DECIZIE nr. 86 din 20 ianuarie 2009

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (2) lit. f) şi alin. (3), art. 23 alin. (3), art. 24 alin. (1) şi art. 33 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorIon Predescu – judecătorTudorel Toader – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorMaria Bratu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (2) lit. f) şi alin. (3), art. 23 alin. (3), art. 24 alin. (1) şi art. 33 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, excepţie ridicată de Gheorghe Contraş în Dosarul nr. 1.728/318/2008 al Judecătoriei Târgu Jiu.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.Cauza se află în stare de judecată.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere ca neîntemeiată a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că prevederile de lege criticate nu contravin dispoziţiilor constituţionale.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:Prin Încheierea din 4 iunie 2008, pronunţată în Dosarul nr. 1.728/318/2008, Judecătoria Târgu Jiu a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (2) lit. f) şi alin. (3), art. 23 alin. (3), art. 24 alin. (1) şi art. 33 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, excepţie ridicată de Gheorghe Contraş.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât cererea de anulare a hotărârii adunării generale privind modificarea actului constitutiv şi a statutului, precum şi a sediului asociaţiei se soluţionează în camera de consiliu a judecătoriei în circumscripţia căreia asociaţia îşi are sediul, iar hotărârea instanţei este supusă numai recursului. În aceste condiţii, posibilitatea administrării probelor este limitată în comparaţie cu o acţiune în anulare introdusă pe calea dreptului comun. De altfel, însăşi menţiunea că hotărârea instanţei este supusă numai recursului, fără a se preciza care sunt termenul de recurs şi modalitatea de exercitare a acestuia, creează confuzii, având în vedere că normele juridice trebuie să fie clare şi nu eliptice.Judecătoria Târgu Jiu consideră că textele de lege criticate nu contravin normelor constituţionale.Potrivit art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Avocatul Poporului consideră că prevederile de lege criticate sunt constituţionale. În acest sens, arată că legiuitorul poate institui în considerarea unor situaţii deosebite reguli speciale de procedură, precum şi modalităţile de exercitare a drepturilor procedurale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, prevederile de lege criticate, raportate la dispoziţiile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie prevederile art. 21 alin. (2) lit. f) şi alin. (3), art. 23 alin. (3), art. 24 alin. (1) şi art. 33 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 39 din 31 ianuarie 2000, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 656 din 25 iulie 2005, care au următoarea redactare:– Art. 21 alin. (2) lit. f) şi alin. (3): "Competenţa adunării generale cuprinde:[…]f) modificarea actului constitutiv şi a statutului; … (3) Schimbarea sediului poate fi hotărâtă de către consiliul director, dacă această atribuţie este prevăzută expres în statut."; … – Art. 23 alin. (3): "Cererea de anulare se soluţionează în camera de consiliu de către judecătoria în circumscripţia căreia asociaţia îşi are sediul. Hotărârea instanţei este supusă numai recursului.";– Art. 24 alin. (1): "Consiliul director asigură punerea în executare a hotărârilor adunării generale. El poate fi alcătuit şi din persoane din afara asociaţiei, în limita a cel mult o pătrime din componenţa sa.";– Art. 33: (1) Modificarea actului constitutiv sau a statutului asociaţiei se face prin înscrierea modificării în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor aflat la grefa judecătoriei în a cărei circumscripţie teritorială îşi are sediul asociaţia, cu aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 8-12.(2) Cererea de înscriere a modificării va fi însoţită de hotărârea adunării generale, iar în cazul modificării sediului, de hotărârea consiliului director. … (3) Despre schimbarea sediului se va face menţiune, dacă este cazul, atât în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor aflat la grefa judecătoriei vechiului sediu, cât şi în cel aflat la grefa judecătoriei noului sediu. În acest scop, o copie a încheierii prin care s-a dispus schimbarea sediului va fi comunicată din oficiu judecătoriei în circumscripţia căreia asociaţia urmează să-şi aibă noul sediu." … Textele constituţionale invocate ca fiind încălcate sunt cele ale art. 21 privind accesul liber la justiţie, art. 31 privind dreptul la informaţie, art. 40 privind dreptul de asociere şi art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi.Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine următoarele:În legătură cu încălcarea art. 21 din Constituţie, în jurisprudenţa sa anterioară Curtea Constituţională a examinat dacă liberul acces la justiţie este compatibil cu instituirea unor proceduri speciale, inclusiv în ceea ce priveşte exercitarea căilor de atac. Astfel, prin Decizia Plenului nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Curtea Constituţională a statuat că liberul acces la justiţie presupune accesul la mijloacele procedurale prin care justiţia se înfăptuieşte. Instituirea regulilor de desfăşurare a procesului în faţa instanţelor judecătoreşti este de competenţa exclusivă a legiuitorului. Această soluţie decurge din dispoziţiile constituţionale ale art. 126 alin. (3), potrivit cărora „Competenţa instanţelor judecătoreşti şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege”, precum şi din cele ale art. 129, în conformitate cu care, „Împotriva hotărârilor judecătoreşti, părţile interesate şi Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condiţiile legii”.De asemenea, Curtea a statuat că semnificaţia art. 21 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia accesul la justiţie nu poate fi îngrădit prin lege, este aceea că nu se poate exclude de la exerciţiul drepturilor procesuale pe care le-a stabilit nicio categorie sau grup social. Legiuitorul însă poate institui, în considerarea unor situaţii deosebite, reguli speciale de procedură, precum şi modalităţi de exercitare a drepturilor procedurale, astfel încât accesul liber la justiţie nu înseamnă accesul, în toate cazurile, la toate structurile judecătoreşti şi la toate căile de atac. În acest sens Curtea Constituţională s-a pronunţat prin Decizia nr. 92 din 11 septembrie 1996, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 297 din 20 noiembrie 1996.Aceste considerente reţinute de Curte în deciziile menţionate sunt pe deplin valabile şi în cauza de faţă.În ceea ce priveşte critica referitoare la încălcarea art. 40 din Constituţie, Curtea constată, de asemenea, că nu poate fi reţinută. Acest text constituţional consacră un drept fundamental cu caracter social-politic, şi anume posibilitatea cetăţenilor de a se asocia în mod liber în partide sau formaţiuni politice, în sindicate, în patronate sau în alte forme de organizare, în scopul de a lua parte la diverse activităţi politice, sociale, culturale şi altele asemenea. Aşa cum a reţinut însă Curtea Constituţională în jurisprudenţa sa, ca de exemplu în Decizia nr. 168 din 28 octombrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 85 din 24 februarie 2000, „în anumite situaţii legiuitorul poate institui forme speciale de asociere ce urmăresc salvgardarea unor interese de ordin general şi care, în perspectiva scopurilor pe care le urmăresc, nu reprezintă, în realitate, modalităţi înscrise în conceptul de liberă asociere, astfel cum acesta este conturat prin prevederile […] art. 37 din Constituţie” [devenit art. 40].Din această perspectivă, Curtea constată că prevederile de lege criticate referitoare la modificarea actului constitutiv şi a statutului asociaţiei sau fundaţiei reprezintă tocmai o modalitate prin care legiuitorul a înţeles să garanteze dreptul cetăţenilor de a se asocia liber în diverse forme de asociere, astfel că nu poate fi reţinută nici critica privind încălcarea art. 53 din Constituţie.În ceea ce priveşte invocarea încălcării art. 31 din Constituţie, referitor la dreptul la informaţie, Curtea constată că acest text constituţional nu este incident în cauză.Pentru motivele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 alin. (2) lit. f) şi alin. (3), art. 23 alin. (3), art. 24 alin. (1) şi art. 33 din Ordonanţa Guvernului nr. 26/2000 cu privire la asociaţii şi fundaţii, excepţie ridicată de Gheorghe Contraş în Dosarul nr. 1.728/318/2008 al Judecătoriei Târgu Jiu.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 20 ianuarie 2009.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Maria Bratu__________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește