DECIZIE nr. 86 din 7 februarie 2006

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi ale art. 49 alin. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorIon Tiucă – procurorMădălina Ştefania Diaconu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi ale art. 49 alin. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Mega Image” – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.573/2005 al Judecătoriei Ploieşti.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată, cu privire la art. 3 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, şi ca fiind inadmisibilă, cu privire la art. 49 alin. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 23 septembrie 2005, pronunţată în Dosarul nr. 2.573/2005, Judecătoria Ploieşti a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi ale art. 49 alin. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor. Excepţia a fost ridicată de către Societatea Comercială „Mega Image” – S.A. din Bucureşti cu prilejul soluţionării unei plângeri contravenţionale.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că art. 3 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, neprevăzând obligaţia pentru agentul constatator al unei contravenţii de a menţiona probele care au stat la baza constatărilor din procesul-verbal, a încălcat dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, iar persoana sancţionată, devenită contravenient prin simpla completare a câmpurilor libere din formularul tipizat al procesului-verbal, are obligaţia de a-şi dovedi nevinovăţia. Cu privire la art. 49 alin. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, nu se argumentează în nici un mod contrarietatea acestuia cu Legea fundamentală.Judecătoria Ploieşti apreciază că excepţia de neconstituţionalitate nu este întemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată.Avocatul Poporului apreciază că textele legale criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2) şi ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 3 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 410 din 25 iulie 2001, şi ale art. 49 alin. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 23 martie 1994, cu modificările aduse prin Legea nr. 37/2003 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 84/2002 pentru completarea Ordonanţei Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 34 din 22 ianuarie 2003. Dispoziţiile criticate au următorul conţinut:– art. 3 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001: „Actele normative prin care se stabilesc contravenţii vor cuprinde descrierea faptelor ce constituie contravenţii şi sancţiunea ce urmează să se aplice pentru fiecare dintre acestea; în cazul sancţiunii cu amendă se vor stabili limita minimă şi maximă a acesteia sau, după caz, cote procentuale din anumite valori; se pot stabili şi tarife de determinare a despăgubirilor pentru pagubele pricinuite prin săvârşirea contravenţiilor.”;– art. 49 alin. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992: „Organele de control prevăzute la alin. 1 pot preleva produse în vederea testării acestora în laboratoare. Contravaloarea produselor prelevate şi a cheltuielilor legate de testarea lor se suportă de către organul administraţiei publice dacă în urma testării nu se constată neconformităţi faţă de cerinţele de securitate şi/sau de calitate prescrise ori declarate. În caz contrar, cheltuielile respective se suportă de către agentul economic.”În susţinerea neconstituţionalităţii acestor texte de lege, autorul excepţiei invocă încălcarea prevederilor art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, referitor la egalitatea în drepturi, precum şi a principiului prezumţiei de nevinovăţie, prevăzut la art. 23 alin. (11) din Legea fundamentală.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:Cu privire la art. 3 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, acesta obligă agentul constatator al unei contravenţii să descrie în procesul-verbal pe care îl întocmeşte faptele ce constituie contravenţii, precum şi sancţiunea ce urmează să se aplice pentru fiecare dintre acestea, fără a impieta în vreun fel asupra egalităţii persoanelor în faţa legii sau asupra prezumţiei de nevinovăţie de care se bucură contravenientul.Dispoziţiile de lege criticate de autorul excepţiei sunt deopotrivă aplicabile tuturor agenţilor economici aflaţi în situaţii identice, fără privilegii şi fără discriminări, iar simpla desemnare a unei persoane ca fiind contravenient nu înseamnă şi stabilirea vinovăţiei sale. Utilizarea de către legiuitor a noţiunii de contravenient în dreptul administrativ sau de infractor în dreptul penal nu are semnificaţia unei înfrângeri a prezumţiei de nevinovăţie consacrate de art. 23 alin. (11) din Constituţie (a se vedea în acest sens Decizia Curţii Constituţionale nr. 183 din 8 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 425 din 17 iunie 2003).Referitor la art. 49 alin. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, Curtea constată că autorul excepţiei nu a indicat nici un text sau principiu constituţional care ar fi încălcat de acesta, excepţia fiind, aşadar, nemotivată cu privire la acest aspect. Or, potrivit art. 10 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, „Sesizările trebuie făcute în formă scrisă şi motivate”.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:1. Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 49 alin. 4 din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Mega Image” – S.A. din Bucureşti în Dosarul nr. 2.573/2005 al Judecătoriei Ploieşti.2. Respinge, ca fiind neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din 7 februarie 2006.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mădălina Ştefania Diaconu__________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește