DECIZIE nr. 865 din 9 octombrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 209 alin. 4^1 şi alin. 4^2 din Codul de procedură penală



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIuliana Nedelcu – procurorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 209 alin. 4^1 şi alin. 4^2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Adrian Almăşan în Dosarul nr. 733/221/2006 al Tribunalului Hunedoara – Secţia penală.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată şi face trimitere la Decizia Curţii Constituţionale nr. 441 din 30 mai 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 27 iunie 2006, când a fost respinsă excepţia ce viza dispoziţiile art. 209 alin. 6 din Codul de procedură penală, prevederi care se regăsesc, ca soluţie legislativă, în cele criticate în prezenta cauză.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 30 ianuarie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 733/221/2006, Tribunalul Hunedoara – Secţia penală a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 209 alin. 4^1 şi alin. 4^2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Adrian Almăşan în dosarul de mai sus având ca obiect soluţionarea unui recurs în materie penală.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 1 alin. (3) şi (5) referitoare la România ca stat de drept şi la obligativitatea respectării Constituţiei şi legilor, art. 11 alin. (2) referitoare la apartenenţa la dreptul intern a tratatelor ratificate de Parlament, art. 15 alin. (1) referitoare la consacrarea prin Constituţie şi legi a drepturilor şi libertăţilor de care beneficiază cetăţenii, precum şi la obligaţiile colaterale, art. 16 alin. (1) şi (2) referitoare la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor, art. 20 referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 alin. (1)-(3) referitoare la liberul acces la justiţie şi la dreptul la un proces echitabil, art. 24 referitoare la dreptul la apărare, art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, art. 131 referitoare la rolul Ministerului Public, art. 132 referitoare la statutul procurorilor, precum şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale referitoare la dreptul la un proces echitabil.Astfel, consideră că în cadrul Ministerului Public unde repartizarea dosarelor pe calculator nu operează, textul legal criticat permite o injoncţiune a principiului controlului ierarhic, deoarece procurorul superior poate în mod discreţionar să preia dosare. O astfel de competenţă are valenţele unui control administrativ, care presupune substituirea organului ierarhic superior organului ierarhic inferior prin emiterea unui act propriu. Or, aşa fiind, prin reglementarea legală criticată textul capătă semnificaţia unei subordonări ierarhice depăşind cu mult sfera controlului ierarhic.De asemenea, textul instituie o diferenţă de tratament între cetăţeni pe considerente arbitrare, care permite ca o persoană să se bucure de "atenţia Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, iar vecinul său să-şi caute dreptatea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Lehliu-Gară". În plus, este afectat şi dreptul la un proces echitabil.În motivarea sa, autorul excepţiei a făcut trimitere şi la alte texte legale care nu constituie obiectul prezentei excepţii şi nu a arătat în concret în ce constă contrarietatea prevederilor art. 209 alin. 4^1 şi alin. 4^2 din Codul de procedură penală cu celelalte dispoziţii constituţionale invocate.Tribunalul Hunedoara – Secţia penală opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prin dispoziţiile legale criticate nu se aduce atingere ordinii constituţionale, ci, dimpotrivă, se creează un cadru legal prin care se permite preluarea de către procurorul ierarhic a anumitor cauze, pe baza unor criterii clare şi obiective, tocmai în scopul asigurării unei bune înfăptuiri a urmăririi penale.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece prin posibilitatea procurorilor din cadrul parchetelor ierarhic superioare de a prelua, în vederea efectuării urmăririi penale, cauze de competenţa parchetelor ierarhic inferioare s-a urmărit evitarea unor împrejurări ce ar fi putut îngreuna desfăşurarea normală a urmăririi penale. De asemenea, dispoziţiile legale criticate se aplică tuturor persoanelor care se află în ipoteza normei, nefiind instituit vreun criteriu pe considerente arbitrare. Nu se aduce atingere nici ordinii constituţionale, întrucât procurorul ierarhic superior preia anumite cauze pe baza unor criterii clare şi obiective.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece dispoziţiile legale criticate nu conţin norme contrare principiului egalităţii în drepturi, aplicându-se tuturor subiectelor de drept aflate în ipoteza normei juridice, fără privilegii şi fără discriminări arbitrare. Nu este înfrânt nici dreptul la un proces echitabil, părţile putând beneficia de drepturile şi garanţiile procesuale instituite de lege, în cadrul unui proces public, judecat de o instanţă independentă şi imparţială, stabilită de lege şi într-un termen rezonabil.Art. 209 alin. 4^1 şi alin. 4^2 din Codul de procedură penală stabileşte situaţiile în care procurorii din cadrul parchetelor ierarhic superioare pot prelua efectuarea urmăririi penale în cauze de competenţa parchetelor ierarhic inferioare şi întinderea competenţelor în aceste situaţii. Or, aceasta nu este de natură a afecta dispoziţiile art. 131 şi 132 din Constituţie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională constată că a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 209 alin. 4^1 şi alin. 4^2 din Codul de procedură penală referitoare la Competenţa procurorului în faza urmăririi penale, introduse prin art. I pct. 15 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 60 din 6 septembrie 2006 pentru modificarea şi completarea Codului de procedură penală, precum şi pentru modificarea altor legi, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 764 din 7 septembrie 2006, care au următorul conţinut:"Procurorii din cadrul parchetelor ierarhic superioare pot prelua, în vederea efectuării urmăririi penale, cauze de competenţa parchetelor ierarhic inferioare, prin dispoziţia conducătorului parchetului ierarhic superior, când:a) imparţialitatea procurorilor ar putea fi ştirbită datorită împrejurărilor cauzei, duşmăniilor locale sau calităţii părţilor; … b) una dintre părţi are o rudă sau un afin până la gradul patru inclusiv printre procurorii ori grefierii parchetului sau judecătorii, asistenţii judiciari ori grefierii instanţei; … c) există pericolul de tulburare a ordinii publice; … d) urmărirea penală este împiedicată sau îngreunată datorită complexităţii cauzei ori altor împrejurări obiective, cu acordul procurorului care efectuează sau supraveghează urmărirea penală. … În cauzele preluate în condiţiile prevăzute la alin. 4^1, procurorii din cadrul parchetelor ierarhic superioare pot infirma actele şi măsurile procurorilor din parchetele ierarhic inferioare, dacă sunt contrare legii, şi pot îndeplini oricare dintre atribuţiile acestora."Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, potrivit dispoziţiilor legale criticate, procurorul din cadrul parchetelor ierarhic superioare poate prelua, în anumite situaţii determinate, cauze de competenţa procurorilor din cadrul parchetelor ierarhic inferioare. De asemenea, poate infirma actele şi măsurile dispuse de cei din urmă, dacă sunt contrare legii, şi poate îndeplini oricare dintre atribuţiile acestora.După cum se poate observa, textul legal criticat nu numai că nu contravine dispoziţiilor constituţionale ale art. 131 şi 132 din Constituţie, dar le şi garantează. Astfel, potrivit art. 132 alin. (1) din Constituţia României, "procurorii îşi desfăşoară activitatea potrivit principiului legalităţii, al imparţialităţii şi al controlului ierarhic".Dintre aceste trei principii pe care se întemeiază activitatea procurorilor, principiul imparţialităţii, aplicabil şi judecătorilor prin natura activităţii de jurisdicţie exercitate de aceştia, decurge din apartenenţa procurorilor la autoritatea judecătorească şi din rolul Ministerului Public, stabilit prin art. 131 alin. (1) din Constituţie, de a reprezenta, în activitatea judiciară, interesele generale ale societăţii.Principiul legalităţii este, în sensul atribuit de Legea fundamentală, specific activităţii procurorilor, care, în virtutea acestuia, au obligaţia de a-şi îndeplini atribuţiile numai în conformitate cu dispoziţiile legii, fără posibilitatea de a acţiona întemeindu-se pe criterii de oportunitate, fie în adoptarea unor măsuri, fie în alegerea procedurilor.Ca o garanţie a respectării de către procurori a acestor principii în activitatea lor, Constituţia a consacrat şi principiul unităţii de acţiune a membrilor Ministerului Public, sub forma controlului ierarhic.Aşa fiind, în virtutea statutului procurorilor consacrat de Constituţie, controlul ierarhic în activitatea procurorilor presupune eo ipso posibilitatea efectuării actelor şi lucrărilor de către însuşi procurorul ierarhic superior, care controlează activitatea procurorilor din subordinea sa. Ca urmare, dispoziţia legală ce formează obiectul excepţiei de neconstituţionalitate nu contravine art. 131 alin. (1) din Constituţie şi nici unei alte norme consacrate prin Legea fundamentală, ci constituie o regulă de procedură, pe care legiuitorul are libertatea să o adopte, în conformitate cu art. 126 alin. (2) din Constituţie. Prevederile legale criticate nu aduc atingere temeiului constituţional invocat, ci, dimpotrivă, dezvoltă principiul controlului ierarhic în activitatea procurorilor, reprezentând totodată o garanţie a respectării dispoziţiilor constituţionale.De asemenea, prevederile legale criticate se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei legale criticate, legiuitorul instituind criterii obiective, clare şi precise cu privire la incidenţa textului. Acestea au, de asemenea, menirea de a garanta dreptul la un proces echitabil şi la soluţionarea cauzei într-un termen rezonabil, întrucât stabilesc o procedură specială în situaţiile în care urmărirea penală ar fi îngreunată, când planează suspiciuni asupra imparţialităţii procurorului desemnat, când există relaţii de rudenie până la gradul patru inclusiv între anumite persoane ce servesc din punct de vedere decizional sau administrativ la înfăptuirea justiţiei ori când există pericolul de tulburare a ordinii publice.Curtea mai constată că celelalte dispoziţii constituţionale invocate nu au incidenţă în cauză şi, de altfel, autorul excepţiei nu a motivat în ce constă contrarietatea textului criticat cu acestea.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A. d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 209 alin. 4^1 şi alin. 4^2 din Codul de procedură penală, excepţie ridicată de Adrian Almăşan în Dosarul nr. 733/221/2006 al Tribunalului Hunedoara – Secţia penală.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 octombrie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește