DECIZIE nr. 86 din 4 mai 2000

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23^5 alin. (1) şi (16) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 privind regimul accizelor şi al altor impozite indirecte, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 50/1998, precum şi prin Ordonanţa Guvernului nr. 1/1999



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorFlorin Bucur Vasilescu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23^5 alin. (1) şi (16) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 privind regimul accizelor şi al altor impozite indirecte, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 50/1998, precum şi prin Ordonanţa Guvernului nr. 1/1999, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Ceres” – S.A. Brăila în Dosarul nr. 13.673/1999 al Judecătoriei Brăila.La apelul nominal se constata lipsa părţilor: Societatea Comercială "Ceres" – S.A. Brăila şi Garda financiară – Secţia Brăila, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei ca fiind nefondata, deoarece apreciază ca textele criticate, care prevăd introducerea autorizaţiei de comercializare şi condiţioneaza obţinerea acesteia de neînregistrarea unor obligaţii fiscale faţă de bugetul de stat, nu contravin dispoziţiilor art. 16, 41, ale art. 49 alin. (1) şi ale art. 134 din Constituţie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 28 ianuarie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 13.673/1999, Judecătoria Brăila a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23^5 alin. (1) şi (16) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 privind regimul accizelor şi al altor impozite indirecte, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 50/1998, precum şi prin Ordonanţa Guvernului nr. 1/1999. Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială „Ceres” – S.A. Brăila într-o cauza având ca obiect soluţionarea plângerii formulate de aceasta împotriva procesului-verbal întocmit de Garda financiară – Secţia Brăila, privind constatarea şi sancţionarea unei contravenţii.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca, prin textele criticate, care dispun introducerea autorizaţiei de comercializare şi condiţioneaza obţinerea ei de neînregistrarea unor obligaţii fiscale faţă de stat numai pentru unele persoane juridice, se încalcă dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2), ale art. 41, ale art. 49 alin. (1) şi ale art. 134 din Constituţie.Judecătoria Brăila, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. Se considera ca art. 16 din Constituţie nu are relevanta în cauza, întrucât acest text constituţional consacra egalitatea în drepturi a cetăţenilor, iar autorul excepţiei este societate comercială. Se mai arata ca dispoziţiile art. 23^5 alin. (1) şi (16) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 82/1997, modificată, stabilesc „regimul de autorizare a agenţilor economici care realizează venituri din vânzările de alcool, băuturi alcoolice, produse din tutun şi cafea”, astfel că nu sunt incalcate dispoziţiile art. 41 din Constituţie, privitoare la protecţia proprietăţii private. În legătură cu susţinerile referitoare la încălcarea dispoziţiilor art. 49 şi 134 din Constituţie, instanţa de judecată considera ca statul are dreptul şi obligaţia sa intervină în activităţi economice, pentru crearea cadrului juridic favorabil acestei activităţi, politica legislativă fiind una dintre parghiile specifice de intervenţie a statului.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. Astfel, se arata ca dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2) din Constituţie, care proclama egalitatea în drepturi a cetăţenilor, precum şi faptul ca nimeni nu este mai presus de lege, nu au relevanta în cauza, autorul excepţiei fiind o societate comercială, persoana juridică română. Se mai arata ca textul criticat reglementează regimul de autorizare a agenţilor economici care realizează venituri din vânzările de alcool, băuturi alcoolice, produse din tutun şi cafea şi, ca atare, nu intră în conflict nici cu dispoziţiile art. 41 din Constituţie, referitoare la protecţia proprietăţii private. În legătură cu susţinerile privind încălcarea art. 49 alin. (1) şi a art. 134 din Constituţie, se considera ca în politica sa economică statul român trebuie să apere şi sa promoveze interesul public şi, în consecinţa, are dreptul şi totodată îndatorirea de a interveni în activităţile economice şi de a crea cadrul juridic corespunzător. Ca atare, unele restrangeri, condiţionari sau măsuri protectioniste pe care statul le impune prin lege nu reprezintă o atingere adusă existenţei dreptului sau libertăţii şi nici intereselor private, care se integreaza în cadrul general al interesului public.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, a fost legal sesizată şi este competenţa să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 23^5 alin. (1) şi (16) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 privind regimul accizelor şi al altor impozite indirecte, în redactarea data acestor dispoziţii prin art. I pct. 5 din Ordonanţa Guvernului nr. 1/1999 pentru modificarea Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 82/1997, text al cărui conţinut este următorul: Art. 23^5: „(1) Agenţii economici, producători interni, importatori, comercianţi în sistem angro şi en detail, care realizează venituri din vânzările de alcool etilic alimentar, băuturi alcoolice şi orice alte produse destinate industriei alimentare sau consumului, care conţin alcool etilic alimentar, produse din tutun, cafea, cafea cu inlocuitori, cafea solubila, inclusiv amestecuri cu cafea solubila, îşi pot desfăşura activitatea numai în baza autorizaţiei de comercializare emise de:– Ministerul Finanţelor, în cazul alcoolului;– direcţiile generale ale finanţelor publice şi controlului financiar de stat judeţene şi a municipiului Bucureşti, în cazul băuturilor alcoolice, al produselor din tutun şi al cafelei, precum şi în cazul alcoolului vândut de agenţii economici producători de băuturi alcoolice. […](16) Nu vor fi autorizaţi de către Ministerul Finanţelor agenţii economici producători interni de alcool şi de băuturi alcoolice, altele decât vinurile, tuica şi rachiurile naturale, care obţin venituri din comercializarea acestor produse şi care: … – înregistrează obligaţii fiscale faţă de bugetul de stat;– nu deţin în patrimoniu capacităţi de producţie proprii sau nu au încheiate contracte de leasing pentru astfel de capacităţi;– nu au în dotare mijloace de măsurare a producţiei realizate, în cazurile în care legea prevede aceasta."Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea Constituţională constata ca aceasta este neîntemeiată şi urmează să fie respinsă.În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, prevederile art. 23^5 alin. (1) şi (16) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 82/1997, care, în redactarea data prin Ordonanţa Guvernului nr. 1/1999, introduc autorizaţia de comercializare şi condiţioneaza obţinerea acesteia de neînregistrarea unor obligaţii fiscale faţă de bugetul de stat, numai pentru unele persoane juridice, încalcă dispoziţiile art. 16 alin. (1) şi (2), art. 41, art. 49 alin. (1) şi ale art. 134 din Constituţie.I. Examinând aceasta motivare, Curtea Constituţională nu poate retine critica potrivit căreia art. 23^5 alin. (1) şi (16) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 82/1997, modificată şi completată, contravine art. 16 din Constituţie referitor la „Egalitatea în drepturi”, care în alin. (1) şi (2) prevede că: „(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.(2) Nimeni nu este mai presus de lege." Într-adevăr, aceste dispoziţii constituţionale privesc egalitatea în drepturi a cetăţenilor, iar nu egalitatea persoanelor colective; or, în cauza de faţa încălcarea prin textele criticate a dispoziţiilor art. 16 din Constituţie este susţinută de o societate comercială. … De altfel, în sensul celor arătate s-a statuat în mod constant în jurisprudenta Curţii Constituţionale (de exemplu, prin Decizia nr. 18 din 27 februarie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 70 din 8 aprilie 1996, precum şi prin Decizia nr. 44 din 4 martie 1997, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 31 martie 1997).Pe de altă parte, sub aspectul egalităţii, dispoziţiile Ordonanţei de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 se aplică tuturor agenţilor economici care comercializează produse supuse regimului accizelor şi altor impozite indirecte. Exceptarea de la aceste plati a produselor prevăzute la art. 21 din ordonanţa, astfel cum a fost modificată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 50/1998, este justificată de ratiuni ce privesc evitarea impozitării şi taxarii, cu acelaşi fel de impozit sau taxa, a unor produse sau activităţi, precum şi evitarea aplicării accizelor şi a altor impozite indirecte unor acte juridice necomerciale. În aceste condiţii, fiind vorba de situaţii diferite, şi reglementarea juridică este diferita.II. Nu poate fi reţinută nici susţinerea potrivit căreia dispoziţiile criticate contravin art. 41 alin. (8) din Constituţie, care prevede că "Bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot fi confiscate numai în condiţiile legii". De altfel, autorul excepţiei de neconstituţionalitate nu arata în ce consta contrarietatea prevederilor art. 23^5 alin. (1) şi (16) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 82/1997, modificată şi completată, faţă de art. 41 alin. (8) din Constituţie.În speta, Curtea Constituţională constata ca textele de lege considerate ca fiind neconstituţionale nu reglementează regimul de autorizare a agenţilor economici care realizează venituri din vânzările de alcool, băuturi alcoolice, produse din tutun şi cafea, astfel ca dispoziţiile art. 41 din Constituţie, referitoare la protecţia proprietăţii private, nu au incidenţa în cauza.III. În sfârşit, ridicand excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23^5 alin. (1) şi (16) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 82/1997, Societatea Comercială „Ceres” – S.A. Brăila a invocat şi încălcarea art. 49 alin. (1) şi a art. 134 din Constituţie, de asemenea, fără a arata în ce consta aceasta încălcare.Art. 49 alin. (1) din Constituţie prevede că "Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav". De asemenea, art. 134 din Constituţie stabileşte: "(1) Economia României este economie de piaţa.(2) Statul trebuie să asigure: … a) libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie; … b) protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară; … c) stimularea cercetării ştiinţifice naţionale; … d) exploatarea resurselor naturale, în concordanta cu interesul naţional; … e) refacerea şi ocrotirea mediului înconjurător, precum şi menţinerea echilibrului ecologic; … f) crearea condiţiilor necesare pentru creşterea calităţii vieţii." … Faţa de cele de mai sus, Curtea Constituţională retine ca, potrivit art. 134 alin. (2) lit. b) din Constituţie, statul trebuie să asigure "protejarea intereselor naţionale în activitatea economică, financiară şi valutară", iar potrivit lit. d) a aceluiaşi alineat, statul trebuie să asigure "exploatarea resurselor naturale, în concordanta cu interesul naţional". Or, comercializarea unor produse alcoolice, a tutunului, a cafelei şi a altor produse supuse regimului accizelor şi altor impozite indirecte, prevăzute de Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 82/1997, comercializare ce s-ar efectua fără un control din partea organelor de stat competente, nu ar fi în concordanta cu interesul naţional şi ar echivala cu lipsa de protecţie a intereselor naţionale în activitatea economică şi de exploatare a resurselor. De aceea statul are dreptul şi îndatorirea de a interveni în activităţile economice de acest gen şi de a crea un cadru juridic corespunzător apărării intereselor generale. Ca atare, asa cum s-a arătat şi în punctul de vedere al Guvernului, unele condiţionari sau măsuri protectioniste pe care statul le impune prin lege nu reprezintă atingeri aduse drepturilor sau libertăţilor, în sensul art. 49 din Constituţie, şi nici atingeri ale intereselor private, care se integreaza cadrului general al interesului public.În consecinţa, Curtea Constituţională constata ca prevederile art. 23^5 alin. (1) şi (16) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 privind regimul accizelor şi al altor impozite indirecte, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 50/1998, precum şi prin Ordonanţa Guvernului nr. 1/1999, nu încalcă art. 16 alin. (1) şi (2), art. 41, art. 49 alin. (1) şi art. 134 din Constituţie.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 23^5 alin. (1) şi (16) din Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 82/1997 privind regimul accizelor şi al altor impozite indirecte, modificată şi completată prin Ordonanţa de urgenta a Guvernului nr. 50/1998, precum şi prin Ordonanţa Guvernului nr. 1/1999, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Ceres” – S.A. Brăila în Dosarul nr. 13.673/1999 al Judecătoriei Brăila.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 4 mai 2000.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Gabriela Dragomirescu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește