DECIZIE nr. 86 din 19 martie 2002

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 din Legea nr. 30/1991 privind organizarea şi funcţionarea controlului financiar şi a Gărzii financiare, precum şi a dispoziţiilor art. IV pct. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobată cu modificări prin Legea nr. 12/1995



Nicolae Popa – preşedinteCostica Bulai – judecătorNicolae Cochinescu – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorŞerban Viorel Stanoiu – judecătorLucian Stangu – judecătorIoan Vida – judecătorPaula C. Pantea – procurorGabriela Dragomirescu – magistrat-asistentPe rol se afla soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 din Legea nr. 30/1991 privind organizarea şi funcţionarea controlului financiar şi a Gărzii financiare, precum şi a dispoziţiilor art. IV pct. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobată cu modificări prin Legea nr. 12/1995, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Transtex” – S.R.L. din Sighisoara în Dosarul nr. 2.361/2001 al Tribunalului Mures – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal se constata lipsa părţilor, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Reprezentantul Ministerului Public solicita respingerea excepţiei de neconstituţionalitate ridicate, întrucât, în legătură cu aspectele invocate în susţinerea ei, Curtea nu este competenţa să se pronunţe, sens în care se invoca jurisprudenta acesteia.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, constata următoarele:Prin Încheierea din 6 iulie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 2.361/2001, Tribunalul Mures – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 din Legea nr. 30/1991 privind organizarea şi funcţionarea controlului financiar şi a Gărzii financiare, precum şi a dispoziţiilor art. IV pct. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobată cu modificări prin Legea nr. 12/1995. Excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată de Societatea Comercială „Transtex” – S.R.L. din Sighisoara într-o cauza având ca obiect soluţionarea recursurilor formulate împotriva Sentinţei civile nr. 427 din 14 februarie 2001, pronunţată în Dosarul nr. 249/1999 al Judecătoriei Sighisoara.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţin următoarele:I. Cu privire la neconstituţionalitatea prevederilor art. 15 din Legea nr. 30/1991 privind organizarea şi funcţionarea controlului financiar şi a Gărzii financiare, se invoca încălcarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) şi (7), art. 48, 49, 51, art. 134 alin. (2) lit. a), art. 135 alin. (1) şi (6) şi ale art. 136 din Constituţie. Astfel, referitor la încălcarea art. 136 din Constituţie, care stabileşte ca formarea, administrarea, întrebuinţarea şi controlul resurselor financiare ale statului, ale unităţilor administrativ-teritoriale şi ale instituţiilor publice se reglementează prin lege, se arata ca textul de lege criticat „nu îndeplineşte condiţia impusa de către acest articol din Legea fundamentală, şi anume nu specifică din punct de vedere al controlului atributia Gărzii financiare”, ci lasă „la discretia Ministerului Finanţelor Publice de a dispune efectuarea controlului, sau mai multor controale pe aceeaşi tema, prin mai multe organe de control”.II. În legătură cu prevederile art. IV pct. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobată cu modificări prin Legea nr. 12/1995, se susţine ca neconstituţionalitatea acestora „deriva, de asemenea, din nespecificarea expresă a competentelor şi atribuţiilor organelor de control”. Se mai susţine ca acest text este neconstitutional deoarece contravine art. 5 şi 15 din Legea nr. 30/1991, precum şi art. 136 din Constituţie, prin aceea că nu stabileşte „care este competenţa specială, sau cui revine competenţa specială” de a exercita atribuţiile de control. Asa fiind, se considera ca Garda financiară nu are competenţa materială de a constata încălcări ale dispoziţiilor Ordonanţei Guvernului nr. 18/1994, precum şi faptul ca prin Legea nr. 101/1998 sunt abrogate „implicit sancţiunile contravenţionale stabilite de Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994„.III. Autorul excepţiei de neconstituţionalitate mai susţine ca atât prevederile art. 15 din Legea nr. 30/1991, cat şi prevederile art. IV pct. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 contravin şi art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţie, „întrucât prin măsurile nelegale dispuse de către Garda financiară Mures în atribuirea de competente pe care nu le are, proprietatea privată nu mai este inviolabilă” şi „statul intervine astfel, prin măsuri administrative, în sfera proprietăţii private, aceasta întrucât sumele obţinute intră în patrimoniul unei societăţi cu capital privat”. De asemenea, în opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate, „în condiţiile arătate” statul nu asigura libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale şi nici nu creează cadrul favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, astfel încât textele criticate sunt contrare prevederilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie.Potrivit unui alt motiv de neconstituţionalitate, prin măsurile dispuse de Garda financiară ca urmare a controalelor efectuate în temeiul acestor dispoziţii de lege se instituie, contrar prevederilor art. 49 din Constituţie, o ingradire a drepturilor şi libertăţilor fundamentale.În sfârşit, se apreciază ca "organele Gărzii financiare încalcă în mod repetat proprietatea privată, prin măsurile administrative pe care le impun, materializate, de regula, prin sancţiuni contravenţionale", ceea ce este în contradictie cu prevederile constituţionale ale art. 41 alin. (2) şi (7), precum şi cu cele ale art. 48 şi 51, întrucât respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie, fiind o îndatorire fundamentală şi pentru instituţiile statului.Tribunalul Mures – Secţia comercială şi de contencios administrativ, exprimandu-şi opinia, apreciază ca excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, întrucât textele de lege criticate nu sunt contrare art. 136, art. 134 alin. (2) lit. a), art. 135 alin. (6), art. 41 alin. (2) şi (7), art. 48 şi 51 din Constituţie, iar prevederile constituţionale ale art. 49 nu sunt incidente în cauza.Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Guvernul considera ca excepţia de neconstituţionalitate ridicată este neîntemeiată. În acest sens, în esenta, se arata ca art. 15 din Legea nr. 30/1991 stabileşte atribuţiile de control ale Gărzii financiare, astfel că nu sunt incalcate prevederile art. 136 din Constituţie, referitoare la „Sistemul financiar”, iar dispoziţiile „art. IV pct. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 nu au legătură cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (2) din Constituţia României”. De asemenea, textele criticate nu contravin art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie, „întrucât nici economia de piaţa şi nici libertatea comerţului nu justifica încălcarea obligaţiei de repatriere a valutei şi a termenului legal maxim de repatriere”. În punctul de vedere al Guvernului nici susţinerea referitoare la încălcarea art. 41 alin. (2) şi (8) din Constituţie nu este intemeiata, deoarece scopul dispoziţiilor criticate este consolidarea regimului valutar şi întărirea disciplinei financiare, iar nu instituirea unui regim discriminatoriu din punct de vedere al proprietăţii private. În sfârşit, se considera că nu sunt întemeiate nici susţinerile referitoare la încălcarea prevederilor art. 48 şi 51 din Constituţie.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au transmis punctele lor de vedere.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, retine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competenţa, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 30/1991 privind organizarea şi funcţionarea controlului financiar şi a Gărzii financiare, precum şi ale art. IV pct. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobată cu modificări prin Legea nr. 12/1995, dispoziţii al căror conţinut este următorul:– Art. 15 din Legea nr. 30/1991: „Garda financiară exercita controlul operativ şi inopinat în legătură cu:a) aplicarea şi executarea legilor fiscale şi a reglementărilor vamale, urmărind împiedicarea oricărei sustrageri sau eschivari de la plata impozitelor şi taxelor; […]" ; … – Art. IV pct. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994: „Constatarea contravenţiei şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la pct. 7 şi 8 revin organelor Ministerului Finanţelor şi Băncii Naţionale a României, împuternicite în acest scop.”În opinia autorului excepţiei de neconstituţionalitate dispoziţiile de lege criticate contravin art. 41 alin. (2) şi (7), art. 48, 49, 51, art. 134 alin. (2) lit. a), art. 135 alin. (1) şi (6) şi art. 136 din Constituţie, care prevăd:– Art. 41 alin. (2) şi (7): "(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor. […](7) Averea dobandita licit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobândirii se prezuma."; … – Art. 48: "(1) Persoana vătămată într-un drept al său de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este indreptatita să obţină recunoaşterea dreptului pretins, anularea actului şi repararea pagubei.(2) Condiţiile şi limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică. … (3) Statul răspunde patrimonial, potrivit legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare săvârşite în procesele penale."; … – Art. 49: "(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea siguranţei naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamitati naturale ori ale unui sinistru deosebit de grav.(2) Restrangerea trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o şi nu poate atinge existenta dreptului sau a libertăţii." … – Art. 51: "Respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie."Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, Curtea Constituţională constata următoarele:I. O prima critica de neconstituţionalitate vizează dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 30/1991 privind organizarea şi funcţionarea controlului financiar şi a Gărzii financiare, potrivit cărora aceasta exercita controlul operativ şi inopinat în legătură cu aplicarea şi executarea legilor fiscale şi a reglementărilor vamale, urmărindu-se împiedicarea oricărei sustrageri sau eschivari de la plata impozitelor şi taxelor. În opinia autorului excepţiei acest text de lege, care „nu specifică din punct de vedere al controlului atributia Gărzii financiare”, încalcă dispoziţiile constituţionale ale art. 136 alin. (1), care „stipulează foarte clar ca în ceea ce priveşte formarea, administrarea, întrebuinţarea şi controlul resurselor financiare ale statului, ale unităţilor administrativ-teritoriale, ale instituţiilor publice sunt reglementate prin lege.”Curtea constata ca aceasta sustinere nu poate fi reţinută, deoarece în realitate ea nu priveşte constituţionalitatea textului de lege în sine, ci nereglementarea detaliată a cazurilor în care Garda financiară poate efectua controale, or, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, republicată, "În exercitarea controlului, Curtea Constituţională se pronunţa numai asupra problemelor de drept, fără a putea modifica sau completa prevederea supusă controlului".Autorul excepţiei mai considera ca şi prevederile art. IV pct. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobată cu modificări prin Legea nr. 12/1995, încalcă art. 136 din Constituţie. În opinia acestuia neconstituţionalitatea dispoziţiilor criticate, potrivit cărora „Constatarea contravenţiei şi aplicarea sancţiunilor prevăzute la pct. 7 şi 8 revin organelor Ministerului Finanţelor şi Băncii Naţionale a României, împuternicite în acest scop”, „deriva, de asemenea, din nespecificarea expresă a competentelor şi atribuţiilor organelor de control”.Curtea constata ca nici aceasta sustinere nu vizează aspecte privind constituţionalitatea textului de lege şi, în consecinţa, pentru argumentele arătate anterior, şi critica de neconstituţionalitate a prevederilor art. IV pct. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, prin raportare la dispoziţiile art. 136 din Constituţie, urmează a fi respinsă.II. Cea de-a doua critica de neconstituţionalitate priveşte atât dispoziţiile art. 15 din Legea nr. 30/1991, cat şi dispoziţiile art. IV pct. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994, care în opinia autorului excepţiei sunt contrare art. 41 alin. (1) şi (7), art. 48, 49, 51, art. 134 alin. (2) lit. a) şi art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţie.Astfel, în esenta, se arata ca prin aplicarea de sancţiuni contravenţionale organele Gărzii financiare încalcă în mod repetat proprietatea privată, care nu mai este inviolabilă, ceea ce contravine prevederilor art. 41 alin. (1) şi (7) şi ale art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţie, precum şi celor ale art. 48 şi 51. Se mai considera ca statul nu asigura libertatea comerţului, protecţia concurentei loiale şi nici nu creează cadrul favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie, astfel încât textele criticate sunt contrare prevederilor art. 134 alin. (2) lit. a) din Constituţie.În sfârşit, se apreciază ca prin măsurile dispuse de Garda financiară, ca urmare a controalelor efectuate, se instituie, contrar prevederilor art. 49 din Constituţie, o ingradire a drepturilor şi a libertăţilor fundamentale.Examinând argumentele invocate, Curtea constata ca acestea reprezintă critici privind măsurile dispuse de Garda financiară în exercitarea controlului efectuat în conformitate cu prevederile art. 15 din Legea nr. 30/1991, precum şi în legătură cu sancţiunile contravenţionale aplicate de către organele competente ale Ministerului Finanţelor Publice şi Băncii Naţionale a României, în temeiul art. IV pct. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994. Or, potrivit dispoziţiilor art. 2 alin. (3) teza a doua din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, republicată, aceasta nu este competenţa să se pronunţe asupra modului de aplicare a legii. Aplicarea unei sancţiuni nu constituie o problemă de constituţionalitate, ci este o problemă de fapt care nu intră în competenţa Curţii.De altfel, cu privire la constituţionalitatea dispoziţiilor art. IV din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobată cu modificări prin Legea nr. 12/1995, Curtea Constituţională s-a pronunţat prin mai multe decizii (de exemplu, Decizia nr. 105 din 1 iulie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 352 din 26 iulie 1999), prin raportare la aceleaşi dispoziţii din Constituţie ca şi în cauza de faţa.Argumentele ce au fundamentat soluţiile de respingere a excepţiilor de neconstituţionalitate, invocate cu privire la prevederile art. IV din ordonanţa criticata, îşi menţin valabilitatea şi în prezentul dosar, întrucât nu au intervenit elemente noi care să justifice schimbarea acestei jurisprudente a Curţii Constituţionale.Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 alin. (3) şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată,CURTEAÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 15 din Legea nr. 30/1991 privind organizarea şi funcţionarea controlului financiar şi a Gărzii financiare, precum şi a dispoziţiilor art. IV pct. 9 din Ordonanţa Guvernului nr. 18/1994 privind măsuri pentru întărirea disciplinei financiare a agenţilor economici, aprobată cu modificări prin Legea nr. 12/1995, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Transtex” – S.R.L. din Sighisoara în Dosarul nr. 2.361/2001 al Tribunalului Mures – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 19 martie 2002.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. NICOLAE POPAMagistrat-asistent,Gabriela Dragomirescu–––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește