DECIZIE nr. 863 din 10 iulie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorValentina Bărbăţeanu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicată de Pan Guanghua în Dosarul nr. 3.755/302/2007 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se prezintă personal autorul excepţiei, însoţit de domnul Juliu Vajda, interpret autorizat de limba chineză. Se constată lipsa părţii Oficiul Român pentru Imigrări, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în dosarele nr. 567D/2008 şi nr. 970D/2008, având ca obiect aceeaşi excepţie, ridicată de Jiang Lingping şi de Jin Meiqin în dosarele nr. 10.116/302/2007 şi, respectiv, nr. 26/302/2008 ale Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti – Secţia a II-a civilă, precum şi în Dosarul Curţii Constituţionale nr. 517D/2008, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor "art. 5 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000, dispoziţii reluate prin art. 26 din Legea nr. 122/2006„, ridicată de Huang Yihua în Dosarul nr. 12.472/302/2006 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se constată lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Magistratul-asistent referă asupra faptului că toate aceste dosare se află la al doilea termen de judecată, iar Oficiul Român pentru Imigrări, parte în fiecare dintre aceste dosare, a depus note scrise prin care a solicitat respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.Autorul prezent şi reprezentantul Ministerului Public sunt de acord cu conexarea.Curtea, în temeiul art. 14 şi al art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, raportate la art. 164 din Codul de procedură civilă, dispune conexarea dosarelor nr. 517D/2008, nr. 567D/2008 şi nr. 970D/2008 la Dosarul nr. 515D/2008, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul autorului prezent al excepţiei. Acesta solicită admiterea excepţiei, învederând aspecte de fapt legate de aplicarea în China a legii planificării familiale, care limitează numărul de copii pe care un cuplu chinez îl poate avea şi care impune plata unor amenzi foarte mari pentru depăşirea acestui număr.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate. Precizează că dispoziţiile de lege criticate au mai format obiect al controlului de constituţionalitate, Curtea statuând în mod constant că acestea sunt conforme dispoziţiilor Legii fundamentale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile pronunţate în dosarele nr. 3.755/302/2007, nr. 10.116/302/2007 şi nr. 26/302/2008, Tribunalul Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti – Secţia a II-a civilă au sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, iar în Dosarul nr. 12.472/302/2006, Tribunalul Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor „art. 5 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000, dispoziţii reluate prin art. 26 din Legea nr. 122/2006„. Excepţia a fost ridicată de Pan Guanghua, Huang Yihua, Jiang Lingping şi Jin Meiqin în cauze civile în materia acordării statutului de refugiat sau a protecţiei subsidiare.În motivările excepţiei de neconstituţionalitate, având un conţinut similar, se susţine, în esenţă, că textele de lege criticate sunt imprecise cu privire la spectrul motivelor care permit acordarea protecţiei subsidiare. Se arată că, "dat fiind lipsa de precizie şi claritate, limitează sfera de aplicabilitate a interdicţiei cuprinse în art. 22 alin. (2) din Constituţie", potrivit căruia nimeni nu poate fi supus torturii şi niciunui fel de pedeapsă sau tratament inuman sau degradant, "doar la riscul de tortură, pedepse sau tratamente inumane ori degradante ca urmare a unuia dintre cele cinci motive de persecuţie: rasă, religie, naţionalitate, opinia politică şi apartenenţa la un anumit grup social". Se mai arată că "dispoziţiile legale criticate permit interpretări eronate cu privire la natura şi conţinutul pedepselor şi tratamentelor inumane ori degradante".Tribunalul Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi Judecătoria Sectorului 5 Bucureşti – Secţia a II-a civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că stabilirea, prin dispoziţiile de lege criticate, a condiţiilor în care se poate acorda protecţia subsidiară este în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale prin care se consfinţeşte dreptul la viaţă, integritate fizică şi psihică. Apreciază că determinarea circumstanţelor specifice fiecărei situaţii în parte, aplicarea şi interpretarea textului de lege criticat sunt aspecte care excedează controlului de constituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, susţinerile autorului prezent al excepţiei şi concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, în dosarele Curţii Constituţionale nr. 515D/2008, nr. 567D/2008 şi nr. 970D/2008, prevederile art. 26 alin. (1) şi alin. (2) pct. 2 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006. În Dosarul nr. 517D/2008, obiect al excepţiei îl constituie, potrivit încheierii de sesizare a Curţii Constituţionale, „art. 5 alin. (1) şi (2) din Ordonanţa Guvernului nr. 102/2000, dispoziţii reluate prin art. 26 din Legea nr. 122/2006„. Aşadar, Curtea Constituţională urmează să se pronunţe asupra constituţionalităţii dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 428 din 18 mai 2006, care au următorul conţinut: „(1) Protecţia subsidiară se poate acorda cetăţeanului străin sau apatridului care nu îndeplineşte condiţiile pentru recunoaşterea statutului de refugiat şi cu privire la care există motive temeinice să se creadă că, în cazul returnării în ţara de origine, respectiv în ţara în care îşi avea reşedinţa obişnuită, va fi expus unui risc serios, în sensul prevederilor alin. (2), şi care nu poate sau, datorită acestui risc, nu doreşte protecţia acelei ţări.(2) Prin risc serios, în sensul alin. (1), se înţelege: … 1. condamnarea la pedeapsa cu moartea ori executarea unei astfel de pedepse; sau2. tortură, tratamente sau pedepse inumane ori degradante; sau3. o ameninţare serioasă, individuală, la adresa vieţii sau integrităţii, ca urmare a violenţei generalizate în situaţii de conflict armat intern ori internaţional, dacă solicitantul face parte din populaţia civilă."În opinia autorilor excepţiei de neconstituţionalitate, textul de lege criticat contravine dispoziţiilor art. 22 alin. (2) din Constituţie şi celor ale art. 3 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ambele referitoare la interzicerea torturii, a pedepselor şi a tratamentelor inumane ori degradante.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, în jurisprudenţa sa, a statuat în mod constant că dispoziţiile legale criticate, reglementând condiţiile în care se poate acorda protecţia umanitară condiţionată, sunt în deplină concordanţă cu prevederile constituţionale şi convenţionale prin care se consfinţeşte dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi psihică. Totodată, în ceea ce priveşte criticile referitoare la lipsa de claritate şi precizie a textului de lege atacat, Curtea a reţinut că acesta oferă suficiente repere şi elemente pentru ca persoana căreia i se adresează să înţeleagă condiţiile în funcţie de care i se poate acorda forma solicitată de protecţie umanitară. În plus, instanţa de contencios constituţional a arătat că determinarea circumstanţelor specifice fiecărei situaţii în parte, a riscurilor la care ar fi expusă o persoană în cazul returnării sale în ţara de origine sau în ţara în care îşi avea reşedinţa obişnuită, precum şi aplicarea sau interpretarea textului de lege criticat sunt aspecte ce excedează obiectului controlului de constituţionalitate, acestea fiind atribute ale organelor competente în această materie sau ale instanţei de judecată. În acest sens pot fi amintite, dintre cele mai recente, deciziile nr. 671 din 12 iunie 2008 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 9 iulie 2008) şi nr. 593 din 20 mai 2008 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 18 iunie 2008). Întrucât în cauza de faţă nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea acestei jurisprudenţe, soluţiile pronunţate cu acele prilejuri şi considerentele deciziilor amintite îşi păstrează valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 26 din Legea nr. 122/2006 privind azilul în România, excepţie ridicată de Pan Guanghua şi de Huang Yihua în dosarele nr. 3.755/302/2007, respectiv nr. 12.472/302/2006 ale Tribunalului Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi de Jiang Lingping şi de Jin Meiqin în dosarele nr. 10.116/302/2007, respectiv nr. 26/302/2008 ale Judecătoriei Sectorului 5 Bucureşti – Secţia a II-a civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 iulie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Valentina Bărbăţeanu–-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește