DECIZIE nr. 86 din 10 februarie 2005

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2004 privind măsuri de diminuare a arieratelor din economie



Ioan Vida – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorConstantin Doldur – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorKozsokar Gabor – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorŞerban Viorel Stănoiu – judecătorDana Titian – procurorClaudia Margareta Niţă – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2004 privind măsuri de diminuare a arieratelor din economie, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Termoelectrica” – S.A. Sucursala Electrocentrale Doiceşti în Dosarul nr. 2.807/2004 al Tribunalului Dâmboviţa – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal răspunde autorul excepţiei, prin consilier juridic Ioan Stanişte, cu delegaţie depusă la dosar, lipsind cealaltă parte, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, reprezentantul autorului excepţiei reiterează susţinerile orale prezentate în faţa instanţei de judecată şi consemnate în încheierea de sesizare a Curţii Constituţionale. În esenţă, se arată că textul de lege atacat contravine principiului constituţional al neretroactivităţii legii civile, în măsura în care de prevederile acestuia beneficiază şi persoane juridice care, la data intrării în vigoare a ordonanţei criticate, nu aveau în derulare un contract de furnizare cu furnizorii de utilităţi. Se susţine, de asemenea, şi încălcarea art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, precum şi a principiului de drept pacta sunt servanda, arătându-se în acest sens că, prin anularea datoriilor pe care beneficiarul de utilităţi le are faţă de furnizor, se anulează şi clauza penală stipulată în contractul dintre cele două părţi.În final, solicită interpretarea textului de lege atacat, în sensul clarificării sale în raport cu normele constituţionale invocate, precizând că ministerele emitente ale actului normativ criticat nu au un punct de vedere unitar asupra modului său de aplicare.Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca fiind neîntemeiată. Arată că interpretarea textului de lege criticat, operaţiune solicitată expres de autorul excepţiei de neconstituţionalitate, nu aparţine competenţei Curţii Constituţionale, ci instanţei de judecată în faţa căreia se soluţionează cauza. Totodată, precizează că textul de lege atacat nu poate fi interpretat decât în sensul unor efecte juridice avute în vedere de legiuitor, cu respectarea principiilor neretroactivităţii legii civile şi a aplicării imediate a legii în timp.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 8 octombrie 2004, pronunţată în Dosarul nr. 2.807/2004, Tribunalul Dâmboviţa – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2004 privind măsuri de diminuare a arieratelor din economie, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Termoelectrica” – S.A. – Sucursala Electrocentrale Doiceşti.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că dispoziţiile art. 1 alin. (4) din ordonanţa criticată încalcă prevederile art. 15 alin. (2), precum şi cele ale art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie. Astfel, se precizează că "ministerele emitente ale actului normativ nu au un punct de vedere unitar cu privire la modul de aplicare a acestui articol", în sensul că "Ministerul Administraţiei şi Internelor consideră că beneficiază de anularea penalităţilor şi a majorărilor de întârziere şi persoanele juridice care la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă aveau debite fără să existe un contract de furnizare în derulare, fiind suficient să existe un grafic de eşalonare a datoriilor", în timp ce "Ministerul Economiei şi Comerţului consideră că art. 1 alin. (4) se aplică numai persoanelor juridice care au un contract în derulare cu furnizorii de utilităţi". Întrucât textul de lege criticat nu distinge, autorul excepţiei consideră că acesta "este neconstituţional numai dacă se interpretează în sensul că anularea majorărilor şi penalităţilor de întârziere se aplică şi persoanelor juridice care la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă nu aveau în derulare un contract de furnizare cu furnizorii de utilităţi", întrucât "o asemenea interpretare ar duce la încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie". Dispoziţiile criticate contravin, din această perspectivă, şi principiului libertăţii comerţului, deoarece, "prin anularea majorărilor şi penalităţilor, statul se implică în contractele dintre societăţile comerciale, anulând, practic, clauza penală", creându-se "grave prejudicii societăţilor care au creanţe" şi nesocotind, astfel, "libertatea părţilor contractante de a stabili anumite clauze care să le asigure o protecţie financiară şi economică".Tribunalul Dâmboviţa – Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Constatând că, "într-adevăr, nu există un punct de vedere unitar privind interpretarea art. 1 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2004„, instanţa de judecată consideră că, „din modul de formulare” al textului de lege criticat, acesta „apare ca fiind în contradicţie cu art. 15 alin. (2) din Constituţie”, „în măsura în care dispoziţiile sale sunt aplicabile şi pentru o situaţie juridică anterioară”.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi formula punctele de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată. În acest sens se susţine că "actul normativ supus criticii este, în esenţă, procedural şi, drept urmare, de strictă interpretare şi aplicare, stabilind înlesniri de natură financiar-fiscală în interesul agenţilor economici avuţi în vedere". Se apreciază că "nu se pune problema inexistenţei contractelor de furnizare în derulare" la data de 30 iunie 2004 – dată prevăzută de textul de lege criticat ca termen limită pentru plata obligaţiilor curente şi restante pentru consumurile specificate potrivit facturilor, în vederea anulării penalităţilor şi majorărilor de întârziere – "întrucât astfel de consumuri se facturează pe baze contractuale, în regimul convenit de părţi şi cu respectarea prevederilor legale". Mai mult, se arată că, "la art. 1 alin. (1), ordonanţa de urgenţă face, într-adevăr, referire la grafice de eşalonare pentru obligaţiile restante ale persoanelor juridice în cauză, dar care (…) nu exclud existenţa contractelor de furnizare". În final, se apreciază că, "întrucât prevederile art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2004 sunt neechivoce şi neinterpretabile, nu ar rezultă, în aceste condiţii, că acestea încalcă dispoziţiile constituţionale”.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile art. 1 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2004 privind măsuri de diminuare a arieratelor din economie sunt constituţionale. Astfel, se arată că dispoziţiile legale criticate nu încalcă principiul neretroactivităţii legii civile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie, întrucât acestea „sunt de imediată aplicare şi produc efecte pentru viitor”. În acest sens sunt invocate Deciziile Curţii Constituţionale nr. 73 din 6 martie 2001, nr. 330 din 27 noiembrie 2001 şi nr. 458 din 2 decembrie 2003.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului şi dispoziţiile de lege criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi dispoziţiile Legii nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi celor ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 1 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2004 privind măsuri de diminuare a arieratelor din economie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 481 din 28 mai 2004, cu modificările şi completările ulterioare. Acestea au următorul cuprins: „(4) Persoanele juridice prevăzute la alin. (1), care plătesc integral contravaloarea facturilor reprezentând obligaţiile curente şi restante pentru consumul de energie electrică, energie termică, apă şi gaze naturale până la 30 iunie 2004, beneficiază de anularea penalităţilor şi majorărilor de întârziere.”Autorul excepţiei susţine că textul de lege criticat încalcă prevederile art. 15 alin. (2) şi ale art. 135 alin. (2) lit. a) din Constituţie, care au următorul conţinut:– Art. 15 alin. (2): "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile.";– Art. 135 alin. (2) lit. a): "Statul trebuie să asigure: a) libertatea comerţului, protecţia concurenţei loiale, crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de producţie."Examinând textul de lege criticat, Curtea reţine existenţa a două motive de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate ridicate:1. Prin alin. (4) al art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2004 privind măsuri de diminuare a arieratelor din economie, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 481 din 28 mai 2004, aprobată prin Legea nr. 358/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 835 din 10 septembrie 2004, Parlamentul a instituit un termen de graţie – 30 iunie 2004 – până la împlinirea căruia persoanele juridice consumatoare de utilităţi care plătesc integral contravaloarea facturilor reprezentând obligaţiile curente şi restante pentru consumul de energie electrică, energie termică, apă şi gaze naturale, beneficiază de anularea penalităţilor şi majorărilor de întârziere. Rezultă că textul de lege criticat are o aplicare limitată în timp, situată între data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 37/2004 – 28 mai 2004, data publicării acesteia în Monitorul Oficial al României – şi data de 30 iunie 2004, prevăzută de alin. (4) al art. 1.Curtea Constituţională constată că excepţia de neconstituţionalitate a fost ridicată în faţa instanţei de judecată la data de 8 octombrie 2004, dată la care dispoziţiile alin. (4) al art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2004 nu mai erau în vigoare. Potrivit prevederilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Curtea Constituţională decide asupra excepţiilor ridicate în faţa instanţelor judecătoreşti sau de arbitraj comercial privind neconstituţionalitatea unei legi sau ordonanţe ori a unei dispoziţii dintr-o lege sau dintr-o ordonanţă numai dacă acestea sunt în vigoare, iar conform alin. (6) al aceluiaşi articol, atunci când nu sunt îndeplinite aceste condiţii, instanţa de judecată însăşi trebuie să respingă excepţia ca inadmisibilă, printr-o încheiere motivată, fără a mai sesiza instanţa de contencios constituţional. Deoarece instanţa de judecată nu s-a conformat acestor dispoziţii legale, Curtea Constituţională urmează să respingă această excepţie ca fiind inadmisibilă, sub acest motiv.2. Un al doilea motiv de inadmisibilitate a excepţiei de neconstituţionalitate ţine de problema interpretării şi aplicării dispoziţiilor considerate ca fiind neconstituţionale.Autorul excepţiei de neconstituţionalitate consideră că dispoziţiile de lege criticate sunt constituţionale "numai în măsura în care se aplică persoanelor juridice care la data intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 37/2004 aveau un contract în derulare cu furnizorii de utilităţi”. Se susţine, în continuare, că textul invocat este neconstituţional „numai dacă se interpretează în sensul că anularea majorărilor şi penalităţilor de întârziere se aplică şi persoanelor juridice care, la data intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă, nu aveau în derulare un contract de furnizare cu furnizorii de utilităţi”, interpretare care contravine principiului neretroactivităţii legii civile, consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţie.Curtea observă că, în ceea ce priveşte problema dacă dispoziţiile alin. (4) al art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2004 se aplică numai persoanelor juridice care aveau în derulare un contract de furnizare de utilităţi sau se aplică şi celor care la data intrării în vigoare a ordonanţei nu aveau un asemenea contract, aceasta nu este o problemă de constituţionalitate care să vizeze Curtea Constituţională, ci o problemă de aplicare a legii, de competenţa instanţei judecătoreşti.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 37/2004 privind măsuri de diminuare a arieratelor din economie, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Termoelectrica” – S.A. – Sucursala Electrocentrale Doiceşti în Dosarul nr. 2.807/2004 al Tribunalului Dâmboviţa – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 10 februarie 2005.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof. univ. dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Claudia Margareta Niţă_________________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește