DECIZIE nr. 867 din 30 noiembrie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă şi a dispoziţiilor Legii nr. 313/1879 pentru anularea clauzei penale din oarecare contracte şi pentru adaosul unui alineat la articolul 1089 din Codul civil



Ion Predescu – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorIon Tiucă – procurorCristina Cătălina Turcu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 din Codul de procedură civilă şi a dispoziţiilor Legii nr. 313/1879 pentru anularea clauzei penale din oarecare contracte şi pentru adaosul unui alineat la articolul 1089 din Codul civil, excepţie ridicată de Banca Populară Română Cooperativa de Credit – Agenţia Tulcea, prin lichidator judiciar Societatea Comercială „Real Reorganizare, Administrare, Lichidare” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.392/2006 al Judecătoriei Tulcea.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, considerând că se impune păstrarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 24 martie 2006, pronunţată în Dosarul nr. 1.392/2006, Judecătoria Tulcea a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 403 din Codul de procedură civilă şi a dispoziţiilor Legii nr. 313/1879 pentru anularea clauzei penale din oarecare contracte şi pentru adaosul unui alineat la articolul 1089 din Codul civil.Excepţia a fost invocată într-o cauză având ca obiect contestaţia la executarea silită pornită la cererea intimatei-creditoare, în motivarea căreia contestatorii au arătat că executarea este făcută pe baza unui contract de împrumut ce conţine o clauză ilegală. Totodată, contestatorii au solicitat şi suspendarea executării silite în temeiul art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, pe de-o parte, că prevederile art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3) şi ale art. 129, iar, pe de altă parte, că prevederile Legii nr. 313/1879 aduc atingere dispoziţiilor art. 21 alin. (1)-(3) din Legea fundamentală.În acest sens arată că art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă încalcă dreptul la un proces echitabil şi dreptul la folosirea căilor de atac, întrucât cererea de suspendare provizorie a executării silite se judecă în camera de consiliu şi nu este supusă niciunei căi de atac.Totodată, se susţine că Legea nr. 313/1879 contravine principiului constituţional al accesului liber la justiţie, deoarece privează pe creditor de un drept al său stabilit pe cale convenţională, şi anume acela de a sancţiona debitorul care nu îşi achită ratele la scadenţă, prin stabilirea unei clauze penale.Judecătoria Tulcea apreciază că excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, invocând în acest sens jurisprudenţa Curţii Constituţionale în materie.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 403 din Codul de procedură civilă şi ale Legii nr. 313/1879 sunt constituţionale. În acest sens arată că prevederile art. 403 alin. 4 „reglementează condiţiile procedurale de admisibilitate a unui capăt de cerere intermediar, formulat prin cererea introductivă sau separat” şi nu sunt de natură să îngrădească exerciţiul dreptului de acces liber la justiţie. Nici dispoziţiile Legii nr. 313/1879 nu aduc atingere dreptului părţilor interesate de a se adresa justiţiei şi de a beneficia de toate garanţiile procesuale menite să le asigure dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea acestuia într-un termen rezonabil.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, aşa cum rezultă din motivarea acesteia, prevederile art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă, cu modificările aduse prin art. I pct. 71 din Legea nr. 219/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 14 iulie 2005, şi dispoziţiile Legii nr. 313/1879 pentru anularea clauzei penale din oarecare contracte şi pentru adaosul unui alineat la articolul 1089 din Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 40 din 20 februarie 1879.Textele de lege criticate au următorul cuprins:Art. 403 alin. 4 din Codul civil: "În cazuri urgente, dacă s-a plătit cauţiunea, preşedintele instanţei poate dispune, prin încheiere şi fără citarea părţilor, suspendarea provizorie a executării până la soluţionarea cererii de suspendare de către instanţă. Încheierea nu este supusă niciunei căi de atac. Cauţiunea care trebuie depusă este în cuantum de 10% din valoarea obiectului cererii sau de 5 milioane lei pentru cererile neevaluabile în bani. Cauţiunea depusă este deductibilă din cauţiunea stabilită de instanţă, dacă este cazul".Legea nr. 313/1879 are următorul cuprins:– Art. 1: "Clauza penală, aflată în contracte de împrumuturi sau de prestaţiuni în natură, este şi va rămâne anulată, oricare va fi data actului a cărui executare se cere, însă numai dacă termenul exigibilităţii creanţei va cădea în urma promulgării acestei legi.Judecătorul, în caz de împrumut, va putea condamna numai la plata dobânzii prevăzută de art. 1589 din Codul civil, sau, în caz de alte obligaţiuni, la daune-interese, conform art. 1084 din Codul civil".– Art. 2: "Dacă clauza penală nu va fi stipulată direct, ci va fi deghizată sub o altă formă, sau va rezultă din condiţiunile actului, judecătorul va aprecia şi va putea anula din contract aceea ce ar avea caracterul de clauză penală, putând aplica, după cazuri, art. 1589 sau art. 1084 din Codul civil".– Art. 3: "La art. 1089 din Codul civil se adaugă următorul aliniat:«Clauza prin care, de mai înainte şi în momentul formării unei convenţiuni alta decât o convenţiune comercială, se va stipula dobânda la dobânzile datorate pentru un an, sau pentru mai puţin ori mai mult de un an, sau la alte venituri viitoare, se va declara nulă»".Prevederile legale criticate sunt considerate a fi contrare dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil şi în art. 129 referitor la folosirea căilor de atac.Examinând excepţia, Curtea Constituţională constată că asupra constituţionalităţii prevederilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 389 din 9 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 525 din 19 iunie 2006, respingând excepţia de neconstituţionalitate. Curtea a reţinut, în esenţă, că textul de lege criticat nu contravine dispoziţiilor constituţionale referitoare la accesul liber la justiţie, la folosirea căilor de atac şi la înfăptuirea justiţiei, deoarece legiuitorul, în virtutea prerogativelor conferite de art. 126 alin. (2) din Constituţie, poate stabili reguli de procedură diferite, adecvate fiecărei situaţii juridice. Pe de altă parte, prevederile constituţionale nu garantează folosirea tuturor căilor de atac.Cât priveşte critica de neconstituţionalitate a prevederilor Legii nr. 313/1879, Curtea constată că prin Decizia nr. 676 din 10 octombrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 915 din 10 noiembrie 2006, a respins o altă excepţie, ridicată de acelaşi autor, într-un alt dosar, având o motivare similară. S-a reţinut că prevederile Constituţiei garantează liberul acces la justiţie în măsura în care este satisfăcută cerinţa imperativă privind legitimitatea dreptului sau a interesului a căror apărare se cere. Or, în condiţiile în care legea interzice instituirea clauzei penale în contractele de împrumut sau prestaţii în natură, sub sancţiunea nulităţii, potrivit art. 966 coroborat cu art. 968 din Codul civil, care prevăd că obligaţia fondată pe o cauză ilicită , prohibită de legi, nu poate avea niciun efect, dispoziţiile constituţionale ale art. 21 nu pot fi aplicabile într-o astfel de situaţie, dreptul a cărui valorificare se pretinde în justiţie fiind, în mod vădit, nelegitim.Întrucât criticile de neconstituţionalitate privesc, în esenţă, aceleaşi aspecte, şi având în vedere că nu au intervenit elemente noi de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, soluţiile şi considerentele cuprinse în deciziile menţionate îşi menţin valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 403 alin. 4 din Codul de procedură civilă şi a dispoziţiilor Legii nr. 313/1879 pentru anularea clauzei penale din oarecare contracte şi pentru adaosul unui alineat la articolul 1089 din Codul civil, excepţie ridicată de Banca Populară Română Cooperativa de Credit – Agenţia Tulcea, prin lichidator judiciar Societatea Comercială „Real – Reorganizare, Administrare, Lichidare” – S.R.L. din Bucureşti în Dosarul nr. 1.392/2006 al Judecătoriei Tulcea.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 30 noiembrie 2006.PREŞEDINTE,ION PREDESCUMagistrat-asistent,Cristina Cătălina Turcu––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește