DECIZIE nr. 863 din 28 noiembrie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 167 alin. 1 şi art. 305 din Codul de procedură civilă



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorTudorel Toader – judecătorIon Tiucă – procurorIngrid Alina Tudora – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 167 alin. 1 şi art. 305 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Joe Ken în Dosarul nr. 39.839/3/2005 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent arată că este prezent interpretul autorizat de limbă engleză, doamna Elena Andrei, desemnat să asigure traducerea pentru autorul excepţiei.Cauza este în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 17 august 2006, pronunţată în Dosarul nr. 39.839/3/2005, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a art. 167 alin. 1 şi art. 305 din Codul de procedură civilă.Excepţia a fost ridicată de Joe Ken cu ocazia soluţionării recursului formulat împotriva unei sentinţe pronunţate de Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti în contradictoriu cu Oficiul Naţional pentru Refugiaţi.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prin regula instituită de art. 167 alin. 1 din Codul de procedură civilă se aduce atingere dreptului la un proces echitabil şi dreptului la apărare, întrucât creează posibilitatea de a se stabili limite în ceea ce priveşte administrarea mijloacelor de probă de către părţi pentru a-şi dovedi pretenţiile în justiţie. De asemenea, apreciază că şi art. 305 din Codul de procedură civilă este neconstituţional, deoarece nu permite administrarea de probe noi în recurs, cu excepţia înscrisurilor, care, la rândul lor, trebuie să nu fi fost prezentate în fazele anterioare ale procesului.Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal apreciază excepţia de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. Astfel, arată că textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (3), art. 24 şi art. 124 alin. (3), în acest sens fiind şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit în cauză de judecătorul-raportor, notele scrise depuse la dosar, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 167 alin. 1 şi art. 305 din Codul de procedură civilă, care au următorul conţinut:– Art. 167 alin. 1: "Dovezile se pot încuviinţa numai dacă instanţa socoteşte că ele pot să aducă dezlegarea pricinii, afară de cazul când ar fi primejdie ca ele să se piardă prin întârziere.";– Art. 305: "În instanţa de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepţia înscrisurilor, care pot fi depuse până la închiderea dezbaterilor."Autorul excepţiei susţine că textul de lege criticat încalcă prevederile constituţionale cuprinse în art. 21 alin. (3), privind dreptul la un proces echitabil, art. 24, privind dreptul la apărare, şi art. 124 alin. (3), potrivit căruia judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii.Examinând critica de neconstituţionalitate, Curtea observă că, în ceea ce priveşte competenţa recunoscută instanţei de a hotărî asupra admisibilităţii unei probe, în funcţie de pertinenţa şi concludenţa sa, aceasta este un corolar firesc şi necesar al învestirii sale cu soluţionarea cauzei pe care este ţinută să o finalizeze printr-o hotărâre legală şi temeinică. Dincolo de raţiunile care impun şi justifică o atare prerogativă, consacrarea ei nu relevă însă niciun fine de neconstituţionalitate.De altfel, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat cu privire la constituţionalitatea prevederilor art. 167 din Codul de procedură civilă, în acest sens fiind Decizia nr. 38 din 6 februarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 13 martie 2003, şi Decizia nr. 590 din 8 noiembrie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.099 din 6 decembrie 2005, prilej cu care a statuat că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale.În ceea ce priveşte art. 305 din Codul de procedură civilă, Curtea a reţinut că această reglementare reprezintă o normă prin care se stabileşte, în raport cu celelalte dispoziţii care reglementează sistemul probelor şi cel al căilor de atac, o regulă de bază a judecării recursului. Este, de altfel, semnificativ faptul că, în urma modificărilor şi completărilor aduse Codului de procedură civilă prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2000, în prezent recursul este o cale extraordinară de atac. Or, se justifică şi din acest punct de vedere deosebirea faţă de apel în ceea ce priveşte inadmisibilitatea probelor noi, cu excepţia înscrisurilor.În acest sens, Curtea s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 234 din 5 iulie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 558 din 7 septembrie 2001, şi prin Decizia nr. 396 din 12 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 795 din 1 septembrie 2005.Întrucât nu au intervenit elemente noi de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale, atât soluţia, cât şi considerentele cuprinse în aceste decizii îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d), precum şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 167 alin. 1 şi art. 305 din Codul de procedură civilă, excepţie ridicată de Joe Ken în Dosarul nr. 39.839/3/2005 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă, asigurări sociale, contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 28 noiembrie 2006.PREŞEDINTELE CURŢIICONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Ingrid Alina Tudora––––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește