca au recunoscut beneficiul acestor drepturi, ci pentru faptul ca îl recunosc doar în favoarea unor categorii de cetăţeni, nu şi în favoarea altora care, realmente, se afla în aceeaşi situaţie. În cazul în care s-ar considera ca dispoziţiile Decretului-lege nr. 68/1990 sunt abrogate prin efectul art. 150 alin. (1) din Constituţie ar fi private şi acele categorii de cetăţeni pentru care textul de lege criticat a recunoscut beneficiul drepturilor câştigate prin activitatea desfăşurată în condiţii deosebite.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, art. 13 alin. (1) lit. A.c) şi al art. 23 din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Admite excepţia de neconstituţionalitate ridicată de Petru Costea în Dosarul nr. 3.501/1998 al Tribunalului Arad – Secţia comercială şi contencios administrativ şi constata ca dispoziţiile art. 2 alin. 1 din Decretul-lege nr. 68/1990 pentru înlăturarea unor inechitati în salarizarea personalului sunt neconstituţionale în măsura în care se aplică numai persoanelor de la locurile de muncă şi activităţile care, potrivit reglementărilor existente până în anul 1969 şi după aceea, erau prevăzute să fie încadrate în grupele I şi II de muncă, nu şi celor care au fost încadrate în asemenea locuri de muncă sau activităţi anterior datei intrării în vigoare a actului normativ respectiv.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 1 iunie 1999.p. PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. Ioan MuraruMagistrat-asistent,Doina Suliman–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește