DECIZIE nr. 857 din 9 octombrie 2007

referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 249 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal



Ioan Vida – preşedinteNicolae Cochinescu – judecătorAspazia Cojocaru – judecătorAcsinte Gaspar – judecătorPetre Ninosu – judecătorIon Predescu – judecătorPuskas Valentin Zoltan – judecătorTudorel Toader – judecătorAugustin Zegrean – judecătorIon Tiucă – procurorCristina Cătălina Turcu – magistrat-asistentPe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 249 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Perami Com” – S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 2.258/111/2006 (număr în format vechi 2.258/2006) al Tribunalului Bihor – Secţia civilă.La apelul nominal lipsesc părţile, faţă de care procedura de citare este legal îndeplinită.Preşedintele constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond, reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate, apreciind că se impune menţinerea jurisprudenţei Curţii în materie.CURTEA,având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:Prin Încheierea din 21 martie 2007, pronunţată în Dosarul nr. 2.258/111/2006 (număr în format vechi 2.258/2006) Tribunalul Bihor – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. 269 alin. (3) din Legea nr. 571/2003.”Excepţia a fost ridicată de Societatea Comercială "Perami Com" – S.R.L. din Oradea în recursul împotriva sentinţei civile prin care s-a respins contestaţia la executare a unei somaţii emise de Primăria Municipiului Oradea.În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că prin textul de lege criticat legiuitorul acordă statului şi unităţilor administrativ-teritoriale o poziţie privilegiată faţă de cea a celorlalte persoane de drept privat. Astfel, statul sau unităţile administrativ-teritoriale nu sunt obligate să plătească impozitul pe clădiri, întrucât acesta cade în sarcina titularilor dreptului de concesiune, folosinţă sau administrare, după caz. Consecinţa este împovărarea chiriaşului cu o dublă obligaţie de plată, atât a chiriei, cât şi a impozitului, ceea ce duce la încălcarea prevederilor constituţionale ale art. 44 alin. (2), referitoare la garantarea şi ocrotirea proprietăţii private în mod egal, indiferent de titular, şi ale alin. (7), potrivit cărora dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.Tribunalul Bihor – Secţia civilă apreciază că excepţia de neconstituţionalitate invocată este neîntemeiată, deoarece nu există nicio legătură între sarcinile datorate statului ca urmare a deţinerii unei proprietăţi şi atributele esenţiale ale dreptului de proprietate – posesie, folosinţă şi dispoziţie, protejate de art. 44 din Constituţie.Potrivit dispoziţiilor art. 30 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului, Guvernului şi Avocatului Poporului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, în sensul celor statuate de Curtea Constituţională în Decizia nr. 299 din 6 aprilie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 8 mai 2006.Avocatul Poporului apreciază că dispoziţiile legale criticate sunt constituţionale, invocând jurisprudenţa Curţii în materie, respectiv Decizia nr. 299 din 6 aprilie 2006.Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate ridicate.CURTEA,examinând încheierea de sesizare, punctele de vedere ale Guvernului şi Avocatului Poporului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, concluziile procurorului, dispoziţiile legale criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 146 lit. d) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (2), ale art. 2, 3, 10 şi 29 din Legea nr. 47/1992, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate.Tribunalul Bihor – Secţia civilă a sesizat Curtea Constituţională, dintr-o eroare materială, cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor "art. 269 alin. (3) din Legea nr. 571/2003.”În realitate, aşa cum rezultă din Încheierea de sesizare şi din concluziile scrise formulate de autor, obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile art. 249 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 927 din 23 decembrie 2003, astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 218 din Legea nr. 343/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 662 din 1 august 2006.Textul criticat are următoarea redactare:– Art. 249 alin. (3): "Pentru clădirile proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale, concesionate, închiriate, date în administrare ori în folosinţă, după caz, persoanelor juridice, se stabileşte taxa pe clădiri, care reprezintă sarcina fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosinţă, după caz, în condiţii similare impozitului pe clădiri."Autorii excepţiei consideră că dispoziţiile legale criticate încalcă prevederile constituţionale ale art. 44 alin. (2), referitoare la garantarea şi ocrotirea proprietăţii private în mod egal, indiferent de titular, şi ale alin. (7), potrivit cărora dreptul de proprietate obligă la respectarea sarcinilor privind protecţia mediului şi asigurarea bunei vecinătăţi, precum şi la respectarea celorlalte sarcini care, potrivit legii sau obiceiului, revin proprietarului.Examinând excepţia, Curtea Constituţională constată că prin Decizia nr. 345 din 3 aprilie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 321 din 14 mai 2007, a fost respinsă o excepţie cu acelaşi obiect, ridicată de acelaşi autor şi având o motivare identică.Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea a reţinut, în esenţă, făcând referire la jurisprudenţa sa, că stabilirea taxei pe clădiri, în condiţii similare impozitului pe clădiri, ca sarcină fiscală a concesionarilor, locatarilor, titularilor dreptului de administrare sau de folosinţă a clădirilor proprietate publică sau privată a statului ori a unităţilor administrativ-teritoriale, nu conferă statului şi unităţilor administrativ-teritoriale o poziţie privilegiată faţă de celelalte persoane de drept privat, în contradicţie cu art. 44 alin. (2) şi (7) din Legea fundamentală.Întrucât nu au intervenit elemente noi, de natură să determine reconsiderarea jurisprudenţei Curţii Constituţionale în materie, atât soluţia, cât şi considerentele din decizia menţionată îşi menţin valabilitatea şi în prezenta cauză.Pentru considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 146 lit. d) şi al art. 147 alin. (4) din Constituţie, al art. 1-3, al art. 11 alin. (1) lit. A.d) şi al art. 29 din Legea nr. 47/1992,CURTEA CONSTITUŢIONALĂÎn numele legiiDECIDE:Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 249 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, excepţie ridicată de Societatea Comercială „Perami Com” – S.R.L. din Oradea în Dosarul nr. 2.258/111/2006 (număr în format vechi 2.258/2006) al Tribunalului Bihor – Secţia civilă.Definitivă şi general obligatorie.Pronunţată în şedinţa publică din data de 9 octombrie 2007.PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,prof.univ.dr. IOAN VIDAMagistrat-asistent,Cristina Cătălina Turcu__________

	Redacția Lex24 Drept la Sursa!
	Articole Urmărește