DECIZIE nr. 86 din 20 martie 2001

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă



Lucian Mihai – preşedinteCostica Bulai – judecătorConstantin Doldur – judecătorKozsokar Gabor – judecătorIoan Muraru – judecătorNicolae Popa – judecătorLucian Stangu – judecătorRomul Petru Vonica – judecătorPaula C. Pantea – procurorFlorentina Geangu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, excepţie ridicată de Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultura din Targu Mures în Dosarul nr. 3.332/2000 al Tribunalului Mures.La apelul nominal a răspuns avocat Horatiu Coprean, în calitate de reprezentant al autorului excepţiei, precum şi Georgeta Frincian.Reprezentantul autorului excepţiei de neconstituţionalitate solicita admiterea acesteia, arătând în esenta ca dispoziţiile de lege criticate contravin prevederilor art. 21 şi 128 din Constituţie, ca urmare a suprimării caii de atac a apelului în materia soluţionării conflictelor şi litigiilor de muncă.Georgeta Frincian solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind ca dispoziţiile art. 81 din Legea nr. 168/1999 nu încalcă prevederile art. 21 şi 128 din Constituţie.Reprezentantul Ministerului Public, considerând ca textele de lege criticate nu contravin prevederilor constituţionale invocate, solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, retine următoarele:Prin Încheierea din 21 iunie 2000, pronunţată în Dosarul nr. 3.332/2000, Tribunalul Mures a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, excepţie ridicată de Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultura din Targu Mures.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine ca dispoziţiile legale criticate contravin prevederilor art. 21 şi 128 din Constituţie, precum şi ale art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Tribunalul Mures, exprimandu-şi opinia, apreciază ca dispoziţiile criticate "aduc atingere accesului liber la justiţie, care presupune parcurgerea a minimum doua grade de jurisdicţie".Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul, în punctul sau de vedere, considera ca excepţia este neîntemeiată, arătând ca dispoziţiile legale criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale invocate, deoarece "reglementările în materie ale legii ordinare, cu caracter general sau special, permit ca, de regula, instanţa de control judiciar, respectiv de recurs, sa pronunţe o soluţie proprie asupra fondului cauzei".Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţilor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională constata ca a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 81 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 582 din 29 noiembrie 1999. Acest text de lege are următorul conţinut: „(1) În caz de admitere a recursului, instanţa va judeca în fond cauza.(2) Prevederile alin. (1) nu se aplică în următoarele situaţii: … a) soluţionarea cauzei de instanţa de fond s-a făcut cu încălcarea prevederilor legale referitoare la competenţa; … b) judecata de fond a avut loc în lipsa părţii care nu a fost legal citata." … Autorul excepţiei susţine ca acest text de lege încalcă următoarele dispoziţii constituţionale:– Art. 21: "(1) Orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, a libertăţilor şi a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate îngrădi exercitarea acestui drept."; … – Art. 128: "Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii."De asemenea, se considera ca dispoziţiile legale criticate sunt contrare prevederilor art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constata ca aceasta este neîntemeiată şi urmează să fie respinsă.Astfel, dispoziţiile art. 81 din Legea nr. 168/1999 nu ingradesc accesul liber la justiţie, ci, dimpotriva, permit soluţionarea litigiilor de muncă de către instanţele judecătoreşti atât în fond, cat şi în recurs. Utilizarea unei singure cai de atac ordinare – recursul – cu termen procedural mai scurt în raport cu cel prevăzut de Codul de procedură civilă, precum şi suprimarea caii de atac a apelului prevăzută de dispoziţiile legale criticate au ca finalitate doar asigurarea celeritatii soluţionării unor asemenea litigii, iar nu încălcarea dreptului fundamental privind accesul liber la justiţie. Totodată Curtea retine, din perspectiva art. 125 alin. (3) din Constituţie, potrivit căruia „Competenţa şi procedura de judecată sunt stabilite de lege”, precum şi a art. 128 din Constituţie, în temeiul căruia „Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii”, ca Legea fundamentală a lăsat în competenţa autorităţii legiuitoare [care, potrivit art. 58 alin. (1), este Parlamentul] sa reglementeze „competenţa”, „procedura”, precum şi „căile de atac”, în raport cu specificul domeniilor litigioase reglementate.În practica judiciară a Curţii Constituţionale s-a decis în mod constant ca accesul liber la justiţie nu presupune în toate cazurile accesul "la toate structurile judecătoreşti – judecătorii, tribunale, curţi de apel, Curtea Suprema de Justiţie – şi la toate căile de atac prevăzute de lege, deoarece competenţa şi căile de atac sunt stabilite exclusiv de legiuitor, care poate institui reguli deosebite, în considerarea unor situaţii diferite" (Decizia nr. 129 din 6 decembrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 23 mai 1996).Prevederile art. 128 din Constituţie stabilesc dreptul părţilor interesate şi al societăţii – reprezentate prin Ministerul Public – de a exercita împotriva hotărârilor judecătoreşti căile de atac prevăzute de lege, dar aceasta nu înseamnă, astfel cum susţine autorul excepţiei, reglementarea constituţională a principiului dublului grad de jurisdicţie. De altfel nici prevederile Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului şi nici cele ale pactelor şi tratatelor privitoare la drepturile omului la care România este parte nu instituie, în materie civilă, principiul dublului grad de jurisdicţie. Este adevărat ca, de exemplu, art. 2 al Protocolului nr. 7 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale reglementează dreptul la o cale de atac pentru persoana care a fost condamnata penal, dar, pe de altă parte, nu exista obligativitatea extinderii acestui principiu şi în materie civilă.Curtea constata ca este neîntemeiată şi susţinerea privind încălcarea art. 6 pct. 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale ce consacra dreptul persoanei la un proces echitabil. Astfel, prin Decizia nr. 73 din 4 iunie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 255 din 22 octombrie 1996, Curtea a stabilit ca "în sensul practicii instanţei europene conceptul de «proces echitabil» nu implica în mod necesar existenta mai multor grade de jurisdicţie, a unor cai de atac al hotărârilor judecătoreşti, nici, pe cale de consecinţa, posibilitatea exercitării acestor cai de atac – inclusiv a celor extraordinare – de către toate părţile din proces".În sfârşit, se constată că prin mai multe decizii Curtea s-a pronunţat cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. 81 din Legea nr. 168/1999 (de exemplu, prin Decizia nr. 53 din 20 februarie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 152 din 28 martie 2001).Considerentele pe care s-au bazat soluţiile anterioare ale Curţii Constituţionale sunt valabile şi în cauza de faţa, întrucât nu au intervenit elemente noi de natura sa determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii.Faţa de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 81 din Legea nr. 168/1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, excepţie ridicată de Camera de Comerţ, Industrie şi Agricultura din Targu Mures în Dosarul nr. 3.332/2000 al Tribunalului Mures.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 martie 2001.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,LUCIAN MIHAIMagistrat-asistent,Florentina Geangu––-

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește