DECIZIE nr. 859 din 24 iunie 2010

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 74 şi ale anexei la Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă



Augustin Zegrean – preşedinteAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Lăzăroiu – judecătorMircea Ştefan Minea – judecătorIulia Antoanella Motoc – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorSimona Ricu – procurorMarieta Safta – magistrat-asistent-şefPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. 81 din Legea nr. 650/2002” pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, precum şi ale „anexei nr. 3 la Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000„, excepţie invocată de Societatea Comercială „Pit Stop” – SRL în Dosarul nr. 19.452/325/2008 al Tribunalului Timiş – Secţia comercială şi de contencios administrativ.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, arătând că dispoziţiile legale criticate nu încalcă prevederile constituţionale invocate de autorul excepţiei.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 18 decembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 19.452/325/2008, Tribunalul Timiş – Secţia comercială şi de contencios administrativ a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. 81 din Legea nr. 650/2002” pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, precum şi ale „anexei nr. 3 la Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000„, excepţie invocată de Societatea Comercială „Pit Stop” – SRL.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că textele de lege criticate sunt neconstituţionale, întrucât stabilesc un tratament diferenţiat "al contravenientului persoană juridică şi al contravenientului persoană fizică sub aspectul cuantumului şi al condiţiilor de desfăşurare a activităţilor comerciale propriu-zise". Se mai arată, cu privire la anexa la ordonanţă, că "include, spre exemplu, Codul CAEN 5020 – Întreţinerea şi repararea autovehiculelor (fără reparaţii executate în întreprinderi organizate de tip industrial), îngrădind practic persoanelor juridice sau fizice care au calitatea de "întreprinderi organizate de tip industrial" dreptul la muncă, prin instituirea unor reguli, taxe şi proceduri de autorizare discriminatorii în raport cu categoriile de comercianţi arătate supra".Tribunalul Timiş – Secţia comercială şi de contencios administrativ apreciază că excepţia invocată este neîntemeiată.În conformitate cu dispoziţiile art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.Avocatul Poporului consideră că textele de lege criticate sunt constituţionale.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernul nu au comunicat punctele lor de vedere cu privire la excepţia de neconstituţionalitate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.În ceea ce priveşte obiectul excepţiei de neconstituţionalitate, se constată că acesta îl constituie, în realitate, dispoziţiile art. 81 şi ale anexei nr. 3 la Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 650/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 914 din 16 decembrie 2002, care se regăsesc în art. 74 şi în anexa aceleiaşi ordonanţe, urmare republicării Ordonanţei Guvernului nr. 99/2000 în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 31 august 2007, cu renumerotarea textelor (anexele nr. 1 şi 2 fiind abrogate prin art. I pct. 73 din Legea nr. 650/2002).Astfel fiind, Curtea urmează să se pronunţe asupra dispoziţiilor art. 74 şi ale anexei la Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, aprobată prin Legea nr. 650/2002, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 603 din 31 august 2007, având următorul cuprins:– Art. 74: "Sancţiunile prevăzute la art. 73 se pot aplica şi persoanelor juridice, caz în care limitele minime şi maxime ale amenzilor se dublează.";– Anexa care face parte integrantă din ordonanţă cuprinde "Tabelul cu clasificarea activităţilor din economia naţională".Autorul excepţiei de neconstituţionalitate susţine că prevederile de lege criticate încalcă dispoziţiile constituţionale cuprinse în art. 20 – Tratatele internaţionale privind drepturile omului, art. 41 – Munca şi protecţia socială a muncii, art. 45 – Libertatea economică, art. 52 alin. (2) – Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică.Examinând excepţia de neconstituţionalitate ridicată, se constată că aceasta este neîntemeiată. Astfel, dispoziţiile legale criticate, referitoare la dublarea cuantumului amenzilor contravenţionale în cazul persoanelor juridice şi la clasificarea activităţilor din economia naţională, nu contravin dreptului la muncă. Textul constituţional care reglementează acest drept nu interzice stabilirea unor condiţii în legătură cu exercitarea dreptului la muncă, atâta timp cât aceste condiţii se aplică oricărei persoane care doreşte să aleagă o profesie sau un loc de muncă. Nu se aduce atingere nici dispoziţiilor art. 41 şi art. 53 din Constituţie, întrucât normele în discuţie nu restrâng exerciţiul unor drepturi sau libertăţi fundamentale, ci instituie sancţiuni pentru comercianţii care nu respectă dispoziţiile legale referitoare la comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă. De altfel, libertatea economică implică accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera iniţiativă şi exercitarea acestora în condiţiile impuse de lege.Se constată, totodată, că în jurisprudenţa sa, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat asupra constituţionalităţii art. 74 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă. Astfel, prin Decizia nr. 369 din 17 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 342 din 21 mai 2007, Curtea a respins excepţia de neconstituţionalitate invocată, reţinând că dispoziţiile art. 81 (în prezent art. 74) din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 „reprezintă norme coercitive care constituie sancţiuni pentru comercianţii care nu respectă dispoziţiile legale referitoare la comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, iar reglementarea unei sancţiuni mai aspre pentru persoanele juridice este justificată de pericolul social ridicat al faptei săvârşite de aceasta, şi nu de posibilităţile financiare, astfel cum susţine autorul excepţiei. Legiuitorul a înţeles să recurgă la sancţionarea contravenţională mai drastică a comercianţilor persoane juridice în scopul prevenirii şi sancţionării faptelor care generează sau ar putea genera fenomene economice negative, cum ar fi evaziunea fiscală. Mai mult decât atât, unele contravenţii nu pot fi săvârşite decât de agenţii economici.” De asemenea, prin Decizia nr. 891 din 16 octombrie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 770 din 14 noiembrie 2007, Curtea a respins ca neîntemeiată excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 74 din Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, pentru considerentele acolo arătate. Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine schimbarea jurisprudenţei Curţii, atât soluţiile pronunţate prin deciziile menţionate, cât şi considerentele acestora sunt valabile şi în prezenta cauză.Pentru motivele mai sus arătate, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 74 şi ale anexei la Ordonanţa Guvernului nr. 99/2000 privind comercializarea produselor şi serviciilor de piaţă, excepţie invocată de Societatea Comercială „Pit Stop” – SRL în Dosarul nr. 19.452/325/2008 al Tribunalului Timiş – Secţia comercială şi de contencios administrativ.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 24 iunie 2010.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,AUGUSTIN ZEGREANMagistrat-asistent-şef,Marieta Safta–––––

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește