DECIZIE nr. 869 din 24 iunie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 591-594 din Codul de procedură civilă



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorSimona Ricu – procurorMihaela Senia Costinescu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 591-594 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Magda Dumitru în Dosarul nr. 869/59/2009 al Curţii de Apel Timişoara – Secţia comercială.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a criticilor formulate, arătând că textele de lege criticate instituie norme de procedură, a căror reglementare ţine de competenţa exclusivă a legiuitorului.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Decizia civilă nr. 1.654/R din 15 decembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 869/59/2009, Curtea de Apel Timişoara – Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 591-594 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Magda Dumitru în Dosarul nr. 869/59/2009 al Curţii de Apel Timişoara – Secţia comercială.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul consideră că modul în care este redactat art. 591 din Codul de procedură civilă permite creditorilor îngrădirea exercitării dreptului de proprietate privată a debitorilor, fără a fi restricţionate eventualele acţiuni introduse cu rea-credinţă prin instituirea plăţii unei cauţiuni. Mai mult, pentru a institui sechestrul asigurător asupra bunurilor debitorului nu se solicită decât depunerea unei cauţiuni în cuantum de jumătate din suma pretinsă şi dovada că s-a intentat o acţiune în justiţie, fără ca instanţa care se pronunţă asupra măsurii asigurătorii să aibă cunoştinţă de conţinutul concret al respectivei acţiuni pentru a putea aprecia dacă într-adevăr sechestrul asigurător se impune în situaţia respectivă. Procedura de soluţionare a cererii nu are caracter contradictoriu şi nici nu se citează părţile în vederea pregătirii apărărilor pe care acestea le consideră necesare. Or, toate aceste împrejurări aduc atingere atât dreptului de proprietate privată, cât şi dreptului la un proces echitabil.Din conţinutul dispoziţiilor art. 594 din Codul de procedură civilă rezultă că de exercitarea dreptului de proprietate asupra bunurilor, în urma ridicării măsurii sechestrului asigurător dispus de către instanţă, beneficiază doar persoanele care dispun de sume de bani, întrucât doar debitorul care va da garanţii îndestulătoare va putea solicita instanţei ridicarea sechestrului asupra bunurilor sale.Curtea de Apel Timişoara – Secţia comercială consideră că prevederile legale criticate sunt constituţionale, asigurând un just echilibru între interesele creditorului şi cele ale debitorului, fără a aduce atingere drepturilor garantate constituţional.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 591-594 din Codul de procedură civilă, texte de lege care au următorul cuprins:– Art. 591: "Creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanţă este constatată prin act scris şi este exigibilă, poate solicita înfiinţarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitorului, dacă se dovedeşte că a intentat acţiune. El poate fi obligat la plata unei cauţiuni în cuantumul fixat de către instanţă.Acelaşi drept îl are şi creditorul a cărui creanţă nu este constatată în scris, dacă dovedeşte că a intentat acţiune şi depune, odată cu cererea de sechestru, o cauţiune de jumătate din valoarea reclamată.Instanţa poate încuviinţa sechestrul asigurător chiar dacă creanţa nu este exigibilă, în cazurile în care debitorul a micşorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise ori atunci când este pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să-şi ascundă ori să-şi risipească averea. În aceste cazuri, creditorul trebuie să dovedească îndeplinirea celorlalte condiţii prevăzute de alin. 1 şi să depună o cauţiune al cărei cuantum va fi fixat de către instanţă.";– Art. 592: "Cererea de sechestru asigurător se adresează instanţei care judecă procesul.Instanţa va decide de urgenţă, în camera de consiliu, fără citarea părţilor, prin încheiere executorie, fixând totodată, dacă este cazul, cuantumul cauţiunii şi termenul înăuntrul căruia urmează să fie depusă aceasta. Încheierea este supusă numai recursului, în termen de 5 zile de la comunicare. Recursul se judecă de urgenţă şi cu precădere, cu citarea în termen scurt a părţilor.Dispoziţiilor art. 581 alin. 3 privitoare la pronunţarea şi redactarea hotărârii se aplică atât la soluţionarea cererii, cât şi la judecarea recursului.Nedepunerea cauţiunii în termenul fixat de instanţa atrage desfiinţarea de drept a sechestrului. Aceasta se constată prin încheiere irevocabilă, dată fără citarea părţilor.";– Art. 593: "Măsura sechestrului asigurător se aduce la îndeplinire de către executorul judecătoresc, potrivit regulilor privitoare la executarea silită, care se aplică în mod corespunzător.În cazul bunurilor mobile, executorul va aplica sechestrul asupra bunurilor urmăribile numai în măsura necesară realizării creanţei.Sechestrul asigurător pus asupra unui imobil se va înscrie de îndată în cartea funciară. Înscrierea face opozabil sechestrul tuturor acelora care, după înscriere, vor dobândi vreun drept asupra imobilului respectiv.Împotriva modului de aducere la îndeplinire a măsurii sechestrului cel interesat va putea face contestaţie.";– Art. 594: "Dacă debitorul va da, în toate cazurile, garanţie îndestulătoare, instanţa va putea ridica, la cererea debitorului, sechestrul asigurător. Cererea se soluţionează în camera de consiliu, de urgenţă şi cu citarea în termen scurt a părţilor, prin încheiere supusă numai recursului în termen de 5 zile de la pronunţare. Recursul se judecă de urgenţă şi cu precădere. Dispoziţiile art. 592 alin. 3 se aplică în mod corespunzător."În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile legale criticate contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 16 alin. (1), art. 21 alin. (3), art. 44 alin. (2) şi art. 124 alin. (1) şi (2), precum şi prevederilor art. 6 paragraful 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţie şi art. 1 paragraful 1 din Protocolul 12 la Convenţie.Examinând dispoziţiile care fac obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea constată că s-a mai pronunţat asupra unor critici asemănătoare, de exemplu prin Decizia nr. 166 din 22 martie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 3 mai 2005, sau Decizia nr. 597 din 20 mai 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 11 iunie 2008. Cu acele prilejuri, instanţa constituţională a constatat că excepţia este neîntemeiată, reţinând că procedura măsurilor asigurătorii nu soluţionează fondul dreptului, ci are o finalitate subsecventă, prin care se urmăreşte valorificarea acestuia. Raţiunea legiuitorului a fost aceea de a preîntâmpina riscul la care este expus titularul dreptului, şi anume situaţia în care, deşi dreptul i-a fost recunoscut printr-o hotărâre definitivă sau irevocabilă, aşadar susceptibilă de punere în executare, să se vadă pus în imposibilitatea de a-l realiza ca urmare a manoperelor dolosive ale debitorului.Împrejurarea că, pentru raţiunile înfăţişate, legiuitorul a reglementat, prin dispoziţiile art. 591 din Codul de procedură civilă, instituţia sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile şi imobile ale debitorului nu are semnificaţia încălcării dreptului acestuia la un proces echitabil, întrucât el are posibilitatea de a se adresa justiţiei şi, în acest cadru, beneficiind de toate garanţiile procesuale, poate învedera instanţei împrejurările care justifică sau nu luarea acestei măsuri.Tot astfel, nu se încalcă nici dreptul de proprietate, atâta vreme cât măsura reglementată de textul de lege criticat are caracter provizoriu şi nu soluţionează fondul dreptului. În plus, potrivit art. 44 alin. (1) teza a doua din Constituţie, conţinutul şi limitele dreptului de proprietate sunt stabilite prin lege, ceea ce conferă legiuitorului competenţa de a stabili cadrul juridic pentru exercitarea atributelor dreptului de proprietate, în accepţiunea principială conferită de Constituţie, în aşa fel încât să nu vină în coliziune cu interesele generale sau cu interesele particulare legitime ale altor subiecte de drept, instituind astfel nişte limitări rezonabile în valorificarea acestuia, ca drept subiectiv garantat.Argumentele reţinute de Curte în deciziile menţionate sunt valabile şi în prezenta cauză, astfel încât soluţia pronunţată anterior se impune a fi menţinută.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 591-594 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Magda Dumitru în Dosarul nr. 869/59/2009 al Curţii de Apel Timişoara – Secţia comercială.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 iunie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Mihaela Senia Costinescu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește