DECIZIE nr. 86 din 5 februarie 2008

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor şi ale art. 33 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorSimona Ricu – procurorMihai Paul Cotta – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor şi ale art. 33 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicată de Gheorghe Savin în Dosarul nr. 2.339/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.La apelul nominal se prezintă Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Ilfov, prin consilier juridic, lipsind celelalte părţi, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Reprezentantul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Ilfov solicită respingerea excepţiei ca neîntemeiată, apreciind că prevederile legale criticate sunt constituţionale.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 ca neîntemeiată şi a prevederilor art. 33 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 ca inadmisibilă.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 18 septembrie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 2.339/2/2007, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 şi ale art. 32 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, excepţie ridicată de Gheorghe Savin în cauza ce are ca obiect judecarea acţiunii în contencios administrativ privind plata drepturilor salariale. Acţiunea a fost formulată de autorul excepţiei în calitate de angajat al Inspectoratului Judeţean de Poliţie Ilfov şi are ca obiect plata unor sporuri salariale solicitate în temeiul Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului şi a Ordonanţei Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că prevederile art. 32 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 şi ale art. 16 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 contravin dispoziţiilor art. 41 şi 42 din Constituţie, deoarece prevăd un număr de ore care pot fi efectuate peste durata normală a timpului de lucru. Se instituie, astfel, posibilitatea ca dispoziţiile legale să fie aplicate în mod abuziv de către angajator, în sensul plăţii orelor suplimentare numai în limita plafonului maxim de 360 de ore pe an şi numai cu încadrarea în fondurile bugetare aprobate, chiar dacă numărul orelor suplimentare efectuate depăşeşte acest plafon.Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal apreciază că excepţia ridicată este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale.Potrivit prevederilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate a art. 33 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 este inadmisibilă, deoarece acest text legal nu are legătură cu soluţionarea cauzei. Se arată, totodată, că celelalte dispoziţii legale criticate sunt constituţionale.Avocatul Poporului consideră că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor legale criticate sunt constituţionale. Se apreciază că instituirea unor condiţii privind orele lucrate din dispoziţia conducătorului instituţiei publice peste durata normală a timpului de lucru nu încalcă dreptul la muncă şi protecţie socială.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile părţii prezente şi ale procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, astfel cum a fost formulat, îl constituie dispoziţiile art. 16 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 şi ale art. 32 alin. (2) din Legea nr. 188/1999. Analizând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, în realitate, autorul excepţiei critică prevederile art. 16 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 65 din 2 februarie 2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 353/2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 519 din 18 iulie 2003, şi ale art. 33 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 29 mai 2007, dispoziţii asupra cărora Curtea urmează să se pronunţe. Textele de lege criticate au următorul conţinut:– Art. 16 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003: „Munca peste durata normală a timpului de lucru poate fi prestată şi sporurile prevăzute la alin. (1) se pot plăti numai dacă efectuarea orelor suplimentare a fost dispusă în scris de şeful ierarhic, fără a se depăşi 120 de ore anual, iar în cazuri cu totul deosebite se poate aproba efectuarea orelor suplimentare şi peste acest plafon, dar nu mai mult de 360 de ore anual, cu aprobarea ordonatorului de credite şi cu încadrarea în fondurile bugetare aprobate.”– Art. 33 alin. (2) din Legea nr. 188/1999: „(2) Pentru orele lucrate din dispoziţia conducătorului autorităţii sau instituţiei publice peste durata normală a timpului de lucru sau în zilele de sărbători legale ori declarate zile nelucrătoare funcţionarii publici de execuţie au dreptul la recuperare sau la plata majorată cu un spor de 100% din salariul de bază. Numărul orelor plătite cu sporul de 100% nu poate depăşi 360 într-un an.”Autorul excepţiei susţine că aceste prevederi legale încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 41 privind munca şi protecţia socială a muncii şi ale art. 42 referitoare la interzicerea muncii forţate.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată următoarele:Referitor la critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. 16 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003, Curtea constată că este neîntemeiată. Această reglementare stabileşte modalitatea de plată şi condiţiile de acordare a sporurilor pentru orele prestate peste durata normală a timpului de lucru de către poliţiştii încadraţi în funcţii de execuţie, fără ca prin aceasta să se aducă vreo atingere dreptului cetăţenilor la alegerea profesiei ori a locului de muncă prevăzut la alin. (1) al art. 41 din Constituţie.De asemenea, prevederea posibilităţii prestării muncii peste durata normală a timpului de lucru, precum şi a modalităţii de plată a orelor suplimentare nu are semnificaţia de muncă forţată în sensul art. 42 alin. (1) din Constituţie, scopul acestei reglementări fiind acela de a permite, în cadrul limitelor prevăzute, efectuarea orelor suplimentare. De altfel, potrivit art. 41 alin. (2) din Constituţie, salariaţii au dreptul la măsuri de protecţie socială în cazul prestării muncii în condiţii deosebite sau speciale stabilite prin lege. Or, plata orelor suplimentare efectuate de către poliţişti constituie tocmai o astfel de măsură pe care legiuitorul a înţeles să o reglementeze.În ceea ce priveşte critica referitoare la modalitatea, astfel cum este prevăzută de art. 16 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003, în care sunt reglementate sporurile, adaosurile şi alte drepturi salariale suplimentare, Curtea constată că este neîntemeiată, deoarece condiţiile impuse de conţinutul normei juridice sunt reglementate de Parlament, unica autoritate legiuitoare a ţării, conform art. 61 alin. (1) din Constituţie.Faptul că, aşa cum susţine autorul excepţiei, prevederile legale sunt aplicate în mod abuziv de către angajator, în sensul plăţii orelor suplimentare numai în anumite limite ori al neplăţii acestora, constituie o modalitate de interpretare şi aplicare a legii, aspect care nu intră în competenţa Curţii Constituţionale.În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 33 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, criticate de autorul excepţiei ca fiind neconstituţionale, Curtea observă că acestea stabilesc anumite drepturi pentru orele lucrate din dispoziţia conducătorului autorităţii sau instituţiei publice peste durata normală a timpului de lucru sau în zilele de sărbători legale, care se aplică însă funcţionarilor publici prevăzuţi de Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici. Potrivit art. 1 din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003, „Dispoziţiile prezentei ordonanţe se aplică funcţionarilor publici cu statut special, denumiţi în continuare poliţişti, din unităţile Ministerului de Interne aflate sub incidenţa Legii nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului”. Rezultă că prevederile art. 33 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 nu au legătură cu soluţionarea cauzei în care s-a ridicat excepţia de neconstituţionalitate. Sub acest aspect, Curtea constată că excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora „Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă în vigoare, care are legătură cu soluţionarea cauzei în orice fază a litigiului şi oricare ar fi obiectul acestuia.”Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 16 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 38/2003 privind salarizarea şi alte drepturi ale poliţiştilor, excepţie ridicată de Gheorghe Savin în Dosarul nr. 2.339/2/2007 al Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.Respinge, ca fiind inadmisibilă, excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 33 alin. (2) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, excepţie ridicată de acelaşi autor în acelaşi dosar.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 5 februarie 2008.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Mihai Paul Cotta––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește