DECIZIE nr. 860 din 24 iunie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorSimona Ricu – procurorDaniela Ramona Mariţiu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Textil Iteco” – S.R.L. în Dosarul nr. 5.672/301/2009 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 3 decembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 5.672/301/2009, Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Textil Iteco” – S.R.L.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că textul criticat încalcă dreptul la apărare şi dreptul la un proces echitabil, debitorii fiind puşi într-o situaţie dezavantajoasă faţă de creditori, deoarece nu pot administra probe privind fondul cauzei. De asemenea, se arată că dispoziţiile criticate contravin şi prevederilor art. 20 alin. (1) şi (2), art. 53 din Legea fundamentală, precum şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Judecătoria Sectorului 3 Bucureşti arată că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului, Guvernul şi Avocatul Poporului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 738 din 31 octombrie 2007. Punctul 2 al art. 1 a fost modificat prin pct. 1 al articolului unic din Legea nr. 118/2008 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 2 iunie 2008.Textul criticat are următorul conţinut: "În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, termenii şi expresiile de mai jos au următoarele semnificaţii:1. contract comercial reprezintă contractul încheiat între comercianţi ori între aceştia şi o autoritate contractantă, având ca obiect furnizarea unor bunuri sau prestarea de servicii contra unui preţ constând într-o sumă de bani;2. autoritate contractantă reprezintă:a) oricare organism al statului – autoritate publică sau instituţie publică – care acţionează la nivel central ori la nivel regional sau local; … b) oricare organism de drept public, altul decât unul dintre cele prevăzute la lit. a), cu personalitate juridică care a fost înfiinţat pentru a satisface nevoi de interes general, fără caracter comercial sau industrial, şi care se află în cel puţin una dintre următoarele situaţii: … – este finanţat, în majoritate, de către o autoritate contractantă, astfel cum este definită la lit. a), sau de către un alt organism de drept public;– se află în subordinea sau este supus controlului unei autorităţi contractante, astfel cum este definită la lit. a), sau unui alt organism de drept public;– în componenţa consiliului de administraţie/organului de conducere sau de supervizare mai mult de jumătate din numărul membrilor acestuia sunt numiţi de către o autoritate contractantă, astfel cum este definită la lit. a), sau de către un alt organism de drept public;c) orice asociere formată de una sau mai multe autorităţi contractante dintre cele prevăzute la lit. a) sau b); … d) oricare întreprindere publică ce desfăşoară una sau mai multe dintre activităţile prevăzute la cap. VIII secţiunea 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 privind atribuirea contractelor de achiziţie publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările şi completările ulterioare, atunci când aceasta atribuie contracte de achiziţie publică sau încheie acorduri-cadru destinate efectuării respectivelor activităţi; … e) oricare subiect de drept, altul decât cele prevăzute la lit. a)-d), care desfăşoară una sau mai multe dintre activităţile prevăzute la cap. VIII secţiunea 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 337/2006, cu modificările şi completările ulterioare, în baza unui drept special sau exclusiv, astfel cum este acesta definit la art. 3 lit. k) din ordonanţa menţionată, acordat de o autoritate competentă, atunci când acesta atribuie contracte de achiziţie publică sau încheie acorduri-cadru destinate efectuării respectivelor activităţi; … 3. întârzierea plăţii reprezintă depăşirea termenului contractual sau legal stabilit pentru executarea obligaţiei de plată a preţului;4. titlu executoriu reprezintă hotărârea pronunţată de o instanţă judecătorească sau decizia de plată emisă de altă autoritate competentă, prin care s-a dispus fie plata imediată, fie plata în rate, care permite creditorului să recupereze creanţele de la debitor prin mijloace de executare silită."În susţinerea neconstituţionalităţii acestor dispoziţii legale, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 20 alin. (1) şi (2) referitoare la tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 21 referitoare la accesul liber la justiţie, art. 24 referitoare la dreptul la apărare şi art. 53 referitoare la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, precum şi art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale transpune în dreptul intern Directiva 2000/35/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 29 iunie 2000 privind combaterea întârzierii efectuării plăţilor în cazul tranzacţiilor comerciale. Potrivit preambulului directivei, aceasta „ar trebui să interzică abuzul la libertatea contractuală în dezavantajul creditorilor”. De asemenea, se statuează că „întârzierea efectuării plăţilor constituie o încălcare a contractului care a devenit atractivă din punct de vedere financiar pentru debitori (…). O schimbare decisivă, incluzând compensarea creditorilor pentru costurile angajate, este necesară pentru a inversa această tendinţă şi a asigura consecinţe ale întârzierilor în efectuarea plăţilor care să descurajeze întârzierea efectuării plăţilor”.Deoarece, astfel cum s-a relevat şi în directiva menţionată, întârzierea efectuării plăţilor afectează competitivitatea şi viabilitatea unor comercianţi, ceea ce poate duce la falimentul acestora, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 urmăreşte întărirea poziţiei creditorului în cazul neexecutării unor obligaţii de plată a unor sume de bani în condiţiile stabilite prin contracte comerciale în cazul depăşirii termenului contractual sau legal stabilit pentru executarea obligaţiei de plată a preţului. De asemenea, ordonanţa a fost adoptată pentru a stabili măsuri pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată asumate prin contracte comerciale şi pentru stabilirea unei proceduri simplificate de soluţionare a acţiunilor în justiţie având ca obiect asemenea obligaţii.Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 se aplică creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte comerciale. Potrivit art. 1 pct. 1 din ordonanţa de urgenţă, contractul comercial „reprezintă contractul încheiat între comercianţi ori între aceştia şi o autoritate contractantă, având ca obiect furnizarea unor bunuri sau prestarea de servicii contra unui preţ constând într-o sumă de bani”. De asemenea, potrivit art. 1 pct. 2, noţiunii de autoritate contractantă ordonanţa de urgenţă îi subscrie: autorităţile publice sau instituţiile publice centrale, regionale sau locale; oricare organism de drept public, altul decât cele prevăzute anterior, cu personalitate juridică, care a fost înfiinţat pentru a satisface nevoi de interes general, fără caracter comercial sau industrial; oricare întreprindere publică sau subiect de drept, altul decât cele prevăzute anterior, ce desfăşoară una sau mai multe dintre activităţile ce se referă la domeniul apă, energie, transport şi poştă.În continuare, pct. 3 şi 4 ale art. 1 din ordonanţa de urgenţă definesc noţiunile de întârzieri de plată ca fiind depăşirea termenului contractual sau legal stabilit pentru executarea obligaţiei de plată a preţului şi cea de titlu executoriu ca fiind hotărârea pronunţată de o instanţă judecătorească sau decizia de plată emisă de altă autoritate competentă, prin care s-a dispus fie plata imediată, fie plata în rate, care permite creditorului să recupereze creanţele de la debitor prin mijloace de executare silită.Aşa fiind, Curtea constată că dispoziţiile criticate stabilesc semnificaţia unor termeni şi expresii folosite de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007, cum ar fi „contract comercial”, „autoritate contractantă”, „întârzierea plăţii”, „titlu executoriu”, fără ca acestea să aducă atingere valorilor constituţionale invocate de autorul excepţiei.În ceea ce priveşte problema administrării probelor privind fondul cauzei, Curtea constată că, potrivit art. 126 din Constituţie, competenţa instanţelor de judecată şi procedura în faţa acestora se stabilesc prin lege, precum ordonanţa de urgenţă criticată. De asemenea, prin Decizia nr. 210 din 4 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 302 din 10 mai 2010, Curtea a statuat că prevederile ordonanţei de urgenţă sunt în sensul aplicării principiului rolului activ al judecătorului, care, la soluţionarea pricinilor în primă instanţă, are obligaţia de a încerca împăcarea părţilor. Împrejurarea că, potrivit art. 7 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007, judecătorul citează părţile pentru explicaţii şi lămuriri şi stăruie în efectuarea plăţii sumei datorate înseamnă că hotărârea se va pronunţa numai după ce judecătorul va analiza toate probele aflate la dosar, inclusiv cele propuse de debitor. Mai mult, art. 2 din ordonanţa de urgenţă prevede că procedura reglementată de acest act normativ vizează exclusiv creanţele certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani care rezultă din contracte comerciale, iar art. 10 dispune că ordonanţa de plată se va emite numai în urma verificării cererii pe baza înscrisurilor depuse potrivit art. 6 alin. (2), a declaraţiilor părţilor, precum şi a celorlalte probe administrate, instanţa constatând că cererea este întemeiată. Pe de altă parte, dispoziţiile art. 13 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 dau posibilitatea contestării de către debitor a ordonanţei de plată şi reglementează procedura pentru exercitarea căii de atac.Aşa fiind, Curtea constată că nu pot fi reţinute criticile de neconstituţionalitate promovate de autorul excepţiei, excepţia fiind neîntemeiată.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Textil Iteco” – S.R.L. în Dosarul nr. 5.672/301/2009 al Judecătoriei Sectorului 3 Bucureşti.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 iunie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent,Daniela Ramona Mariţiu–––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește