DECIZIE nr. 862 din 23 iunie 2011

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 105 alin. (2) din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic



Augustin Zegrean – preşedinteAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAfrodita Laura Tutunaru – magistrat-asistentCu participarea reprezentantului Ministerului Public, procuror Carmen-Cătălina Gliga.Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 105 alin. (2) din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic, excepţie ridicată de Viorel Horga în Dosarul nr. 30.240/3/2009 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal şi care formează obiectul Dosarului Curţii Constituţionale nr. 4.487D/2010.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea dispune a se face apelul şi în Dosarul nr. 4.616D/2010, având ca obiect excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 105 alin. (2) din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic, excepţie ridicată de Viorel Horga, Tudor Nuţă şi Zamfir Valentin în Dosarul nr. 10.164/3/2010 al Tribunalului Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Curtea, din oficiu, pune în discuţie conexarea dosarelor.Reprezentantul Ministerului Public, având în vedere dispoziţiile art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, nu se opune conexării dosarelor.Curtea, având în vedere identitatea de obiect a cauzelor, în temeiul art. 53 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, dispune conexarea Dosarului nr. 4.616D/2010 la Dosarul nr. 4.487D/2010, care a fost primul înregistrat.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenţa în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarelor, constată următoarele:Prin încheierile din 8 octombrie 2010 şi 10 noiembrie 2010, pronunţate în dosarele nr. 30.240/3/2009 şi nr. 10.164/3/2010, Tribunalul Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 105 alin. (2) din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic.Excepţia a fost ridicată de Viorel Horga, Tudor Nuţă şi Zamfir Valentin în dosarele de mai sus având ca obiect soluţionarea unor acţiuni în contencios administrativ referitoare la o obligaţie de a face şi la anularea unui act emis de Regia Naţională a Pădurilor Romsilva.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorii acesteia susţin că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi ale art. 20 referitoare la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, precum şi ale art. 6 paragraful 1 referitoare la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 14 referitoare la Interzicerea discriminării, ambele din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, deoarece creează un regim discriminatoriu în ceea ce priveşte răspunderea patrimonială referitoare la pagubele din pădurile care se încadrează în zonele menţionate.Tribunalul Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal opinează că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, sens în care face trimitere la jurisprudenţa în materie.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierile de sesizare au fost comunicate preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierile de sesizare, rapoartele întocmite de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 105 alin. (2) din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 238 din 27 martie 2008, care au următorul conţinut:"Valoarea prejudiciilor din pădurile încadrate prin amenajamentul silvic în grupa I funcţională, din perdelele forestiere de protecţie şi din jnepenişuri se stabileşte prin multiplicarea de două ori a valorii obţinute potrivit legii."Autorii excepţiei de neconstituţionalitate susţin că prevederile legale menţionate încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 16 alin. (1) referitoare la egalitatea în drepturi a cetăţenilor şi ale art. 20 referitoare la Tratatele internaţionale privind drepturile omului, precum şi ale art. 6 paragraful 1 referitoare la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 14 referitoare la Interzicerea discriminării, ambele din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate au mai fost supuse controlului său din perspectiva unor critici similare. Astfel, cu prilejul soluţionării Deciziei nr. 401 din 13 aprilie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 358 din 1 iunie 2010, Curtea Constituţională a statuat că prevederile de lege criticate prin care se stabileşte modalitatea de calcul al prejudiciilor aduse pădurilor încadrate prin amenajamentul silvic, precum şi posibilitatea de recuperare a prejudiciului se aplică în mod egal tuturor persoanelor care se încadrează în ipoteza prevăzută de norma criticată.Referitor la critica de neconstituţionalitate faţă vizând dreptul la un proces echitabil, Curtea a reţinut că normele criticate nu înlătură posibilitatea proprietarilor de păduri de a se adresa justiţiei şi de a se prevala de toate garanţiile pe care le presupune un proces echitabil, întrucât, potrivit art. 10 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 46/2008, aceştia fac parte din ocoalele silvice private. Astfel, proprietarii de păduri îşi pot recupera prejudiciul evaluat potrivit legii prin ocolul silvic din care fac parte.În plus, potrivit art. 8 alin. (2) lit. b) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 85/2006 privind stabilirea modalităţilor de evaluare a pagubelor produse vegetaţiei forestiere din păduri şi din afara acestora, din sumele încasate cu titlu de despăgubiri, 50% se acordă proprietarului pădurii în care s-a produs paguba, dacă acesta are asigurate serviciile silvice/administrarea pădurii în condiţiile legii.Deoarece până în prezent nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea acestei jurisprudenţe, considerentele deciziei mai sus menţionate îşi păstrează valabilitatea şi în cauza de faţă.Distinct de acestea, Curtea mai constată că potrivit art. 25 alin. (1) lit. a) din Codul silvic, grupa I este definită ca fiind aceea "care cuprinde păduri cu funcţii speciale de protecţie a apelor, a solului, a climei şi a obiectivelor de interes naţional, păduri pentru recreere, păduri de ocrotire a genofondului şi a ecofondului, precum şi pădurile din ariile naturale protejate de interes naţional". Prin urmare, în acord cu jurisprudenţa constantă a Curţii Constituţionale (a se vedea Decizia nr. 1.354 din 20 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 761 din 15 noiembrie 2010) aplicarea şi tratamentul juridic mai sever în ceea ce priveşte pagubele aduse pădurilor din această grupă este justificată obiectiv, raţional şi proporţional cu scopul vizat, întrucât autorii acestor prejudicii nu se află în aceeaşi situaţie juridică cu cei care aduc pagube pădurilor din grupa a II-a. Pe cale de consecinţă, legiuitorul poate aplica un tratament juridic diferit dacă faptele sunt diferite, sens în care numai în situaţii egale tratamentul juridic aplicat trebuie să fie identic.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 105 alin. (2) din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic, excepţie ridicată de Viorel Horga în Dosarul nr. 30.240/3/2009 şi de Viorel Horga, Tudor Nuţă şi Zamfir Valentin în Dosarul nr. 10.164/3/2010, ambele ale Tribunalului Bucureşti – Secţia a IX-a contencios administrativ şi fiscal.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 23 iunie 2011.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Afrodita Laura Tutunaru____________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește