DECIZIE nr. 867 din 9 octombrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 199 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIuliana Nedelcu – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 199 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Giulio-Costel Nedelcu în Dosarul nr. 2.211/121/2007 al Tribunalului Galaţi – Secţia comercială, maritimă şi fluvială şi de contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 12 aprilie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 2.211/121/2007, Tribunalul Galaţi – Secţia comercială, maritimă şi fluvială şi de contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 199 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Giulio-Costel Nedelcu în dosarul de mai sus, având ca obiect soluţionarea unei acţiuni în contencios administrativ.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 21 alin. (1) şi (2) referitoare la liberul acces la justiţie, ale art. 124 referitoare la Înfăptuirea justiţiei, ale art. 126 alin. (1) şi (6) referitoare la realizarea justiţiei şi la controlul judecătoresc al actelor administrative, ale art. 132 alin. (1) referitoare la principiile ce guvernează activitatea procurorilor, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la Dreptul la un proces echitabil, deoarece persoana amendată judiciar nu poate avea parte de un proces echitabil, întrucât nu are posibilitatea de a se adresa instanţei de judecată împotriva ordonanţei procurorului prin care a fost respinsă plângerea formulată împotriva abaterii disciplinare aplicate. În opinia autorului, amenda judiciară este un act administrativ emis de parchet şi, cu toate acestea, nu se poate adresa justiţiei pentru a verifica legalitatea lui. De asemenea, de vreme ce acelaşi procuror soluţionează plângerea formulată împotriva amenzii judiciare, se încalcă principiul imparţialităţii şi controlului ierarhic ce guvernează activitatea procurorilor.Tribunalul Galaţi – Secţia comercială, maritimă şi fluvială şi de contencios administrativ şi fiscal nu şi-a exprimat opinia cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât Codul de procedură penală, prin art. 199 alin. 2 şi art. 198 alin. 3, instituie posibilitatea persoanei interesate de a face cerere de scutire sau reducere a amenzii, asigurând liberul acces la justiţie, precum şi exercitarea drepturilor constituţionale.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate nu sunt de natură să îngrădească dreptul părţilor de a se adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor lor legitime, de a beneficia de un proces echitabil, precum şi de judecarea acestuia într-un termen rezonabil. Această soluţie rezultă atât din dispoziţiile art. 126, cât şi din cele ale art. 129 din Constituţie, potrivit cărora legiuitorul poate institui, în considerarea unei situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi de exercitare a drepturilor procedurale, principiul liberului acces la justiţie presupunând posibilitatea neîngrădită a celor interesaţi de a utiliza aceste proceduri în formele şi modalităţile prevăzute de lege.În sfârşit, dispoziţiile art. 199 din Codul de procedură penală nu sunt neconstituţionale nici în raport cu art. 124 din Legea fundamentală, întrucât atât unicitatea, imparţialitatea, cât şi procedura de judecată sunt realizate după aceleaşi legi, cu aplicarea unui regim identic.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 199 din Codul de procedură penală, cu denumirea marginală Procedura privitoare la amenda judiciară, care au următorul conţinut:"Amenda se aplică de organul de urmărire penală, prin ordonanţă, iar de instanţa de judecată, prin încheiere.Persoana amendată poate cere scutirea de amendă ori reducerea amenzii. Cererea de scutire sau de reducere se poate face în termen de 10 zile de la comunicarea ordonanţei ori a încheierii de amendare.Dacă persoana amendată justifică de ce nu a putut îndeplini obligaţia sa, organul de urmărire penală sau instanţa de judecată, apreciind, dispune scutirea sau reducerea amenzii."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, potrivit dispoziţiilor legale criticate, amenda judiciară se aplică de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată, iar persoana amendată pentru săvârşirea unei abateri judiciare poate cere emitentului reducerea sau scutirea de amendă.Critica autorului excepţiei este fundamentată pe ideea încălcării dreptului la un proces echitabil, întrucât aceeaşi autoritate care a aplicat sancţiunea este chemată să hotărască şi cu privire la reducerea sau scutirea amenzii judiciare, partea interesată neavând posibilitatea de a contesta în faţa judecătorului ordonanţa procurorului prin care i s-a respins plângerea.Astfel, autorul excepţiei, pornind de la principii general valabile pentru o judecată pe fondul cauzei, le extinde, în mod eronat, şi la incidentele procedurale ce se pot ivi pe parcursul soluţionării litigiului. Or, nu poate fi pus semnul egalităţii între cele două situaţii. De altfel, cu privire la decizia organului emitent referitoare la cererea de scutire ori de reducere a amenzii judiciare, partea interesată poate ataca încheierea judecătorului odată cu fondul şi, când contestaţia vizează ordonanţa procurorului, are la îndemână procedura prevăzută de art. 275 – art. 278 din Codul de procedură penală, iar ulterior va putea contesta în faţa judecătorului de fond în situaţia în care cauza este finalizată cu emiterea unui rechizitoriu sau va putea uza de dispoziţiile art. 278^1 din Codul de procedură penală în situaţia în care cauza este finalizată cu o soluţie de netrimitere în judecată, care, în mod evident, poate fi contestată şi în ce priveşte stabilirea cheltuielilor judiciare. Dimpotrivă, s-ar aduce atingere dreptului la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzelor într-un termen rezonabil, dacă pentru orice măsură sau act care în esenţă dinamizează procesul penal ar fi posibilă o contestare imediată.În plus, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a adoptat o atitudine flexibilă referitoare la judecarea unei cauze de către o instanţă imparţială, sens în care s-a cristalizat, până la proba contrarie, criteriul imparţialităţii personale a magistratului vizat. Astfel, chiar în Cauza Kyprianou contra Cipru, Curtea a constatat existenţa unei suspiciuni de imparţialitate nu din cauza faptului că aceiaşi judecători se pronunţaseră anterior asupra cauzei, ci datorită faptului că aceştia s-au grăbit să îl judece pe reclamant pentru comportamentul său recalcitrant din faţa instanţei, fără a-i adresa mai întâi un avertisment şi fără a-i da posibilitatea de a-şi retrage afirmaţiile făcute la adresa completului. Iată de ce instanţa de la Strasbourg a evitat să soluţioneze în mod tranşant o astfel de problemă, menţinând un statu quo tocmai pentru că s-a apreciat că circumstanţele fiecărei speţe în parte sunt edificatoare pentru a se putea stabili dacă a fost sau nu afectată imparţialitatea judecătorului.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 199 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Giulio-Costel Nedelcu în Dosarul nr. 2.211/121/2007 al Tribunalului Galaţi – Secţia comercială, maritimă şi fluvială şi de contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 octombrie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește